Am scris vreo 10-15 tablete vesele despre Gigi Becali, ciobanul neamului. Asta, până la intrarea acestuia în închisoare. După aceea n-am mai scris, pentru că niciodată nu atac şi nici măcar nu ironizez oameni căzuţi. Ei bine, acum descopăr că ciobanul neamului nu e (de)căzut deloc.
Aud că e un fel de şef pe acolo pe la Poarta Albă şi că a scris o carte pe care o va publica într-un tiraj iniţial de 9000 de exemplare. Hm! Toţi romancierii şaizecişti la un loc nu publică/vând acum un roman în 9000 de exemplare, când în anii '70 vindeau un titlu în 100 000 ca pe nimic. Acum, domnilor D. R. Popescu, Nicolae Breban, Augustin Buzura, George Bălăiţă faceţi ce trebuie: închinaţi-vă al dvs. apus la răsăritul falnic al scriitorului Gigi Becali!
La deschiderea festivă a Şcolii de Literatură de pe Kiseleff 10 de la începutul anilor '50, Mihail Sadoveanu a spus nemuritoarea vorbă: "Cine a intrat aici scriitor, acela va ieşi de aici scriitor!" Unde este marele prozator să le spună asta tuturor celor care trec pragul puşcăriilor?!
Radu Aldulescu este cel mai mare romancier apărut după 1989. Are nouă romane unul şi unul, de o forţă epică ieşită din comun. Numai anul acesta i s-au tradus trei. Celelalte au apărut în două şi trei ediţii la "Cartea Românească" unde are colecţie de autor. Ei bine, omul n-are casă, n-are masă, nu ştie ce va mânca dimineaţă; i se spune să meargă la muncă, scrisul acestor romane extraordinare cică n-ar fi muncă. În schimb, cărţulia lui Gigi Ciobanul este socotită muncă şi pentru ea va fi primi zile de libertate în plus.
Trăiască capitalismul (sic!), democraţia şi confuzia de valori!
