Robert Turcescu trece din nou prin stări zbuciumate, antagonice, prin zvârcoliri publice pe pagina sa de Facebook. După ce, în această dimineaţă, a scris ,, Mi-e silă! Silă, silă, silă!” în dreptul unui creator de modă care se lăuda că Prima Doamnă îi poartă creaţiile (între noi fie vorba, odioase creaţii, îi înţelegem sila pe deplin), la câteva ore, domnul colonel Turcescu i-a dedicat o poezie nevestei lui Iohannis. Slăbuţă, penibilă… Adică n-aş da 1 euro pentru ca Turcescu să-şi deschidă televiziune la care să-şi recite… nesăratele capodopere. Redăm, mai jos, poezioara de amor cu premeditare:
,,Îţi mai aduci aminte, Primă Doamnă?
Era tarziu si era toamna,
Votantii toti se-nfiorau,
Si tremurau in vantul serii
Ca niste fluturi chinuiti,
Ca niste fluturi rataciti
Din tarile durerii.
Ti-aduci aminte iar de seara
Si-amurgu-acela violet,
Cand Ponta il batea incet,
Pe al tau Klaus galben ca ceara?
Pe la Sibiu, ce-n luna s-argintase,
Incet campania trecea,
Si Cotroceniul se pierdea
In seara care se lasase
Si-atunci, doar inima si vise,
Ne-am dus la vot tot noi,
Cei ce ne-am saturat de boi
Si am fi vrut schimbarile promise.
Deci l-am votat, in plina toamna,
Pe neamtul tau, dar nu parea
Ca o sa stea ascuns sub fusta ta
Iti mai aduci aminte, Prima Doamna?”
