Parintii aflati in divort practica sporturi extreme cu minorii din dotare, participand la maratoane de cereri prezidentiale, aruncari ale copilului de la un parinte la altul – o intreaga olimpiada a custodiei din care bunastarea copilului termina mai tot timpul pe ultimul loc.
S-au dus vremurile idilice, cand familiile traditionale luau cina impreuna, mergeau in concedii pe Litoral si participau voioase la toate evenimentele importante din calendar. Mult mai la moda sunt acum divortul si procesul de custodie, cu tot arsenalul lor de plimbari la tribunal ce inlocuiesc clasicele si anostele plimbari prin parc. In fond, si divortul este tot un fel de declaratie de dragoste: cea fata de bunurile dobandite in timpul mariajului.
Cazurile celebre de divort din showbiz-ul romanesc, intens mediatizate si analizate de specialisti sau pseudospecialisti sunt doar proiectii ale nenumaratelor cazuri petrecute in sanul a zeci de mii de familii de romani obisnuiti. Cupluri aflate in declin se arunca in batalii a caror miza o reprezinta copiii, hraniti la mic-dejun, pranz si cina cu veninul propriilor parinti.
Daca unii parinti, mai responsabili din fire si cu frica de Dumnezeu, incearca sa videze copiii intr-un spatiu normal, neafectat de certuri, tribunale si interogari de ordin psihologic, altii, avizi de publicitate si cu o afinitate crescuta spre telegenie, ar instala camere de filmat si in gradinita unde se joaca minorul aflat in disputa.
Intrebare – intrebatoare: cum impartim copiii?
De multe ori, atunci cand parintii nu reusesc sa hotarasca de comun acord cu cine va ramane copilul, se apeleaza la deja celebrele cereri de ordonanta presedintiala, dar cum caracterul temporar al acesteia nu permite o stabilitate, se emit pe banda rulanta hotarari in beneficiul mamei sau al tatalui, dupa ordinea de pe bon. In felul acesta, minorii isi fac bagajelul in mod constant, fiind scosi in mod repetitiv din mediul familiar, acolo unde au crescut, s-au dezvoltat si si-au format diverse tabieturi.
Legenda: Minorul este mai mereu incredintat mamei
Conform cu mentalitatea populara, un copil se dezvolta armonios atunci cand creste alaturi de ambii parinti, insa cand ghinionul face ca parintii sa se desparta, cel mai bine e ca acesta sa ramana alaturi de mama. Se invoca, bineinteles, legatura creata intre copil si cea care l-a purtat in pantec, l-a hranit, instinctele materne inerente si tot ce tine de aspectele emotionale, de altfel validate in toate cartile si tratatele medicale, psihologice etc.
Tatal poate deveni noua mama
Ecuatia mama minus tata egal copil se schimba, cel putin in viziunea Noului Cod Civil, unde se permite incredintarea comuna a copilului disputat, o echitate care ar permite dezvoltarea armonioasa si bivalenta a minorului, anuland discriminarea tatalui. Studiile in acest domeniu arata ca in jurul varstei de 4-6 ani, rolul tatalui depaseste aria secundarului si incepe sa aiba veleitati de principal, fiind un pion al realitatii copilului atunci cand acesta incepe sa descifreze exteriorul, pe cand mama ramane un simbol al afectivitatii si al caldurii caminului.
Tot mai multe asociatii care militeaza pentru obtinerea custodiei de catre tata, incearca sa minimalizeze rolul mamei in viata copilului si sa profite de mediatizarea intensa a cazurilor celebre, unde mama este nehotarata cu privire la propriul copil, daca sa-l vrea sau nu definitiv, asta in functie de toanele ei.
In cazurile speciale si deloc recomandate, in care niciunul dintre parinti nu dovedeste ca este capabil sa aiba grija de copil, instantele judecatoresti au gasit solutia: se investesc cu titulatura de parinti rudele, alta familie sau centrele de plasament.
Pentru detalii si pentru a te informa suplimentar, acceseaza site-ul www.avocat-tv.ro, sectiunea Subiecte. Acolo, avocat Valentina Bornea, alaturi de invitata sa, avocat Silvia Rotaru, ofera informatii interesante legate de custodie.
