Ma amuza tare, dar ma pune si pe ganduri, o intamplare povestita de taica-meu, dupa un drum cu trenul pe ruta Dragasani- Ramnicu Valcea. Tata merge, de cele mai multe ori, cand are treburi in alte localitati, cu trenul. Nu are si nu si-a dorit niciodata "masina mica", motivand ca el "nu tine fiare-n curte". Si-asa e lumea plina de masini si merg toti ca nebunii, de mor pe capete. Trenul e sfant. Are drumul lui pe sine si doar, cine stie cum, la zeci de ani o data, mai deraiaza cateunul. Plus ca mersul cu trenul are farmecul lui. Te-ntalnesti cu unu’ cu altu’, mai cunosti "un cetatean", mai schimbi o vorba, trece timpul altfel.
Drumul cu trenul ar trebui sa fie si mai ieftin, dar, cum CFR-ul incearca sa acopere lipsa de viziune a sefilor, din buzunarele calatorilor, nu prea mai e asa. Bine, nici cu controlorii nu mi-e rusine! Unul dintrasta e eroul povestirii lui taica-meu.
SPAȚIU PUBLICITAR
La plecarea trenului din Dragasani, dupa doua statii, hop si Nasu’ in compartiment. Regulamentar, tata ii intinde biletul. Nasu’ se uita la al batran ca la extraterestru si-i zice:
– Aoleu, pai ce facusi nene, luasi bilet?!
– Pai…luai. Ce sa fac, nu asa trebuie?!
Dupa privirea mustratoare a celorlati calatori, tata isi da seama ca se afla intr-o imensa eroare. Nasu’, suparat de atata naivitate la un om cu parul alb, simte nevoia sa-i explice cum sta treaba:
– Fir-ar al dracului! Ce dracu’ domne’, te vad om serios, dadusi 8 "franci" pa bilet?! Nu puteai sa-mi dai mie 3 si ieseam amandoi mai bine?
Tata, dupa asa o intamplare, e convins ca tara asta chiar se duce de rapa, daca a ajuns controlorul sa te certe ca ti-ai cumparat bilet.
