Joi, 12 mai 2016, începând cu ora 13:00, Curtea Veche Publishing și Biblioteca Județeană “Dinicu Golescu” Argeș vă invită la prezentarea volumului „Pe trecerea timpului. Jurnal politic românesc 1996-2015” de Emil Hurezeanu.
Vor participa, alături de autor, domnul Octavian Sachelarie, directorul Bibliotecii Județene “Dinicu Golescu” și Miruna Meiroșu, PR Manager la Curtea Veche Publishing. Evenimentul va fi moderat de prof. Marius Motreanu și se va desfășura în Sala de Conferințe a Bibliotecii Județene (Str. Victoriei, nr. 18). Intrarea este liberă și lansarea va include o sesiune de autografe.
Cartea conține conține articolele publicate de jurnalistul Emil Hurezeanu în perioada 1996-2015 și ilustrează evoluția societății românești în ultimii 20 de ani. Analizele se referă la evenimente interne și internaționale și sunt scrise din perspectivă politică, socială, civică și culturală. Cartea pune în perspectivă cele mai importante evenimente interne și internaționale petrecute în ultimele două decenii și oferă cititorului instrumentele necesare pentru o interpretare realistă și logică, în același timp aducând previziuni referitoare la viitorul României. Cartea este scrisă cu o subtilă ironie, deja cunoscută publicului din emisiunile TV în care Emil Hurezeanu a fost realizator. O carte durabilă, pe care publicul o merită din plin.
„Emil Hurezeanu iubește România ca pe o iubită, nu ca pe o mamă, cum recomanda Caragiale. E capabil să-i vorbească cu glas catifelat, ironic, devastator, spunându-i lucruri care ar putea s-o împingă la sinucidere, apoi poate să-i șteargă lacrimile strângând-o la piept. Trecutul ei, depărtat sau apropiat, uneori deocheat, i-l poate aminti cu sarcasm, cu umor, cu dizolvantă nostalgie, ca într-o discuție de toamnă târzie între vechi amanți. După ce Emil Hurezeanu a părăsit-o pentru Europa Liberă, România l-a așteptat să se întoarcă, pentru că e printre foarte puținii care știu să spună, nouă și lumii, povestea acestei țări.”
(Cristian Tudor Popescu)
<<Dacă nu mă-nşel, Emil Hurezeanu n-a ieşit niciodată pe primul loc în vreun top al jurnaliştilor autohtoni. Din punctul meu de vedere e singurul care ar fi meritat-o. Înainte de toate, vorbeşte foarte bine limba română. Nu doar corect, ci nuanţat, precis, expresiv. În al doilea rând, e un om cultivat (…). În al treilea rând, e cineva care gândeşte: se informează, evaluează atent, construieşte ipoteze, caută explicaţii şi sensuri. În al patrulea rând, e un domn bine-crescut. Ştie să fie ferm fără să ofenseze, ştie să fie îngăduitor cu opinia celuilalt fără să fie flasc. În al cincilea rând, are umor: surâde convingător, are aplomb, are replică. În al şaselea rând, are virtutea rară de a asculta cu amenitate ce spune interlocutorul. Spun bine: „virtutea de a asculta“. Majoritatea colegilor săi se prefac doar că ascultă, căutând, în gând, argumente învingătoare pentru intervenţia următoare. În al şaptelea rând, Emil Hurezeanu e cineva care, dincolo de faptul că ştie o mulţime de lucruri, are – şi se vede – o compactă experienţă de viaţă, ceea ce îl fereşte de superficialitatea agresivă a numeroşilor scribi juvenili, netrăiţi, care înţeleg gazetăria ca pe un fel de a distribui dosuri de palmă în dreapta şi-n stânga, în numele a nimic>>
(Andrei Pleșu)
