2,4K
Un interviu de colectie, pentru cei care fac schimb de surprize Turbo
Discutiile cu Ioan Predica (alias Semaca), directorul Directiei de Imbunatatiri Funciare, imi fac intotdeauna o nespusa placere. Nu ai mereu ocazia sa revii in perioada inocenta a copilariei, sa spargi granitele limbii romane si sa te exprimi liber, dezinhibat si fara teama ca un jurnalist ar avea intentii necurate in Postul Craciunului, ca ar vrea sa te faca un karaoke, sa-ti persifleze chestia sub forma de ceas de la mana, sosetele cu banda supraelastica care iti stranguleaza circulatia periferica sau Guvernul pe care cu solemnitate il reprezinti. De asta recunosc public ca il iubesc pe Semaca si ca ma rog sa ii dea Dumnezeu sanatate, mai ales ca vreau sa scot cu domnia sa o carte de interviuri aproape nemuritoare. Va marturisesc sincer ca niciodata nu stiu ce sa-l intreb. Este de ajuns sa-l vad, insa, ca sa-mi dau seama ca nu poate scapa neintrebat! Cum l-am prins la sedinta de Colegiu Prefectural, cum… hat cu reportofonul!
Elena Udrea a pozat pentru TABU, fata dumneavoastra cand pozeaza?
Aaaa, da, sunt niste intrebari care eu acuma nu mai pot sa dau niste raspunsuri la asa ceva. Fetita mea este casatorita, are un sot si trebuie sa-l intrebe pe el. Nu ma bag in aceste amanunte. Acum are o familie.
Dumneavoatra ati poza pentru TABU?
Ha, ha! Intrebati-ma, mai bine, daca astazi (n.r. intr-o joi, acum doua saptamani) este ziua fetitei mele..
Sa va traiasca!
Da, face 24 de ani! Sotul ei i-a facut o mare surpriza asta-noapte. Dar vedeti daca nu ma intrebati?
Domnule Predica, imi fac mea culpa, trebuia sa fi stiut! Am multe lipsuri!
Pai vedeti? Dumneavoastra trebuie sa stiti la persoanele publice…
Si la copiii lor…
Pai da, cum stiti sa faceti atatea intrebari…
Povestiti-mi, mai bine, cum a fost cu surpriza pe care i-a facut-o sotul!
La un local aici, in Pitesti, a venit jumatate din echipa Dinamo, toata echipa Dacia. Sotul Margaritescu nu i-a spus nimic. Ea s-a dus la coafor, ca era programata. Noi am stiut. Si cand s-a dus la restaurant toti fotbalistii i-au cantat „La multi ani!”
N-ati fost si dumneavoastra?
Nu, am lasat tineretul sa se bucure.
Dumneavoastra ce i-ati cumparat?
Astazi ma intalnesc cu sotia si cu baietelul intr-o ora si vom lua impreuna decizia. Fetita mea nu e o persoana care tine la ceva scump. Va fi un cadou asa, pentru ea, pentru… Ne gandim, sa vedem, ceva pentru casa, ceva pentru ea… Inca ne consultam.
„ Sufletul meu, taria mea de caracter este… cum sa spun eu… Sunt foarte… Dar, cum sa spun eu?”
In alta ordine de idei, spuneati acum o luna ca trebuie sa faceti disponibilizari la Directia pe care o conduceti.
Acum trebuie sa le fac. Sunt suparat, astept diagrama. Sunt foarte suparat! Aseara stateam in pat, ma uitam la televizor, la stiri, si sotia imi spune: „Domnule, te simt asa… Te framanta ceva…” Ultima discutie la Minister a fost trista si sunt foarte afectat. Nu stiu cum, inca n-am gasit cum sa discut pentru oameni. Stiu, se asteapta… E o problema care… nu stiu… Sufletul meu, taria mea de caracter este… cum sa spun eu… Sunt foarte… Dar, cum sa spun eu? Asta este Guvernul meu, il respect, deciziile sunt bune, foarte bune. Trebuia sa se ajunga odata aici. Oamenii au inteles asta. E ca intr-un sac: daca iei mereu din el si nu mai pui la loc, daca tot s-au angajat si s-au angajat si s-au facut 7.000 de bugetari, de unde sa mai sustina statul?
Ce spun angajatii? Asa este, va rog frumos sa ne iertati…
Nu este adevarat. Oamenii, daca nu imi recunosc mie in fata treaba asta, langa… zic ca e realitate.
Nu va injura…
Nu! Stiu intr-adevar ca fara aceste masuri Guvernul nu poate trece mai departe. Deci nu se poate.
De ce nu incep cu dumneavoastra?
Pai sa inceapa cu… hmmm… na! Dar a inceput cu toate sectoarele si vor merge inainte. Deci sapte mii de guverne care ar conduce Romania, fara programul asta de austeritate nu se poate continua. O recunosc, sunt mandru pentru ca urmatorul, tot noi, guvern care vom fi tot noi, n-o sa mai intampinam asa ceva. Am luat masurile acum si la revedere! Si apoi toata lumea va fi fericita.
De abia astept sa veniti din nou la putere, domnule Predica, va numar zilele! Pardon, numar zilele!
Atunci intr-adevar vom simti, si toata lumea ne va lauda, ca masurile pe care le-am luat au fost necesare.
Va fi a doua venire a PDL-ului pe pamant, va curge numai lapte si miere…
Va fi, sa stiti! Va scapa odata tara asta de tot sistemul asta care a fost sa mute dosarul asta prin sapte persoane, cand putea sa faca una singura. De aia s-a ajuns aici. Si totul acuma, am luat-o noi. Dar ne-am asumat responsabilitatea.
„Mergem acuma la Consiliul Judetean. Chiar toti au activitate atat de curenta?”
Bine ca avem un popor care intelege…
Chiar intelege!
Ascultator…
Chiar ascultator!
N-ati avut iesiri in strada, n-a strigat nimeni la usa dumneavoastra…
Domnule, sunt constienti! Te duci si ii vezi acuma! Uite, mergem acuma la Consiliul Judetean. Chiar toti au activitate atat de curenta?
I-ati pandit dumneavoastra?
Nu i-am pandit, dar va rog sa o faceti dumneavoastra.
Spuneti ca muta asa, foaia, dintr-o parte intr-alta… Ia uitati, baiatul asta care vine acum pe hol, sa-l intrebam: „Dumneavoastra aveti activitate prin Consiliul asta, ca domnul Predica ar mai da 100 afara!” (n.r. tinerelul angajat se rezuma la a zambi)
Intrebati dumneavoastra! Dar cand vom veni noi la Consiliul Judetean, nu va mai fi asa. La anul, cand vom prelua, cu domnul Mircea Andrei, nu o sa mai fie ce este la ora actuala. Asta pot sa v-o garantez eu.
Ce este, domnule Predica? Ce nu merge?
Un personal stabil care stie foarte clar ce are de facut si de ce vine la serviciu…
Astia nu stiu…
O parte stiu, o parte nu stiu.
Cati ati da afara?
Nu stiu acuma, o sa discut cu domnul presedinte Mircea Andrei, cand va fi presedinte.
Sa va cheme cand face lista cu disponibilizari…
Da, sa ma cheme.
Va dati seama ca toti angajatii Consiliului Judetean se roaga sa iesiti dumneavostra…
Toti se roaga!
„ Eeee, talanga… E marca Diesel!”
In timp ce domnul Predica vorbeste, observ ceva imens la mana sa. Ceva sub forma de ceas!
Ia stati ceva, ce aveti la mana?
Toata lumea se ia de ceasul meu! Am un ceas normal!
De unde l-ati luat, domnule, ca avion din asta nu am vazut?
Din America, uite ca ti-am spus si de unde.
(Nu mai pot disimula admiratia pentru ceasul domnului director, asa ca o dau pe fata):
Ce marca este, domnule Predica, talanga asta?
Eeee, talanga… E marca Diesel!
Care Diesel, ca e ditamai marfarul!? Cat ati dat pe el?
E, acuma, costa!
Cat? Ca numai carcasa aia cu care puteti sa spargeti nuci atarna greu… 3.000 de euro?
Eeee…
2.000?
Eeee… Mai putin, mai!
Hai o mie!
Si mai putin!
E ieftin domnule! La cat de urat este, e foarte ieftin!
Eram intr-un magazin din ala foarte mare si nu stiam ce sa aleg. Si pana la urma am zis sa il iau pe asta, ca este ceva mai deosebit.
Sa stiti ca nu scapa din vedere…
Nuuu!
Dar tot urat este!
Hai, mai!
Va dati seama ca daca ii dati unui pesedist cu el in gura il lasati si fara dinti, si fara doctrina?
Aoleeeuuu!
