2,3K
Initial am vrut sa ocup acest colt de pagina cu un comentariu despre “Cei mai puternici oameni ai Argesului” desemnati in acest an de saptamanalul “Ancheta”. Poate data viitoare si asta fiindca viceprimarul Campulungului mi-a schimbat subiectul. Invitat – telefonic – la “Clubul Presei Muscelene”, la “Muscel TV”, Liviu Taroiu i s-a adresat lui Adrian Popa, directorul televiziunii, cu apelativul “domnule primar”.
Cred ca putini sunt cei care nu stiu ca Adi Popa este, de curand, membru PD-L si posibil candidat la Primaria Campulung, In 2012. Si s-a constatat ca si vicele Taroiu a luat la cunostinta acest lucru. Ironie? Subtila prezenta de spirit? Exprimare amicala? Nu prea cred! Si spun asta fiindca il cunosc pe Liviu Taroiu: daca isi formeaza o parere despre o anumita persoana, nu si-o mai schimba nici in conditii de imponderabilitate. Asa ca opinia mea este urmatoarea: Invidie! Rautate! Frustrare! Cine cred ca afirm asa ceva fiindca Adrian Popa imi este coleg si prieten nu are dreptate. Sau poate conteaza colegialitatea, desi sustin mereu ca acest termen si o corespunzatoare stare de spirit sunt departe de breasla jurnalistilor musceleni.
Despre prietenie nu mai comentez: evitarea prieteniilor si a altor asemenea relatii scuteste omul de dezamagiri si asta conteaza cel mai mult. Asadar acceptati opinia ca fiind clar determinata de obiectivism! Dupa ce s-a aflat ca Adrian Popa este un posibil candidat la fotoliul de primar municipal, reactiile nu au intarziat. S-a vorbit de eliminarea lui de la “Muscel TV”, de aservirea ,,Timpului muscelenilor” catre PD-L, de amoralitatea profesionala a lui Popa… De ce? Exact din motivele deja precizate: invidie, rautate si frustrare.
Pai Liviu Taroiu era director comercial la ARO, parca devenise si adjunct al managerului general si era membru PSD, ajuns si candidat la un loc de consilier local. Situatia aceasta nu era problematica?! Vor spune unii ca, vezi, Doamne, una e uzina, alta presa – la uzina eventual puteai influenta acordarea salariilor, la televiziune poti determina anumite opinii publice. Dar cazul lui Calin Andrei, director tot la “Muscel TV” si candidat liberal la Primarie?!
Mergem mai departe? De ce nu s-ar accepta candidatura politica a unui om de presa? La noi, in Muscel, fiindca prin alte parti si la nivel national au existat si vor mai exista cazuri. In 2008, un jurnalist pitestean a candidat la o primarie comunala, iar in 2000, presedinta “Curierului zilei” argesean s-a aruncat in cursa pentru Senat, reprezentand o formatiune politica. Asta ca sa dau doar exemple judetene. De ce nu se poate crede ca una e una, alta e alta?!
Raspunsul il dau tot eu: fiindca cei care cartesc stiu ca, in situatia lui Adi Popa daca ar fi, nu ar ezita sa ticaloseasca ambele posturi de jurnalist si politician candidat. Eu ma indoiesc ca Popa este un astfel de persoana. Daca ar fi fost asa, deja mi-ar fi propus sa nu mai critic PD-L-ul in acest ziar. Dar m-ar fi vazut fugind, asa cum am mai facut cand am mai trecut printr-o situatie de impunere, desi o asemenea atitudine m-ar afecta oarecum. Nu am fugit si nu cred ca o voi face! Si il voi aprecia in continuare pe Adrian Popa. Nu ca politician – asta nu ma intereseaza –, ci ca pe un om care stie ca intre subiect si predicat nu se pune virgula, asa cum fac unii jurnalisti, politicieni, candidati si alesi locali musceleni.
