Nu ştiu cât s-a predat sau cât nu s-a predat strada. Eu zic doar că s-a aşternut la scris. Şi a scris bine, atât de bine că l-a demis a doua oară pe Gabriel Oprea, unul dintre politicienii care au capitalizat cea mai multă ură şi furie din partea românilor.
Vineri, Oprea îşi anunţa demisia de onoare, cum altfel, din funcţia de ministru de Interne. Însă, deşi înţelesese clar mesajul străzii – dispari din spaţiul public, nu vrem să-ţi mai vedem faţa, nu vrem să-ţi mai plătim salariul! – Oprea s-a refugiat de la MAI, într-un birou, la etajul 1 al Guvernului. Uitase pe acolo o funcţie de vicepremier şi a crezut că nu va fi observat. Dar cum să nu observi ditamai interesul naţional!
Dat în gât, generalul izmenelor s-a văzut nevoit să plece şi de la Guvern, spre marea tristeţe a preşedintelui Iohannis, care a tot tras speranţă că poporul, dacă a plecat din stradă, a şi orbit între timp.
Şi totuşi, strada, că aşa e ea, capricioasă, abuzivă şio absurdă, mai vrea ceva: vrea ca Oprea să o lase de tot la punctul mort. Adică să nu fie retras într-o funcţie călduţă, plătită cu bani frumoşi, prin vreo structură a statului. Să se ducă să muncească la privat, să vadă şi el cum se trăieşte în România reală, vedea-l-aş circulând cu RATB-ul!
