Vineri. O zi obișnuită pe holurile Direcției Generale pentru Evidența Populației Argeș. Adică, o zi în care nefericiții ce trebuie să interacționeze cu această altă interfață hidoasă între cetățean și Stat se vor așeza răbdători la cozi, indiferent cât de grăbiți ar fi.
La Ghișeul 8 e cea mai mare coadă, exact unde am și eu treabă! La acest ghișeu se face, printre multe altele, preschimbarea permiselor de conducere. E singurul loc din tot județul unde puteți consuma această formalitate și, dacă tot e unic, mințile luminate ale instituției au socotit că un singur funcționar care să se ocupe de treaba asta e de ajuns.
Știu, vor spune că nu au oameni, fonduri. Nu! E vorba de indolență, de nesimțire, de lipsa unui minim respect pentru cei care, în fond, le plătesc salariile. Puteam vedea asta în privirea indiferentă a cadrelor, probabil superioare, care ieșeau din birourile lor cu aer condiționat privind plictisiți peste noi, împăunați cu cămășile lor regulamentar călcate, fără să li se pară anormal că acolo e o coadă mult prea mare de oameni.
Pentru că vorbim despre instituții ale Statului, vinerea, ca și la Finanțe, e program scurt, până la ora 13. Oare de ce or avea ăștia care lucrează la stat program scurt?!
Oameni veniți cu noaptea-n cap de la Curtea de Argeș, Câmpulung, Costești și de aiurea din tot județul Argeș așteaptă deja de ore întregi, privind cu invidie la cei care sunt aproape de tânjitul ghișeu.
Căldura nesuferită de afară se insinuează fără menajamente la subsuorile oamenilor – oi. Cereri in format A4 se transformă rapid în evantaie, ventilând aerul năclăit din interior.
Blazare, conformare absurdă în speranța că-ți vei rezolva problema. Ce-i face pe oameni să se așeze atat de neaoş mioritic, ca oile în cârd?! Și nu oricum, ci plătind o taxă pentru onoarea asta! 68 de lei si 3 ore din viață pentru umilință, pentru a afla că nu contezi, că ești un nimic în fața nesimțirii instituționalizate.
În spatele meu, un cetățean duhnește a băutură. Se plânge că a plecat de la serviciu, de la spitalul județean, că a stat și ieri la coadă, până la ora 17, după ce a umblat ca bezmeticul prin oraș să plătescă chitanța de 68 de lei la Finanțe, dar ăia închid devreme, apoi a căutat un CEC, a plătit și s-a întors aici la coadă, dar n-a avut noroc, că, după ore de așteptare, i s-a închis ghișeul în nas. Tragicomic! Îi spun că, mulțumită lui Cioloș, putea plăti taxa chiar aici, la ghișeul de alături. Se izbește cu palma peste frunte de necaz. Oricum, nu va avea nici astăzi noroc…
O familie cu doi băieței coboară scările, probabil de la etaj, de la pașapoarte. Unul dintre copii are de revendicat ceva care o enervează teribil pe mama. Aceasta îl altoiește cu patimă. Copilul protestează în continuare, motiv pentru care îl altoiește si tatăl. Rele tratamente aplicate minorului într-o institutie a statului. Nimeni nu intervine, nimeni nu se mira…
Tot în spatele meu, un alt nefericit venit de la Curtea de Argeș numără și calculează minutele pentru a afla media de timp necesară unei persoane care reușește să facă formalitatea. Înmulțește cu persoanele din față și constată îngrijorat: “Suntem la limită! Dar o mai sta și după ora 13, doar nu o să lase atâția oameni să aștepte degeaba!…” E șofer pe mașina de pompieri și astăzi îi expiră permisul. Cum să mergă la serviciu cu permisul expirat?! Urma să afle…
Un altul zice că de 8 luni vine de la Câmpulung, în fiecare lună, să-și ia dovada de circulație pentru un permis eliberat în Italia, pe vremea când era acolo la muncă și care a expirat aici, în România. „Nu înțeleg de ce durează atât de mult să-mi elibereze ăștia un altul! Acolo îți dă dovadă de circulație și instructorul cu care ai făcut școala de șoferi, iar la permis aștepți 5 minute…”
După 3 ore de așteptare, ajung, în sfârșit, la ghișeu! E ora 13 fără 7 minute, lumea se agită. Spre disperarea tuturor, funcționarul misterios din spatele ghișeului își face văzută fața, deschizând vizeta de inspirație penitenciară și anunțând că eu sunt ultimul care va mai fi primit, că sistemul se închide automat la ora 13. Eu sunt fericit! Cei douăzeci din urma mea încep să vocifereze, pe bună dreptate, întrebând de ce i-au lăsat să aștepte atâta timp, dacă chiar nu aveau de gând să-i primească.
Funcționarul, o femeie tânără în uniformă, se plange că nici pauză de masă nu și-a luat. O întreb de ce nu spune superiorilor că nu e în regulă să fie un singur ghișeu pentru atâtea operațiuni. „Ce să le mai spun… Ce, ei nu știu? Nu-i interesează, eu trebuie să le fac pe toate!…”
De afară se aud înjurături…
P.S. După 4 zile am fost invitat la Poșta Română pentru a-mi ridica noul permis. Încă un drum, încă o coadă alături de cei care își încasează pensiile mizere și își plătesc acolo facturile de utilități (uneori de o valoare egală cu pensia primită) și alături de patroni care vin să-și ridice recomandatele de 2 lei, de la ANAF-ul care-i amenință cu popriri de 1 leu …
