1,8K
Ceea ce am dorit, la inceput, sa fie un material pentru sectiunea de „Pamflet”, a luat o cu totul alta intorsatura. Una care ne-a lasat, drept sa va spunem, un gust amar. Totul a pornit de la decizia partidului aflat la guvernare sa organizeze alegeri comasate, la anul. In cazul acesta, mita electorala a lui 2012 capata o mult mai mare insemnatate, motiv pentru care era necesar un presondaj electoral, un studiu aproape stiintific care sa releve ce spagi electorale isi doresc argesenii, mai ales ca in batalie se vor arunca sume imense de bani. Pasul doi: am intocmit presondajul cu pricina, trecand in dreptul fiecarui partid mai multe variante de „atentii”. Ne-am inspirat atat din „cadourile” electorale devenite traditionale, dar am mai facut si… corelatii cu absurdul vremurilor pe care le traim. Pasul trei: am ales o localitate la intamplare – in speta Calinesti – si am stat de vorba cu oamenii locului pentru a le afla optiunile in materie de mita electorala (ca doar isi formasera niste preferinte in atatia ani de tranzactii cu voturi). Dincolo de batranele indobitocite de saracie, si care abia asteptau sa le bata… uleiul la poarta, am intalnit si oameni deznadajduiti, scarbiti, secatuiti, resemnati… Nu vreau sa trag concluzii sau sa emit sentinte, asa ca dau drumul acestui experiment jurnalistic asa cum s-a consumat el, pe teren. Este, in egala masura, si un material de reflectie pentru clasa politica.
„Ulei nu ne-a dat, orez nu!”
Prima oprire am facut-o chiar in fata Spitalului Calinesti. Redeschis in urma cu numai o zi, zeci de oameni veneau sa vada ce s-a ales de el. Aproape praful, am spune, daca tinem cont ca numai sectia de ginecologie si cea de nasteri a mai ramas. Adusa de spate la cei 79 de ani, Elenei Valceanu nu-i ardea de alegeri, ca o chinuia rau osteoporoza, dar cand a auzit ca ar fi de dat cate ceva, a ciulit bine urechile pe dupa basma si s-a sprijit in baston sa asculte ofertele cu care veneau partidele. „Nu ne-a dat de doi ani nimic!” se vaita femeia, pregatita sa vada cu ce aveau de gand politicienii sa se revanseze. La auzul bicicletelor PDL, i se taie din start apetitul de cadouri electorale: „Draci, ce sa fac cu bicicleta? Nu mai traiesc eu sa ma dau cu ea!” Nici butasii de trandafiri ai PSD nu-i miros prea bine, caci… „mi se surpa casa iar eu pun trandafiri?!”. In schimb, o tenteaza crinii de la PNL, pe care ar vrea „sa-i dau la un frate de-al meu”. Chiar si cizmele galbene ale liberalilor ar fi mers, daca n-ar fi avut probleme cu picioarele. In privinta ofertei de la PRM, atentia i se indreapta catre… medicamente. „Aoleu, pai acum am iesit de la spital si am nevoie de medicamente. Mi-a zis doctorul sa iau Bonviva, pentru corp si oase, e 1.300.000. Am nevoie si de cap, si de picioare!” Trecand la pomana lui Gigi Becali, icoana pe sticla sfintita la muntele Athos si Aramis are cel mai mare succes. „Aia da, e buna, ca nu mai am timp sa ma duc nici la biserica. M-a dus un baiat, de Sfanta Maria, cu masina, ca altfel nu puteam.” Atat de bolnava este ca nici de televizorul cu antena si mileu, promise de catre conservatori, nu-i arde. Iar cand aude de motanul de portelan, se enerveaza si mai tare: „Ce dracu’ sa fac, da-l dracu’!” Adevarul ca si astia nu sunt zdraveni cu propunerile lor (sic!)… Pentru ca ii „huruie” capul in permanenta, tanti Elena n-a avut onoarea sa-l urmareasca nici macar pe Dan Diaconescu, in direct sau in reluare. In schimb, cioaca oferita de el o incanta, ca „i-o dau la cineva si-i zic: fa-mi, ma, si mie aicea, ca eu nu pot!” Lavabila cu bidinea de la unguri se aproba si aia. Nu stie ce sunt aia ungurii, daca sunt sau nu comestibili, dar lavabila e buna de spoit pomii. Emil Constantinescu este singurul de care a auzit, iar mineralele oferite de el vin la fix. Cand aude, insa, de Partida Romilor, isi pune mainile in cap: „Pai astia fura! Fura vaca, fura rufele! Atata ca nu am…” La final, isi exprima speranta ca, la anul, politicienii nu vor mai fi la fel de zgarciti ca in campania trecuta: „Ultima oara ne-a dat de la sfat faina, zahar, melcisori, malai, doua kile… Dar ulei nu ne-a dat, orez nu!”…
„ Eu votez cum au zis si altii..”
Am vrut sa intelegem si noi care este mecanismul care se pune in functiune in capul lui tanti Elena, cand se duce sa puna stampila. E extrem de simplu si… eficient, credeti-ne! Urmariti un scurt dialog in acest sens:
„*Reporter: Mamaie, mata cum decizi pe cine o sa votezi?
*Tanti Elena: Daca vreti sa ma credeti, nu ma uit la televizor, nu ma uit la aparat, nu pot! Nu stiu cum o-i vota? Ce aud si eu in lume ca se voteaza cu cutare, asa am pus. Acuma nu stiu nimic.
*Rep: Daca vin mai multi la matale si-ti dau tot felul de cadouri, pe cine votezi?
*Tanti Elena: Eu votez pe care au fost, pe Basescu, primarul nostru… Astea…
*Rep: De ce l-ati ales Basescu, si nu pe Geoana?
*Tanti Elena: „Sa stiti ca pe Geoana l-am votat. Acum mi-am adus aminte. Am luat un baiat, ca daca nu vad… Eu votez cum au zis si altii..”
„Da-i in pizda ma-sii! Sa-i mai ia si dracu’ cu votatu’!”
Pe Maria Zidaru, pensionara la 71 de ani, care nu a ratat nicio runda de alegeri, am gasit-o la banca. Ne-a dus tanti Elena la ea. Femeia spargea nuci cu bastonul si s-a oferit sa ne faca si noua cinste cu cateva. Abia am apucat sa-i spunem poezia, ca tanti Maria a concluzionat rapid: „Vrem de toate, ca nu avem de unde!” Insistam sa-i prezentam oferta, ca e pacat de munca partidelor, dar mai intai incercam sa vedem daca a si auzit de ele. „Ati auzit de PDL?” Ridica din umeri. „Ai lui Basescu: Emil Boc, Elena Udrea…” „Da-i in pizda ma-sii! Sa-i mai ia si dracu’ cu votatu’! Eu sunt operata de doua ori intr-un an si cati banisori am mai dat!” vine, rapid, raspunsul. Dar pentru ca PDL-ul asta de care nu a auzit are, totusi, de dat, intram in lecturarea ofertei. N-are nevoie nici de bicicleta, nici de excursie la manastiri, in schimb ar dori o galeata pe care s-o umple… cu? „Cu ce s-o umple, cu ulei, cu zacar, foina, ce trebuie acolo, cu detoate!” De la PSD bifeaza pe linie, si ciocolata cu rom, si ouale de la Nastase, si trandafirii, ca „mai pune copiii prin curte”. In schimb, de oferta de la PNL, galbena si cu sageata, nu vrea sa auda, motiv pentru care vrea sa se faca bine inteleasa: „Mie mi-ar trebui asa: eu nu am bani, n-am ce cumpara. Sa ne dea si noua, mai mereu, un ulei, un kil-doua de malai, un zacar…”.
„Sa ma strige si pe mine la poarta, nu ca ultima oara, cand a bagat la masina toti tiganii”
Trecem la lista PRM, din care femeia alege, entuziasmata, medicamente: „Da, da, da! Am nevoie pentru inima, reomatism, osteoporoza de-am cazut degeaba…” Cand aude de prietenul lui Vadim, Gigi Becali, Tanti Maria este categorica: „Nu fac eu sport!” „E cu bisericile, se vopseste prin ele”… ii spunem. „Aaaa, cu bisericile da! Uite ca avem manastirea de atatia ani care sta in pari!” Ca atare, icoana de la Gigi pica la perfectie: „Buna s-aia, ca o pun in perete, e lucru sfant!” Un kil de branza de oaie… „Da, nu refuz…” Si-o excursie la palatul lui… „Daca mai traiesc, da-l dracu’! Pe mine ma mananca goangele in casa si cumpar mereu sprai”. Mergem mai departe, la televizorul cu antene si mileu a lui Voiculescu. „E nevoie, ca mi s-a desfacut televizorul.” Ar vrea chiar si postere cu autograf de la Gabriela Vranceanu Firea: „Da, imi place, e cuminte si Gabriela, n-a fost la… cum ii zice… <Nora pentru mama>?. Nu prea ma uit eu la televizor, dar nu sunt asa incuiata.” Si… tot de la PC… un motan de portelan! „Hait, ce-mi mai trebuie mie motan!” De pus pe televizor, pe mileu… „E bun, ca-l ia copiii!” De la Dan Diaconescu isi revendica tot cioaca, pe principiul ca… „E buna si aia, daca e degeaba!”. Desi nu a auzit de UNPR, mita pusa la dispozitie pica la fix. O roaba zincata… „E buna, buna, ca face copiii mizerie.” O vesta de mohair… „Buna, tine la spate!” Si o carpeta cu „Rapirea din Serai”. „Si aia e buna!”
Singurul partid de la care nu vrea nimic e UDMR, ca „astia vor sa ne ia noua Romania”. Are fobie si de Partida Romilor, caci… „astia scoate portile din tatani si le vinde la fiare vechi! Si asa nu mai pot dormi de cand mi-a murit omu’, ca m-am imbolnavit cu starea nervoasa, mai stau si la panda! N-ai ce cauta cu ursarimea!” Tragand linie dupa toate super-ofertele electorale, tanti Maria are o rugaminte pentru politicieni: „Sa ma strige si pe mine la poarta, nu ca ultima oara, cand a bagat la masina toti tiganii si le-a dat acolo. Pot eu sa merg dupa masini? Nu se gandesc ca sunt saraca! N-am prins decat cate oleaca de zahar, paste fainoase si doua pachete de biscuiti!”
„Votez cu ala care da”
La fel ca si in cazul mamaitei dinainte, am incercat sa vedem cum va rezolva tanti Maria dilema de la anul: „Eu cu cine votez?”
„*Rep: Cum v-a fost cu PDL, adica Basescu, Boc, astia care ne conduc acum?
*Tanti Maria: A… Basescu si-a batut joc de noi! Poate o veni unii mai buni! Pentru mine nu mai e vreme, pentru copiii astia, ca, uite, am pe noru-mea care n-are…
*Rep: Si daca astia vin si va aduc ce aveti dumneavoastra nevoie, si ulei, si zahar, si malai, de toate, ii votati?
*Tanti Maria: Pai, deh, cum sa nu-i votez? Ii votez, ce-au?
*Rep: Pai nu spuneati ca si-au batut joc de dumneavoastra?
*Tanti Maria: Nu, nu, nu… Nu-i mai votez!
*Rep: Dar cadourile le luati?
*Tanti Maria: Cum sa nu?!
*Rep: Si de votat, cu cine votati?
*Tanti Maria: Cu ala care da, care mai ajuta lumea. Doua milioane – medicamente, apoi painea de zi cu zi, lemne de iarna, gainilii… a murit. Am capatat si eu una de mi-a facut 10 pui, au murit si aia, a murit si aia! Cu ce sa traiesti? Nu porc, nu nimica! E grea rau viata!”
„Cine il voteaza pe Basescu e chiar caine!”
Nea’ Ristea Chilau (65 de ani, pensionar) este alta stofa de om. Chiar daca pensia ii este mica si se descurca cu greu de pe o zi pe alta, judeca altfel lucrurile. Nu l-a interesat nicio oferta din partea niciunui partid si ne-a spus-o direct, dintr-o suflare: „De Basescu nici nu vreau sa aud! Nu l-am votat de cand sunt eu, nici in primul mandat, nici in al doilea. Adica ne ia pensiile si toate alea si sa-l votez, mi-a luat Dumnezeu mintile? Cine il voteaza pe Basescu e chiar caine! Poate sa dea si masini mici! Pe mine nu ma intereseaza sa-mi dea nimeni, nimic. Eu votez ce stiu! Am votat cu PSD si cu astia tin. Nici nu ma intereseaza daca dau ceva sau nu! Ca da, bine, ca nu da, bine, dar pe Basescu nu-l votez! Nu vreau decat sa ne lase pensiile si sa ne dea inapoi spitalurile pe care ni le-a luat. Eu am imbatranit, dar copiii astia ce mai face? Treaba e sa fie bine pentru toata tara, nu sa imi dea mie un cos de oua!”
„As primi cadourile, dar as vota tot pe cine as vrea”
Stranse la poarta alaturi de copii, Alina Slovenie (34 de ani) si cumnata sa Mirela (25 de ani) se declara neinteresate de cadourile electorale. Nu vor sa stie nici de bicicletele PDL, nici de zaharul PSD si nici de cizmele PNL. „Eu nu i-am votat pe cei de acum. Nici nu am fost la vot, asta e greseala. Dar nu o repet, la anul merg la vot si nu o sa-i votez in niciun caz pe ei. Sunt multi care zic ca nu-i mai voteaza, dar nu stiu daca nu vor face greseala de acum cativa ani. As primi cadourile, dar as vota tot pe cine as vrea. Nu mai putem cu ei! Multa lume n-o sa se prezinte la vot, e dezamagita, dar oamenii nu inteleg ca daca nu te duci la vot, pot sa puna altii stampila. Asta e greseala!” spune Alina Slovenie. Cumnata ei o completeaza, incercand sa ofere un argument pentru care oamenii voteaza in virtutea inertiei sau in necunostinta de cauza: „Omul pune stampila pe cine apuca, sau i se spune, sau aude prin vecini. Poate nici nu se uita la stiri, ca merge cu ziua la munca, sa aiba din ce trai. Oricum, hotia din Romania n-o mai scoate nimeni. Un om de rand, daca are 5 milioane salariu, i se cere sa traiasca din el o luna. De ce nu poate sa faca asta si cei care ne conduc? Dansii sunt invatati cu lux, nu se gandesc la noi, care tragem. Ei nu se satura niciodata!”
Atmosfera din satul de rudari> „Nu stiu de cati ani ne minte ca ne face si asa, si asa, si dracu’ sa-i ia!”
Pentru ca tot ne aflam la Calinesti, am trecut si prin satul Cristieni, un sat de rudari. Poate ca v-ati fi asteptat ca oamenii sa incercuiasca de zor la ofertele partidelor. N-a fost chiar asa…
Veronica Samuila, Elena Lautaru si Mioara Brumaru, stranse in mijlocul unei ulite innoriute, au inceput sa spuna ce si-ar dori de la politicieni, in afara de biciclete, trotinete si bibelouri cu motanul Felix. „Noi am vrea asa: soseaua, drumul asfaltat, lumina, ca nu stiu cate familii sta la lumanare si felinar. Noi mergem iarna numai cu picioarele prin apa. Cand ninge si ploua nici nu poti sa mergi pe aici! Au venit mereu, au promis ca ne fac sosea, ca ne baga lumina ca e multa lume care sta pe intuneric! De unde! Drumul e plin de mocirle, puturi n-a facut deloc, bea oamenii apa cu nisip. Ce mai la vale, a ras de noi! Suntem buni numai sa ii votam. Dar e multa lume care nu mai vrea sa voteze, ca de nu stiu de cati ani ne minte ca ne face si asa, si asa, si asfalt si dracu’ sa-i ia! Nimic, absolut nimic n-a facut! Nu prea mai vrea niminea, nimica!” a tras concluzia Elena Lautaru, oprita cu copaia in mijlocul drumului. Drumul ala pe care alesii l-au asfaltat din gura de la Revolutie incoace.
