Istoria zilei. 20 iunie – 18 ani de la trecerea in nefiinta a lui Emil Cioran

Emil Cioran a fost un filozof si scriitor roman stabilit in Franta, unde a trait pana la moarte fara sa ceara cetatenia franceza. Prima lui carte aparuta in 1934 in Romania ,,Pe culmile disperarii” a fost distinsa cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati si premiul Tinerilor Scriitori Romani. Succesiv au aparut – ,,Cartea amagirilor” ,,Schimbarea la fata a Romaniei” ,,Lacrimi si Sfinti”. Cel de-al doilea volum ,,Schimbarea la fata a Romaniei” a fost autocenzurat in editia a doua aparuta la inceputul anilor ‘90 autorul insusi eliminand numeroase pasaje considerate extremiste ,,pretentioase si stupide”. Nevoia resimtita atunci de generatia tanara a unei treziri spirituale pornita din exaltarea valorilor vitale, antirationaliste, care din pacate a culminat intr-un extremism de dreapta, a influentat viziunea tanarului Cioran. Desi nu a fost niciodata membru al Miscarii legionare, in perioada interbelica simpatizeaza cu ideile acesteia, fara a fi de acord cu metodele ei violente. Plecat cu o bursa la Berlin in 1933, se declara intr-un articol admirator al lui Hitler si justifica provocator Noaptea cutitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie si rusine, aceasta viziune, , ca pe o inadmisibila ratacire a tineretii, argumentand prin ea refuzul oricarei implicari a individului in istorie. Reintors in tara, ocupa vreme de un an postul de profesor de filozofie la Liceul ,,Andrei Saguna” din Brasov. In 1937, pleaca la Paris cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti, care i se va prelungi pana in 1944. In 1940, incepe sa scrie Indreptar patimas, ultima sa carte in limba romana, limba pe care a abandonat-o in favoarea francezei. Varianta definitiva a Indreptarului a fost incheiata in 1945, anul in care Cioran s-a stabilit definitiv in Franta. Dupa retragerea cetateniei romane de catre autoritatile comuniste a trait la Paris ca apatrid.