Frustrarea şi furia sunt normale după o asemenea tragedie ca cea care a avut loc, vineri-noapte, în Colectiv. Şi e bine să le conservăm, să le păstrăm vii în suflet, pentru că drama care s-a petrecut este prea mare pentru a ne mai permite, şi de data aceasta, să nu învăţăm nimic. Să nu facem nimic. Ar însemna ca nişte copii să fi murit degeaba. Pentru că vina e colectivă, de data aceasta. E vina fiecăruia dintre noi. Pentru că fiecare am permis, am acceptat, am închis ochii, am tăcut…
Furia oamenilor scoate la iveală, una câte una, putreziciunile sistemului. Biserica este una dintre ele. Nu credinţa, ci oamenii Bisericii, mai exact, care, majoritatea, în frunte cu capii ei, sunt mai degrabă, slujitorii dracului. Sute de oameni au protestat, duminică, în toată ţara, faţă de finanţarea cultelor religioase din bani publici. La Bucureşti, s-au pozat în faţa Guvernului, a Parlamentului, iar în ţară, în faţa primăriilor, cu pancarte pe care erau inscripţionate mesaje împotriva finanţării BOR de la buget.
,,Este paradoxal ca la un secol şi jumătate după Cuza, politicienii români să pună mai presus de interesele cetăţenilor, interesele cultelor religioase, organizaţii care îşi urmăresc propriile scopuri. Nu avem spitale, nu avem şcoli performante, avem în schimb peste 18.400 de biserici şi mai puţin de 4.700 de şcoli generale.” a declarat vicepreşedintele ASUR, Toma Pătraşcu.
De asemenea, cu scrisoare deschisă a jurnalistei Mirela Voicu au empatizat milioane de internauţi, peste 200.000 de români citind-o doar pe site-ul nostru. O scrisoare deschisă în care îi cerea îmbuibatului de Daniel să-şi dea fundul jos din ML şi să facă ceea ce ar trebui să facă o înaltă faţă bisericească în astfel de moment.
,,Dragă domnule Cearceaf Alb (n.n. Preafericirea Sa, Preafericitul Părinte Daniel Ciobotea, Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Muntenie și Dobrogei, Locțiitor al Tonului Cezareei Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române – titlul complet al Patriarhului României, conform art. 25, alin 2, din Statutul pentru organizarea și funcționarea BOR), mi-ar fi plăcut să te văd cu veșmântu-ți curat, în fruntea cohortelor de popi cărora le-ai luat și clanța de la ușă, în genunchi, rugându-te pentru sufletele celor plecați și pentru sănătatea celor rămași. Mi-ar fi plăcut să te dai dracului jos din Mercedesul cu scaune încălzite și să mângâi pe creștet mamele care-și caută copiii. Mi-ar fi plăcut să tragi clopotele bisericilor ca-n noaptea Învierii să știe lumea că e prăpăd. Mi-ar fi plăcut sa-ți trimiți slugile în spitale, să le duci o sticlă cu ceai celor care au salvat necondiționat viețile oamenilor. Multe mi-ar fi plăcut. Mă gândesc că nu era prea mare păcatul să trimiți niște slugi d-alea care-ți cară cârja, ăia care-ți șterg inelul de praf sau vreo doi-trei țârcovnici care spionează babele în biserică să le spună oamenilor că le pui la dispoziție ceva, orice. N-am văzut să trimiți vreun Înalt d-ăla cu chipiu să dea o mână de ajutor cuiva. Să le spui că le îngropi morții fără bani. Să le dai o farfurie de mâncare orfanilor, să scoți din seiful tău aurit ceva, orice, chiar și o icoană, să le alini durerea. Lingăii ăia de lângă tine nu ți-au zis că tinerii ăia care sunt răniți plătesc impozite din care tu-ți faci mall (n.n. Catedrala Mântuirii Neamului)? Costel ăla, mâna dreapta a lu' Skaraotzki, nu ți-a zis că managerii mai dau și de la ei câteodată? Nu, tată, d-aia tu ești singurul Preafericit într-o țară în doliu.” scria Mirela Voicu.
