4,9K
Povestea binecunoscutului magiun de Topoloveni a inceput in anul 1914, cand un investitor, pe nume Maximilian Popovici, a instalat un cazan cu pereti dubli in care se prepara industrial acest produs.
Spre deosebire de magiunul obtinut de gospodine in oale, cel industrial, datorita aburului care circula intre peretii cazanului, fierbe la temperatura constanta, ceea ce ii asigura o alta omogenitate si un alt gust. S-a infiintat si o cooperativa care detinea licenta produsului, iar reteta de fabricatie s-a transmis din generatie in generatie. In anul 1941, fabrica a fost preluata de catre Ministerul Agriculturii, care a marit si diversificat productia, de aici livrandu-se nu doar magiun, ci si marmelada de mere, prune sau dovleac. In anii regimului comunist, unitatea de la Topoloveni si-a extins si mai mult obiectul de activitate prin sucuri si legume si fructe deshidratate, dar magiunul a ramas produsul de baza, livrat si pe piata interna, si la export.
Dupa 1990, fabrica a intrat in declin, ajungand chiar sa fie declansata procedura de lichidare. Din fericire, a venit momentul inceperii unui nou capitol de istorie pentru magiunul de Topoloveni.
O afacere feminina
Desi lucra la un post de radio din Bucuresti si nu era din Topoloveni, o femeie cu spirit antreprenorial, pe numele ei Bibiana Stanciulov, ajutata de fiica ei, Diana Stanciulov, a avut curajul sa creada in viitorul magiunului de Topoloveni. Asta asumandu-si riscul unor credite bancare, cu care, in anul 2001, a cumparat prin firma sa, Sonimpex, ruinele sectiei de magiun si a modernizat cazanele si liniile de fabricatie, pentru reducerea consumurilor tehnologice si obtinerea unui pret de productie cat mai mic. Intr-un an de zile, cu doar 25 de angajati (dintre care un singur barbat!), fabrica a inceput sa produca 200 de tone de magiun de prune, in conditiile in care unitatea de productie functiona doar doua luni pe an, de la sfarsitul lui iulie pana in septembrie, dupa recoltarea fructelor.
A urmat exportul, dar timp de opt ani doar in calitate de materie prima, livrata in butoaie de 200 de kilograme catre Germania si Austria. Companiile germane si austriece il ambalau, il etichetau si il puneau la raft in borcane de 100 de grame, pe care ulterior le vindeau, sub brand propriu, inclusiv in Romania, cu 7-8 lire unitatea. "Eu il dadeam cu un euro kilogramul. In 2008, angajatii mei au ajuns in Austria si cand s-au intors, mi-au spus cu cat se vinde acolo. Am hotarat sa fac eu lucrul acesta, adica sa il vand la borcan” – a povestit Bibiana Stanciulov.
Oportunitatea de a produce sub brand propriu s-a ivit odata cu lansarea Programului National de Dezvoltare Rurala (PNDR) pentru care Uniunea Europeana a alocat Romaniei peste 8 miliarde de euro. Dupa multe eforturi de a depasi barierele birocratice, s-a obtinut o finantare europeana de 530.000 de euro care, completata cu alte credite interne, a dus la o noua extindere si modernizare a fabricii, care a fost echipata cu utilaje cumparate din Italia.
Magiun recunoscut de NATO!
De aici incolo, a inceput o alta batalie: aceea de recunoastere europeana a brandului „Magiun de Topoloveni”. O prima conditie era deja indeplinita: denumirea avea o vechime de cel putin 25 de ani. Procedurile sunt insa foarte greoaie, iar verificarile extrem de exigente. Cu tenacitate, Bibiana si Diana Stanciulov, cu ajutorul Ministerului Agriculturii, s-au supus tuturor rigorilor impuse de Uniunea Europeana. In paralel, magiunul de Topoloveni a fost promovat in targuri si magazine, in reuniuni si concursuri gastronomice si, ca atare, a inceput sa fie apreciat tot mai mult si sa obtina prestigioase premii internationale, ba sa aiba si onoarea de a fi livrat Casei Regale.
Magiunul este certificat de International Taste and Quality Institute – “Superior Taste Award”, iar Ministerul Apararii i-a alocat firmei Sonimpex “Codul NATO de agent economic”. Verdictul in ceea ce priveste calitatea si originalitatea a fost dat de 60 de profesionisti europeni in gastronomie, atestati international. In fine, “Magiunul de Topoloveni” a devenit oficial un brand european, odata cu semnarea de catre comisarul european pentru agricultura, romanul Dacian Ciolos, a documentelor de inregistrare ca produs protejat de sistemul european de calitate al denumirilor de origine protejata si indicatiilor geografice protejate. Acest sistem individualizeaza reteta si denumirea Magiunului de Topoloveni, care nu mai poate fi produs in alta regiune, in alta tara, sau de alta firma. De asemenea, avand caracteristici recunoscute de consumatori, denumirea va fi perceputa ca o garantie a calitatii.
Urmeaza dulceata si zacusca Topoloveana
Pentru obtinerea unui kilogram de magiun, se folosesc circa 5 kilograme de prune, atent selectionate si care nu au fost stropite agresiv. Dupa spalare si sortare, urmeaza oparirea si o dubla pasare pentru indepartarea samburilor, frunzelor, coditelor si impuritatilor. Masa astfel obtinuta este fiarta, fara contact direct cu focul, timp de aproximativ 14 ore, dupa care este lasata 5 zile sa se raceasca. Pielita prunelor nu este indepartata, ci integrata produsului final, ceea ce sporeste calitatea nutritionala a produsului (in pielita sunt antioxidanti pretiosi – o singura pruna contine la fel de multi antioxidanti cat o ceasca de afine!). Nu se adauga zahar sau aditivi, magiunul fiind un dulce absolut natural.
Conform studiilor de specialitate, consumul magiunului de Topoloveni scade glicemia si colesterolul, precum si riscul de aparitie a diabetului, al bolilor cardiovasculare, al cancerului de colon sau al maladiilor Parkinson si Alzheimer. Nu are contraindicatii, putand fi consumat de orice persoana, incepand cu varsta de 6 luni!
Tot la Topoloveni, firma Sonimpex a inceput productia de dulceturi de fructe si de zacusca, sub denumirea „Topoloveana”. Marcile au fost inregistrate la OSIM si se asteapta trecerea termenului minim de 25 de ani, pentru a fi si ele recunoscute ca brand european…
