Oamenii nu trebuie sa ajunga sa se imbolnaveasca. Trebuie sa previna acest lucru. Preventia nu este un proces simplu, mai ales ca fiecare dintre noi imbatraneste altfel.
Preventia nu este un proces simplu si presupune, in primul rind, constientizarea, de catre fiecare dintre noi, a nevoii de a ne investiga starea de sanatate printr-o abordare complexa. Primul pas il reprezinta diagnosticul de varsta. Ce inseamna diagnosticul de varsta? Diagnosticul de varsta este cartea de identitate in plan clinic, biochimic, hormonal, cerebral, a omului intr-o anumita etapa din viata sa, in functie de care se fac predictiile pe termen scurt (pina in 3 ani) si pe termen lung (intre 3 si 5 ani).
Stabilirea diagnosticului de varsta are la baza o investigatie ampla ce presupune teste biochimice, teste neuropsihologice (cum ar fi testul REY, testul Gröber-Buscke, etc), examinari imagistice (RMN- care stabileste, de exemplu, pierderile de substanta cerebrala alba, pierderile neuronale la nivelul lobilor corticali, leziunile de tip ischemic, dilatatia ventriculara), precum si istoria personala a pacientului (care releva diferite traume, depresii, etc). Diagnosticul de varsta stabileste varsta reala si modul in care imbatrineste fiecare sistem in parte din organismul nostru.
In functie de cum imbatrineste fiecare parte din organismul nostru si, in principal, creierul, pentru ca imbatrinim asa cum imbatrineste creierul nostru si avem varsta pe care o are creierul nostru, putem stabili ce riscuri are fiecare individ pe termen scurt si lung, ce boli poate sa dezvolte, de ce trebuie sa se fereasca si cum trebuie sa abordeze, prin terapii hormonale, medicamente, anti-oxidanti, suplimenti, etc, aceste riscuri, astfel incit sa le elimine sau, cel putin, sa le reduca foarte mult. Stiind riscurile de sanatate la care suntem expusi, tratindu-le in mod constiincios si responsabil, facem ca aceste riscuri sa dispara sau sa se reduca si, astfel, incetinim imbatrinirea diferitelor sisteme din organismul nostru, imbatrinirea creierului, care este un lucru extrem de important, pe scurt, imbatrinirea fiecaruia dintre noi. Imbatrinirea fiecarui organism in parte tine de modul in care imbatrineste creierul, de aceea, desi putin sunt cei care isi pun problema «tratarii» creierului, acesta este lucrul care ar trebui sa ne preocupe cel mai mult atunci cind ne gindim la asigurarea unei incetiniri a procesului imbatrinirii, cind ne gindim la o imbatrinire frumoasa, de calitate, care sa ne permita sa ne bucuram de viata. Iar cu cit ne punem mai repede problema preventiei cu atit sansele de a ne incetini imbatrinirea sunt mai mari.
Poate mai mult ca oricand, in contextul unui ritm al vietii extrem de agitat si de stresant, al unei societati in miscare continua, sunt definitorii cunoasterea fenomenului imbatranirii cerebrale, abordarea holistic-individuala a pacientului, aplicarea principiilor medicinei de preventie si de predictie, a medicinei longevitatii. In urmatorii 5 – 10 ani, se va vorbi despre medicina personalizata, despre medicatia personalizata individualizata.
