3,3K
Descoperirile recente facute de catre istoricul Marin Pop in arhivele CNSAS aduc la lumina detalii inedite despre cum erau reeducati detinutii politici, prin deja celebrul „Experimentul Pitesti“. Monitorizat in fiecare clipa de fosta Securitate, Corneliu Coposu este inregistrat, in 1968, in timp ce ii povesteste lui Valentin Hila, prietenul sau, detalii socante despre cum li se spalau creierele detinutilor politici, in temnita de la Pitesti, intre 1949 si 1951. Hila, fost coleg cu Coposu in Partidul National Taranesc (PNT), traia in exil, la acea vreme, in Statele Unite ale Americii, avand cetatenie braziliana. Se intorcea rareori acasa si, atunci cand Seniorul avea timp, isi petreceau impreuna vacantele prin tara. Stenograma discutiilor este cu atat mai importanta cu cat Corneliu Coposu nu vorbea niciodata despre cei 17 ani petrecuti in puscarie. Seniorul nu a trait personal reeducarea din aceasta temnita, dar stia toate scenele de tortura de la un coleg de suferinta, pe care il intalnise in timpul anilor grei de detentie.
,,Acest document este inedit, in primul rand, prin explicarea detaliata a ororilor care s-au petrecut in gulagul romanesc, orori despre care cei care le-au supravietuit nu prea au vrut sa vorbeasca. Nu au vorbit in perioada comunista, pentru ca le era frica. Nu au vorbit nici dupa Revolutie, pentru ca, probabil, nu voiau sa retraiasca acele momente groaznice. Doreau sa uite!“ comenteaza istoricul Marin Pop, adaugand ca „tortionarii, din mari criminali, au devenit, dupa Revolutie, mielusei, cu pensie de 6.000 – 7.000 de lei lunar, in timp ce fostii detinuti, cei care au suferit de pe urma lor, iau pensii de mizerie“.
Detalii cutremuratoare – stenograma discutiilor dintre Coposu si prietenul sau
„Obiectivul «BICAZ» cam. 317 La ora 8.45, in camera discuta doi domni, al caror nume nu a rezultat din discutii. Probabil, ambii au fost detinuti politici si povestesc amintiri din timpul detentiei. La inceput, dl. X (Corneliu Coposu – n.r.) povesteste despre lacomia preotilor detinuti. Dl. X spune ca «acolo» (in inchisoare – n.n.) erau si multi legionari, dar cea mai periculoasa categorie de detinuti o formau fostii ofiteri de jandarmi care erau toti «ciripitori» si «turnatori»; ii bateau pe detinuti, abuzand de functiile lor de sefi de brigazi, in care au fost promovati in penitenciare. Apoi, dl. Y (Valentin Hila, prietenul lui Corneliu Coposu – n.r.), dupa varsta, pare ceva mai tanar decat dl. X, intreaba daca dl. X a auzit despre «reeducarea studenteasca de la Pitesti». Dl. X zice ca el cunoaste personal intamplarile petrecute acolo. Dl. Y zice ca el a citit o lucrare «la noi» (in strainatate – n.n.) care trata despre aceasta reeducare. Dl. X zice ca s-au savarsit lucruri oribile, de nedescris, continuand“: „sareau si te bateau pana cadeai jos“ „Ei (comunistii – n.n.) au facut asa: au avut doi legionari, Turcanu si Bogdanovici. Acestia au fost initiatorii, adica primii oameni pe care i-au recrutat pentru treaba aceasta. Pe urma, ei si-au facut o echipa, fiecare de cate opt insi si, pe urma, echipele s-au amplificat, pe masura ce selectionau altii, dintre cei reeducati. Tendinta era de a impanzi toate puscariile si de a le reeduca prin anihilarea vointei si prin spalarea creierului… Orice fel de vointa de rezistenta.”
,,Te puneau sa stai in pozitie de sfinti pana cand lesinai”
,,Au facut astia niste lucruri infioratoare. Sa-ti spun cateva scene ca sa te cutremuri: de exemplu, una din primele sedinte era de autodemascare, adica trebuia sa spui tot ce e rau despre tine si, apoi, incepeau unii – asta dupa batai cumplite – caci primele doua saptamani era numai bataie nemotivata. Adica, sareau vreo patru – cinci din astia, tot detinuti, insa reeducati, sareau si te bateau pana cadeai jos; asta de trei – patru ori pe zi. Dupa aia, te puneau sa stai in pozitie de sfinti, nemiscat, asa, intr-un picior, cu mainile sus, cu capul indoit intre genunchi, si asa mai departe, ceasuri intregi, pana cand lesinai. Dupa aceasta, venea demascarea asta si, atunci, trebuia sa spui ca io is porc, is betiv, is curvar, is cutare… Sa spui toate porcariile pe care le-ai facut. Acum, bataile erau asa de cumplite incat oamenii, ca sa treaca prin proba asta, si inventau. Mi-a spus unul, Ghica, care era fiul lui Bubi Ghica, fostul prefect al Capitalei (la politie), generalul Ghica“. Intervine dl. Y: „Bebe Ghica“? Dl. X: „Nu Bebe. Bebe era altul. Bebe Ghica era legionar, fost director al Sigurantei. Acela s-a purtat foarte frumos. Alalaltul a fost ca o icoana“. Dl. Y: „Pe Ghica din Iasi, il stiu pe ala…“ „MAMA A FOST O CURVA“ Dl. X: „Da, foarte frumos s-a purtat. Acela e cumnat cu Slavescu, fostul director al Sigurantei legionare, si a stat 24 de ani in inchisoare, dar nu i se poate reprosa nimic. A avut o tinuta demna, de la inceput pana la sfarsit, printre putinii legionari care n-a facut niciun fel de tranzactie. Da acesta era unul Sandu Ghica si e fiul fostului prefect al Politiei Capitalei, de pe vremea lui Radescu… Bubi Ghica. Asta, la reeducare, a tinut cam urmatorul discurs: «Tata a fost un hot, care a furat de la armata, fura camasile soldatilor si le vindea, avea furnizori carora le dadea efectele militarilor, si mancare, si nu stiu ce … Mama a fost o curva, avea nu stiu cati amanti», si cum se regula ma-sa. Pe urma, vorbea de o sora – el nici nu avea sora – pe care n-o mai satisfacea regulatul simplu si el trebuia sa-i organizeze cu prietenii lui, regulatul in posta; ii alegea masurandu-le cosoarele; prietenii, cinci-sase insi, ii ducea la el ca s-o reguleze pe sora-sa in posta. Niste chestii de acestea de statea ceasul. Bine-nteles ca, dupa o chestie de asta, nu-l mai bateau, zicand: «Uite cum s-a reeducat, cum si-a spalat creierul!».
,,Tranteau cate o flegma jos si tu trebuia sa le lingi pe toate”
,,Dupa asta, venea sedinta asa-zisei depersonalizari. La depersonalizare, trebuia sa faci lucruri care sa le dovedeasca educatorilor ca tu ai rupt complet cu eul tau din trecut si, pentru asta, trebuia sa faci o serie intreaga de umilinte. Acum, sa-ti spun cateva chestii concrete. Una din scenele de depersonalizare: erau 30 de insi in camera si tu erai cel care te reeducai. Aia 30 se aliniau pe doua randuri, fronturi, tu stateai in genunchi si aia, fiecare, tranteau cate o flegma jos si tu trebuia sa le lingi pe toate. Asta una! A doua, acum mergea crescendo: erai de serviciu la tineta; aia era tot o… cum sa zic… un act de depersonalizare, de serviciu la tineta. Tu stateai langa tineta si, cand mergea unul sa se cace, dupa ce termina, trebuia sa-l linga, in loc de hartie.”
Pe un popa il punea sa faca, in fiecare dimineata, liturghie cu pisat si cu cacat si sa-i impartaseasca pe ceilalti”
,,La un popa, care traieste, saracul, si acum, putin innebunit, din Constanta, il punea sa faca, in fiecare dimineata, liturghie cu pisat si cu cacat si sa-i impartaseasca pe ceilalti. Niste chestii, ca sta ceasul. Cine le-a putut inventa? Dar sunt autentice, lucruri petrecute. Nu mai vorbesc de actele de sadism criminale. De exemplu, au fost o multime care au murit. Pana, ala, mosierul, a murit in reeducare, Fluieras – socialistul – a murit in reeducare… batut asa si schingiuit. Cand mureau, ii scoteau din camera si nici macar nu se dresa un act; erau, pur si simplu, stersi din controale, gata, fara nicio urmare… morti in urma bataii astora. Au fost sute de morti in conditiile acestea“.
Ce a fost „Experimentul Pitesti“
„Reeducarea de la Pitesti“ sau „Experimentul Pitesti“ a durat din 1949 pana in 1951 si includea un intreg arsenal de metode de tortura administrate opozantilor comunistilor, in special tineri studenti, membri ai PNT sau PNL. Metoda folosita era transformarea victimelor in calai, incercandu-se spalarea creierelor detinutilor care deveneau, apoi, tortionari pentru colegii lor. Inchisoarea asigura si o selectie preliminara pentru lagarele de munca de la Canalul Dunare-Marea Neagra, Ocnele Mari, Aiud, Gherla, Targu Ocna, Ramnicu-Sarat, Targsor si altele, unde echipe de fosti detinuti urmau sa continue experimentul. In Penitenciarul Pitesti au murit, in urma torturilor la care au fost supusi, intre 100 si 200 de detinuti, fara a se cunoaste, insa, numarul total al acestora. Experimentul a durat pana in 1951 si a fost oprit de autoritati.
