In ultima perioada, pe canalele media dar in principal in mediul informatic neoficial se discuta despre un proiect de lege a sanatatii, document elaborat la Palatul Cotroceni. La modul declarativ intelegem ca acest proiect de lege ar urma sa eficientizeze starea de sanatate prin diminuarea pachetului de servicii medicale, coplata, biruri suplimentare, dar care presupune si foarte multe eliminari din serviciile medicale si medicamentele necesare bolnavilor, din veniturile alocate medicilor si spitalelor .
Intelegem ca proiectul de lege are in vedere anularea actualei legi a sanatatii, in functiune de aproape sase ani si care inca nu a produs efectele evaluate, in special in ultimii trei din cauza reducerii anuale a alocatiilor bugetare, a promovarii in functii de decizie doar pe criterii politice, a capusarii achizitiilor publice si nerespectarii termenelor de decontare de la 30-90 de zile catre 365 de zile – toate acestea facand ca guvernul sa fie singurul vinovat pentru acumularea de arierate si marirea preturilor la toate medicamentele eliberate fara reteta, pe seama pacientilor.
Totodata dispar capitolele referitoare la Colegiul medicilor si Colegiul farmacistilor, desi acestea se refera la reglementarea celor doua profesii si care raman astfel fara baza legislativa.
Se vorbeste despre asigurari in sanatate, cu o valoare de 200 euro. Insa nu stim care sunt asiguratorii si nu cunoaste nimeni care sunt serviciile asigurate in acest pachet minim. In acest context brokerii de asigurari dezvolta déjà retele de contactare pentru care incaseaza bani, alcatuiesc liste, cer copii de pe actele de identitate ale potentialilor asigurati – fara sa stim pe cine asiguram, pentru ce asiguram si la cine asiguram!
Sistemul medical – de la medici, manageri de spitale, specialisti in sanatate publica, simpli oameni interesati de bunul mers al sistemului si cu abilitati manageriale, inclusiv oameni din mediul de afaceri preocupati de soarta lor si a anagajatilor lor – este complet bulversat din cauza acestei reforme, care, conform declaratiilor publice a unor persoane cu autoritate (presedintele T.Basescu, premierul Emil Boc, ministrul sanatatii Ritli Ladislau) se apropie cu pasi foarte repezi.
Desi sistemul de sanatate publica implica toti romanii factorii de decizie nu fac eforturi foarte mari de a clarifica aceasta reforma in sanatate motiv pentru care declaratiile privitoare la acest subiect nu fac altceva decat sa provoace panica in randurile romanilor si intre cadrele medicale. Toti acesti oameni solicita din ce in ce mai clar tragerea unui semnal de alarma, alertarea societatatii romanesti asupra acestei situatii.
Din informatiile ambigue se desprinde insa o prima concluzie: se rastoarna toate structurile si toate functiunile sistemului de sanatate fara sa se stie ce se va intampla pentru ca nu exista un studiu, o evaluare a impactului, o dezbatere publica cu societatea romaneasca, cu profesiile medicale, cu patronatele, cu opozitia, cu specialisti etc inainte de a adopta o forma finala.
Exemple edificatoare in sustinerea afirmatiilor:
A – Capitolul referitor la programele nationale de sanatate, cele prin care cateva milioane de oameni au putut supravietui, in conditii uneori foarte grele, alteori mai avantajoase, insa statul a avut o grija onorabila fata de cei aflati in suferinta, stiindu-se ca bolnavii cronici tratati corespunzator pot sa aiba activitate partial sau total, pot sa contribuie cu impozite si taxe la propria lor medicatie, decat sa fie numai utilizatori ai sistemului sanitar.
Pentru a avea o politica coerenta, in cadrul Ministerului Sanatatii functiona o Agentie Nationala de Programe de Sanatate, dar si pentru ca cei mai multi bani veneau de la bugetul statului, chiar daca ele se derulau efectiv prin CNAS pentru ca avea servicii specializate de contractare, facea munca de executie in cadrul legal aprobat. Agentia a fost desfiintata la inceputul anului 2009 pentru ca o asemenea agentie era un obstacol in aranjamentele pe programe.
Propunerea actuala imparte atributiile politicii de elaborare si implementare ale programelor nationale de sanatate intre minister si CNAS, ceea ce inseamna lipsa de intelegere a coordonarii politicii nationale de sanatate, indiferenta din cauza ca responsabilitatea legala este a ministerului, dar se dau asemenea sarcini si casei, cu alte cuvinte deciziile vor fi luate dupa interese de orice fel, mai putin interesul pacientului, platitorului de impozite si taxe.
Se mai ridica intrebarea: cum va lucra CNAS cu asiguratori privati care primesc fonduri si de la buget, desi ei ar trebui potrivit aceluiasi proiect de lege sa fie finantati numai din contributiile asiguratilor, scop pentru care se infiinteaza si functioneaza.
Finantarea din contributiile asiguratilor sa va face proportional cu numarul de asigurati si valoarea pachetului de baza, iar restul dupa care criterii, vorbind de fondurile bugetare, dar daca anumiti asigurati nu platesc o perioada sau angajatorii lor care retin contributiile si nu le vireaza, ceea ce se intampla des la companiile de stat ce sume vor fi virate, alocate?
B – Capitolul referitor la asigurarile sociale de sanatate este cel cu o serie de inovatii stupide, controversate, cu toate ca fondurile posibil de colectat nu cresc pentru ca se mentin aceleasi cote, se pastreaza aproape aceleasi categorii de exceptati de la plata contributiilor, ceea ce este impotriva a tot ceea ce s-a spus ca nu trebuie sa mai existe exceptati si ca toti cetatenii care beneficiaza de asigurari de sanatate vor plati contributii.
In actuala lege exista toate aceste prevederi, atunci ce rost sa anulezi o lege existenta in loc sa modifici ceea ce consideri ca ar trebui sa fie altfel? CNAS nu mai are decat atributiuni administrative si financiare, adica imparte banii, desi colectarea o face ANAF!
Problema este ce anume fonduri distribuie asiguratorilor privati pentru asiguratii la care angajatorii nu-si achita obligatiile, a se vedea marii datornici proveniti din companiile de stat? Asiguratorii ii vor scoate pe acei asigurati din liste si nu vor beneficia de servicii medicale?
Aspectul esential este ca serviciile medicale din asigurari sociale se vor diminua conform viitorului pachet minimal de baza, deci se taie si din ceea ce romanul stia ca poate avea ca acees la servicii medicale! In plus se va introduce coplata, alt bir pe cetateni, pentru servicii si medicamente mai putine!
Asiguratii care beneficiaza de asigurari sociale pot incheia si asigurari voluntare private de circa 50 de Euro pe luna! Cati cetateni pot da peste 200 de lei pe luna pentru asemenea tipuri de asigurari? Se stie ca in primul rand copiii, pensionarii si persoanele sarace au nevoia cea mai mare de servicii de sanatate.
Este o jignire la adresa a peste 4 milioane de angajati din aproape cei 4,6 milioane de salariati, pentru ca si astazi potrivit legislatiei existente se pot incheia asemenea asigurari de cine are bani!
C – Capitolul referitor la calitate – Agentia Nationala de Calitate si Informatii Sanitare – este un capitol psihiatric cu caracter paranoid, potrivit afirmatiilor unor specialisti, si supranumit SRI-ul medical, pentru ca la Cotroceni asta au invatat cei doi initiatori cotrocenisti, care si-au creat acest capitol in lege.
Lucru si mai grav se privatizeaza mascat sectoare intregi din sanatate pentru ca aceasta agentie se infiinteaza ca fundatie de utilitate publica, in prima etapa cu fondator Ministerul Sanatatii, dar dupa aceea… pentru ca exemple de fraudare a patrimoniului public sunt multe.
Prin acest capitol Agentia preia controlul, administrarea si culege bani din tot ce se poate: acreditarea spitalelor, furnizarea de informatii medicale sub forma de studii, documente de informare si analiza, desfasurarea programelor e-health pentru care stabileste tarife, taxe, onorarii etc.
D – Capitolul spitale este un capitol strict organizatoric care da posibilitatea transferarii patrimoniului public in cel privat in conditii dubioase, pe cai ocolite dar sigure de inselare a statului sau a comunitatilor locale.
De exemplu: Proprietarul spitalului public poate decide schimbarea statutului organizatoric al spitalului intr-una din formele: asociatii, fundatii sau societati comerciale.
Problema de fond, dupa experientele acumulate, este ca nu se creeaza nimic inainte si dupa spitalizare, respectiv nu se vorbeste nimic de asistenta medicala ambulatorie si de structurile post-spital de acuti, segmente de asistenta medicala care ar aduce cu adevarat o reformare a costurilor din sistem, cu o diminuare substantiala.
De asemenea, nici in cadrul programelor de sanatate si nici a domeniilor de asistenta medicala nu se discuta despre integrarea serviciilor sau de managementul integrat al bolilor cronice, metode utilizate cu succes in Olanda, tata al carui sistem de sanatate initiatorii doresc sa-l copieze.
Totodata se pregateste terenul pentru inchieri si privatizari de spitale, de schimbari masive de manageri, respectiv in text se prevede ca in termen de 30 zile Ministerul Sanatatii va elabora normele obligatorii privind infiintarea, organizarea, reorganizarea si conducerea spitalelor.
E – Medicina de familie este descrisa confuz si nu o situeaza acolo unde-i este locul, mai ales in privinta preventiei. In acest moment in lume sunt inca 4 tari care aplica un program de preventie inspirat din Programul National de Evaluare a Starii de Sanatate din Romania – Finlanda, Portugalia, Australia si Emiratele Arabe Unite – in schimb Romania l-a abandonat dupa ce a fost promotor si prefera sa aiba cheltuieli mari in spitale decat cheltuieli rezonabile cu preventia si ambulator.
Proiectul de lege ii ia medicul caracterul de organizare si desfasurare in mod privat. Dispare cabinetul medical privat, medicul titular, se anuleaza principiul profesiei liberale si libertatii profesionale.
Un cabinet medical nu mai este coordonat de medic ci de o structura externa: DSP sau autoritatea locala!!! De asemenea se introduc prevederi prin care la cabinetele medicilor de familie pot fi investitori autoritatile locale sau altii, desi cabinetele sunt modalitati de exercitare a profesiei, dar ura initiatorilor la adresa medicinei primare si de ambulator este evidenta, pentru cunoscatori ea este notorie!
Atat medicul de familie, cat si medicii din spital vor deveni iobagii asiguratorilor de sanatate, furnizorii fiind obligati sa trateze fiecare pacient in functie de tipul acestuia de asigurare, sa raporteze la fiecare asigurator in formatul acestuia, sa fie evaluat de fiecare dintre asiguratori, in plus sar aporteze si sa se conformeze cerintelor de standardizare si reglementare ale asiguratorilor, ale CNA, MS si bineinteles ANCIS.
