1,7K
Ministrul Culturii, Mircea Diaconu, sustine ca a ajuns intr-un punct in care se afla in bataia pustii
L-am intalnit la Hotel Ramada, acolo unde PNL Arges a sarbatorit saptamana trecuta 137 de ani de la infiintare. Dupa ce a inmanat o serie de titluri de excelenta unor personalitati ale vietii culturale argesene, s-a asezat la masa langa mine si a inceput sa manance cu pofta. Venea de la drum lung si urma sa plece peste cateva minute la un drum si mai lung. Dar cum apucase sa-mi promita inainte un interviu, am facut-o la modul cel mai putin conventional si sfidand cu placere regulile oricarei bune cresteri: mancand si vorbind in acelasi timp, mai ales ca gandurile se aseaza mai bine pe burta plina. Iar cand faci treaba asta intr-un hotel de patru stele plus, satisfactia incalcarii sfintei etichete este si mai mare, va garantez. Inutil sa va spun ca interlocutorul meu era noul ministru al Culturii si Patrimoniului, senatorul si actorul Mircea Diaconu, ca de treaba asta trebuie sa va fi prins inca din intertitlu…
Domnule Mircea Diaconu, de putin timp ati ajuns in fruntea Ministerului Culturii. Ce ati gasit acolo?
Mircea Diaconu: In primul rand m-a scos din sarite cladirea. Este perfecta, dar nu este Ministerul Culturii si Patrimoniului. Este cea mai frumoasa banca, este cea mai frumoasa cladire de birotica, dar nu Ministerul Culturii.
V-ati fi dorit o cladire in stil arhitectural mai putin contemporan…
O cladire de patrimoniu, fireste. In timp ce in oras sunt o multime de cladiri superbe, o minune si care nu sunt nici folosite si nici intretinute, noi construim o cladire de o modernitate incredibila, si pe criza! Nu prea inteleg lucrurile acestea, dar caut solutii sa mut ministerul de acolo. Am cateva variante si o voi face cat de repede voi putea.
Ce buget mai aveti la dispozitie? Aveti cu ce?….
Nu am ajuns inca la buget pentru ca iau pe rand problemele. Deocamdata am lucrat la organigrama, la organizarea si structurarea ei. Organigrama nu este doar o insiruire de oameni, asezarea lor trebuie sa fie pe subiecte, pe departamente, pe eficienta… Si nu era! Si atunci a trebuit sa o fac in felul meu. La asta am muncit cel mai mult si inca nu am terminat. Intre timp nu vreau sa stopez proiectele pe care le-am luat din mers si pe care incerc sa le onorez pentru a nu stopa mecanismul. In schimb, m-a speriat faptul ca ministerul nu a avut un sistem neutru de selectare a proiectelor culturale.
Dati-ne niste exemple de proiecte finantate subiectiv!
Nu vreau sa dau niciun astfel de exemplu, nu despre asta este vorba….
Dar ne-ati putea spune daca s-au dirijat cu preponderenta fonduri catre judetele controlate de UDMR, tinand cont ca ministrul de dinaintea dumneavoastra a fost ungur?
Nu am constatat inca acest aspect, insa e vorba despre stilul de lucru. Stilul meu este cel de la teatru: fiecare sa stie ce are de facut si sa aiba responsabilitate pe domeniul lui, iar un conducator este un coordonator, nu este acela care impune, dicteaza si spune ce este de facut. Atunci eficienta este maxima si raspunderea este impartita.
„Cultura nu trebuie sa fie politica, cultura are dreptul sa fie nationalista”
Ma gandesc ca de multe ori v-ati spus: „Daca as fi fost ministru al Culturii, as fi facut si asta, si asta…”
Ohoo, exact…
Care sunt visurile pe care ati putea sa le puneti in practica acum?
Sunt o multime, la cate mi-au trecut prin cap din tinerete si pana acum! Am senzatia ca le pot face, dar daca le spun, mai trece o vreme si presa spune: „Ce ai facut din toate acestea? Nu ai facut aia, aia, aia…” Orice om, traind pe pamant, face la fel: isi doreste vreo sapte lucruri dintre care, daca reuseste doua, este minunat. Totul este sa incerce. Si in acest subiect exista o singura cheie: sa nu obosesti in a te duce spre idealurile tale, sa nu te opresti, chiar daca nu le obtii, chiar daca nu le atingi. Si mai vreau sa spun ceva: cultura nu trebuie sa fie politica, cultura are dreptul sa fie nationalista. Si atunci nu poti fi partinic, pentru ca nu poti imparti spectatorii in doua sau in trei, ar fi absurd. Nu ma apar, dar daca discutam despre Brancusi, caci tot am debutat in mandatul meu cu acest subiect…
Intr-adevar, multi au luat foc…
Si degeaba, pentru ca va trebui de o mie de ori sa rectific teza, pentru a se intelege: eu nu am spus sa-l aduc pe Brancusi aici, nu am inceput prin a-l aduce pe Brancusi in Romania, intai trebuie sa-l meritam. Iar dupa ce il meritam si il veneram acasa cu adevarat, putem sa deschidem si subiectul acesta. Dar pana atunci, nu! Or, prima fraza a mea de ministru, despre Brancusi, a fost ca noi nu il meritam inca acasa. De aceea m-am dus acolo si v-am aratat tuturor ca au mai ramas doua barne din casa lui, si acelea cumparare de altcineva, dar incercam sa le recuperam… Si daca acele doua barne nu le facem relicve si nu inseamna pentru noi ceva, atunci nu putem merge mai departe pe acest subiect.
„Cred ca sunt intr-un punct in care se trage”
Pentru Arges ce anume proiecte urmeaza sa sprijiniti?
Am mai spus asta si in calitate de senator: eu am fost ales de niste oameni din Arges ca sa ii reprezint in Parlamentul Romaniei, nu in Parlamentul Argesului. Si atunci eu, acolo, trebuie sa fac legi si sa ma concentrez pentru toti cetatenii tarii, inclusiv pentru cei din Arges.
Faptul ca sunteti parlamentar de Arges nu inseamna cu sigurnata ca veti revarsa bugetul Culturii peste noi. Ma interesa, doar, daca aveti in vedere niste proiecte anume…
Nu as vrea sa le pomenesc pentru ca poate nu izbutesc pana la capat. Si iarasi spun: tin foarte mult ca muncind din postura mea, toti oamenii sa sesizeze ca imi dau toata silinta. Asta este tot ceea ce ma intereseaza. Cu ce rezultate? Nu stiu… Orice se poate intampla, poate ma imbolnavesc… Nu va puteti imagina ce forte adverse si perverse incearca sa imi faca rau! Ce metode se folosesc, exact ca in anii ’50.
Cu ce ati deranjat?
Cred ca sunt intr-un punct in care se trage. Mi-a spus cineva, un activist de partid pe vremuri, ca in politica trebuie sa te opresti intr-un punct, pentru ca daca te ridici si mai sus, moara aceea trebuie sa macine ceva. Eu am trecut dincolo de punctul acela, dar fara sa vreau.
Si fara sa alimentati moara…
Da, si m-am ridicat mult peste nivelul de protectie…
Si nici nu aveti profilul obedientului, curatatorului de scame, santajabilului…
Nu, sigur ca nu. Si atunci sistemul iti cauta in pantofi de parca singurul sens al vietii sale este sa demonstreze ca tu ai o vina. Cauta in nestire, in disperare si de multa vreme. Nu ma plang, insa, caci am inteles-o de la bun inceput, nu m-am nascut nici eu ieri. Cand am acceptat sa semnez hartia aia de candidatura la Senat, am avut o discutie cu ai mei. Iar copiii mi-au spus ca daca intru in acest joc se va trage in mine din toate pozitiile, se va spune ca am omorat oameni, ca am copii din flori… Si intre timp am fost acuzat chiar ca am omorat oameni, deci am fost criminal. Aici s-a ajuns.
„Toate visele mele au ramas in cutie, nemiscate de trei ani si jumatate”
Ma tot intreb cum s-a intamplat de ati ajuns sa patrundeti in sistem intr-un post atat de inalt. Ati nimerit prin vreo bresa de securitate?
Nu stiu cum, dar este ceva care imi da o putere pe care greu o pot explica: o liniste. Mie imi este absolut egal daca fac sau daca nu fac asta, fata de altii care isi doresc o viata intreaga si fac sacrificii ca sa ajunga sa faca sau sa fie… Mie imi este absolut egal. Insa, daca soarta m-a impins si m-a adus intr-o postura, simt asta ca pe un fel de misiune pe care soarta mi-o da. Eu nu chiulesc, eu fac. Si ca sa fie foarte limpede pana la capat: cand am fost sunat si intrebat: „E vorba de a te desemna ministru al Culturii, esti dispus sa accepti?” Si am raspuns: „Eu nu ma bag in fata, dar nici nu ma dau inapoi!” Despre asta este vorba. Si atunci imi asum acest risc pentru ca, de patrea cealalta, exista un actor batran numit Diaconu, respectat de unii, onorabil in mare masura, cu o arhiva de filme in spate, care este problema? Puteam sa ma duc la pescuit si tot Diaconu eram… Venind in zona asta, eu imi pot risca toata cariera din spate, dar mi-o asum. Carieristic vorbind, daca sunt sau daca nu sunt ministru, imi este egal, absolut egal, asta este puterea mea, pentru ca daca ceva nu imi convine, imediat deschid gura si imediat spun tot ce imi trece prin cap. Si nici nu ma poate controla nimeni.
O data cu acceptarea postului de ministru, va veti mai implica in proiectele teatrale sau cinematografice?
Cum sa nu! Cand am fost desemnat ministru, i-am rugat pe cei de la echipa de filmare ca in ziua in care trebuia sa ajung la Cotroceni si sa treaca Guvernul, sa nu-mi puna filmare. Si apoi mi-am jucat personajul, mi l-am terminat, am mai avut doua zile de filmare la un alt proiect, s-ar parea ca in toamna ma voi angrena in alt proiect. Pot merge fara probleme in paralel… Si zilele trecute am avut spectacol, vine lumea, ma simt bine… Mai ales ca o fac in afara programului: teatru joc seara, ministerul se inchide la ora 5….
Inca un mandat de senator de Arges, presupun…
Da, vreau acest lucru, pentru ca primul mandat a fost unul orb, un mandat de opozitie, si toate visele mele au ramas in cutie, nemiscate de trei ani si jumatate. Au ramas in secretariat asa cum le-am depus. Acum, imi pare rau, simt ca pot!
