2,1K
Asumarea raspunderii guvernului pe Codul Muncii a daterminat o dezbatere accerba asupra noilor reglementari pe care le va aduce pe piata muncii. Specialisti, politicieni, oameni de afaceri, sindicalisti, membri ai organizatiilor patronale au adus argumente, pro si contra, legate de efectele pe care le va genera noul cod.
Mi-au atras si mie atentia cateva dintre prevederile noului cod si m-am intrebat ce efecte ar putea avea. Pentru ca, observ, atunci cand se emite o lege, nimeni cu evalueaza efectele pe care le-ar putea induce. Nu am vazut evaluari sau studii de impact, ci doar o dorinta surda de a impune propriul punct de vedere.
M-a deranjat, in primul rand, modalitatea de adoptare: procedura de asumare a raspunderii. Este pentru a unsprezecea oara in actuala legislatura cand se apeleaza la acest procedeu. Dincolo de faptul ca prin aceasta, Parlamentul nu isi poate exercita rolul sau de legiuitor, procedura asumarii, evita dezbaterile, punctele de vedere, argumentele, textele confuze si interpretabile. Ma tem sa nu se intample exanct ca in cazul Legii educatiei, cand modificari de substanta au fost facute cu o seara inainte de a fi asumata in Parlament, iar odata intrata in vigoare a generat haos, confuzie si situatii imposibile.
De asemenea, un risc major pe care il implica aceasta lege deriva din faptul ca ea nu a fost acceptata de partenerii sociali. Ea a fost impusa de guvern, care nu s-a consultat (sau s-a consultat de forma) cu patronatele si sindicatele. Faptul ca organizatiile patronale romanesti cu au fost de acord cu prevederile acestei legi ridica un semn de intrebare asupra efectelor pe care le va genera acest nou cod. Faptul ca sindicatele nu au fost de acord, creaza premisele unor miscari sindicale si conflicte sociale care nu folosec nimanui.
Puterea argumenteaza ca aceasta lege urmareste stimularea economiei prin flexibilizarea pietei muncii. Ai impresia ca s-a facut tot ce trebuia facut in aceasta tara si singurul lucru care ramasese nelegiferat era acesta. Daca tot se dorea sa se inceapa cu piata muncii, nu era mai bine daca se intervenea prin reducerea contributiilor pe forta de munca, masura ceruta cu insistenta de oamenii de afaceri? Guvernul promite reducerea fiscalitatii pe forta de munca dupa ce economia va iesi din criza, dar din pacate, neluate la timp, astfel de masuri vor fi tardive si vor avea un puternic caracter pro-ciclic.
Legat de flexibilizarea pietei muncii, departe de mine de a nega necesitatea unei astfel de masuri. Numai ca momentul mi se pare nepotrivit. Robert Solow, economist celebru pentru modelul sau de crestere economica, laureat al Premiului Nobel pentru economie, spunea in urma cu cativa ani: ,,Orice castig prin flexibilizarea pietei muncii sau dereglementarea pietelor va fi mai eficient si mai usor acceptat daca se petrece intr-un moment in care cererea agregata este puternica si previziunile privind evolutia pietei sunt favorabile”. Deci, Solow spune ca, mai intai, economia trebuie sa iasa din criza, sa creeze locuri de munca si apoi se pot lua masuri de flexibilizare a pietei muncii. Ori, in Romania, lucrurile au decurs invers, statul, in loc sa stimuleze cererea de munca, inclusiv prin masuri fiscale, sa ia masuri prin care sa se creeze locuri de munca, a luat, dimpotriva, masuri prin care s-a intrat intr-o spirala de concedieri, atat in sectorul public, cat si in sectorul privat.
Tot legat de flexibilizarea pietei muncii, mi se pare ca se merge la extrem cu contractele de munca pe perioada determinata. Acestea trebuie sa fie exceptia si nu regula. Ele trebuie avute in vedere in special in sectoarele in care activitatea este sezoniera, in cazul unor proiecte care se deruleaza pe anumite perioade de timp sau in cazul in care firmele isi previzioneaza o sporire a productiei pe un anumit interval de timp. Altfel, s-ar putea sa asistam la o impartire a societatii, intre cei care au o pregatire superioara si o situatie stabila, si cei angajati temporar, avand o situatie incerta, fara a-si putea planifica viitorul si care vor trai in saracie. In aceasta a doua categorie ar putea intra tinerii, femeile, persoanele in varsta, imigrantii. S-ar putea ajunge la situatia absurda in care cea mai mare parte a persoanelor tinere, absolvente a unei forme de invatamant, sa aiba contracte pe perioada determinata, sa alterneze perioadele in care au loc de munca cu cele in care se afla in somaj. Acest lucru ar putea avea efecte negative chiar si asupra natalitatii! S-ar putea ajunge la conflicte sociale intre cele doua categorii sau intre categoria celor marginalizati si restul societatii!
Se spune ca flexibilizarea pietei muncii va duce la crearea unor noi locuri de munca. Ma tem ca nu va fi deloc asa. Crearea de noi locuri de munca este rezultatul unor noi investitii si nu rezultatul unor masuri birocratice. Ori, nu prea am auzit de cine stie ce investitii sau facilitati pentru oamenii de afaceri in ultimul timp. De asemenea, se poate constata ca tarile in care exista cele mai multe contracte de munca pe durata determinata exista si rate ale somajului destul de ridicate.
Pe de alte parte, exista posibilitatea ca locuri de munca pe durata nelimitata sa fie inlocuite cu locuri de munca pe durata limitata si asta pe scara larga. S-o fi gandit cineva ce efecte economice ar putea avea acest lucru? Exista studii care spun ca in Uniunea Europeana un salariat temporar are, in medie, un salariu cu 15% mai mic de cat unul cu contract pe durata nedeterminata. Daca, sa zicem, un procent de 20% din salariati romani ar avea contract de munca pe durata determinata, efectele asupra Produsului Intern Brut (PIB) ar putea fi insemnate. Sa nu uitam cum se calculeaza PIB: se insumeaza consumul privat (al indivizilor), consumul guvernamental, investitiile brute si exportul net (diferenta dintre exporturi si importuri). Ori, daca salariile celor, am zis 20%, cu contract de munca pe durata determinata ar fi cu 15% mai mici si stiut fiind faptul ca consumul privat are cea mai mare pondere in PIB (in Romania aproape 70%), s-ar putea ajunge la un declin al PIB-ului numai datorita acestei componente destul de semnificativ (ar putea ajunge chiar si la 0,5%). Va dati seama ce ar insemna acesta valoare, in conditiile in care Romania a avut in trimestru IV al anului 2010 o mult trambitata crestere economica de 0,1%! Si, in plus, o buna parte a populatiei, neavand angajament pe termen lung, nu va mai putea lua credite!
De asemenea, sa nu uitam ca reducerea unor salarii inseamna si mai putini bani la bugetul statului, la fondul de somaj, la bugetul de pensii sau la cel de sanatate. Si atunci sa vedeti cum o sa ni se explice ca statul nu mai are bani pentru pensionari, spitale, someri, persoane cu handicap sau tinere mame. Si o sa se dea vina tot pe criza, pe opozitie sau pe extraterestri pentru asta.
Sigur, acestea sunt simple opinii. Dar cand se emite o lege care va avea impact asupra a milioane de oameni, e este nevoie ca opiniile tuturor sa fie cunoscute, acceptate, iar posibilele efecte cuantificate. Pentru ca avem nevoie de certitudini.
cristiavr@yahoo.com
