Sunt unul dintre parlamentarii preocupati constant de problemele concrete, punctuale, de interes public incontestabil, straduindu-ma sa le aduc la cunostinta factorilor institutionali autorizati, in scopul solutionarii lor corespunzatoare si cat mai repede cu putinta. Scop in care ma folosesc de mijloacele oficiale puse la dispozitie de legislatia in vigoare. Adica, de interpelari, intrebari si corespondenta uzuala. Numeric, vreo 440, la primele doua categorii si 1150, la a treia. Doar in acest mandat si pana acum. Toate, pertinente, oportune si de buna credinta.
Din pacate, am fost nevoit sa constat in atatea cazuri o lipsa de receptivitate si profesionalism, de nepermis, la nivel guvernamental. Un dezinteres cras uneori, exprimat in intarzierea cu care se raspunde demersurilor intreprinse, desi reglementarile in privinta asta sunt stricte si imperative. Sau in caracterul neconcludent, confuz, imprecis, chiar derizoriu, al unora dintre raspunsuri. Lipsite nu rareori de valabilitate juridica deplina, deoarece nu sunt semnate de ministri, desi acestia au si o asemenea indatorire legala, cu responsabilitatea aferenta pentru realitatea, oportunitatea si legalitatea datelor furnizate de ministerele pe care le conduc, la randu-le persoane juridice de drept public. Prim-ministrul Emil Boc e cel dintai care se eschiveaza si fuge de raspundere, semnand numai adresele de inaintare a acestor raspunsuri catre parlament, el neraspunzand deloc, in nume propriu, scrisorilor, intrebarilor si interpelarilor ce ii sunt adresate. Le trimite, indreptatit ori nu, ministrilor, desi nu punctul de vedere al acestora e solicitat, ci al sau, in calitatea-i constitutionala de sef al executivului, adica de cel mai inalt factor decizional politico-administrativ al statului. Asa ca primirea lor intarzie, contrar legii si fara motiv, nepermis de mult, incat te-ntrebi, inevitabil, la ce exista, platiti de la buget, atati consilieri si functionari in aparatul sau permanent…
Luand exemplu, ministrii sau ministerele raspund tot cu intarziere. O fac superficial, jenant cateodata, de parca n-ar avea angajati cu inalta si variata calificare. Cu competenta multipla, inclusiv gramaticala, in redactarea acestor documente ce, pana la urma, ajung istorie si, ca atare, ar trebui sa fie de un anume nivel. Ei bine, nu sunt, lipsindu-le mai mereu rigoarea, eficienta, tinuta. Mai mult, cele de la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale nu au niciodata numar si data de inregistrare, persistandu-se inexplicabil in aceasta eroare inacceptabila. Le-o fi greu oamenilor de acolo sa le scrie, sfidand astfel legea, vadit si continuu…
in cand in cand, apar si raspunsuri nestampilate sau, mai grav si nejustificat, cu text identic, repetat intrutotul fara discernamant. Ceea ce e si mai ilustrativ pentru modul comod si formal, defectuos, neprofesionist si dispretuitor fata de parlamentari, in care lucreaza unii membri ai acestui guvern. Silindu-ma sa le solicit si pe aceasta cale domnilor Boc, Botis, Funeriu, Cseke, doamnei Udrea si altora sa intre degraba in legalitate si sa-si faca treaba cu seriozitate, disciplina si pricepere, asigurand o conlucrare integrala si fructuoasa, bazata pe respect reciproc, cu cei alesi prin sufragiu universal, in folos public neindoielnic. Precum o fac, totusi, intr-o anumita masura cativa dintre colegii lor ministeriali, mai constienti, poate, ca, intotdeauna, ce si cum asterni pe foaie, sub semnatura, e mai important decat demagogia pasagera. Altfel spus, ca verba volant, scripta manent…