Pokemonii româneşti

Într-o ţară românească în care totul ne cam pute şi totul e cam de porc, într-o societate românească în care toţi bărbaţii e nişte porci fiindcă toţi vor acelaşi lucru (cartofi prăjiţi), câtă vreme orice nevastă care se respectă i-a spus măcar o dată în viaţă românului de lângă ea «Te-ai îmbătat ca un porc», când un bărbat român îi spune consoartei în loc de «Săru’mâna pentru masă», «Am mâncat ca un porc», normal, râgâind ca un porc, într-o politică românească în care ăia de ne votează nouă legi sunt adeseori comparaţi cu porcii, fiindcă avem o limbă cu milioane de înjurături, toate strânse sub expresia «m-a făcut ca pe-o albie de porci», fiindcă orice mamă româncă i-a spus măcar o dată copilului venit de la joacă «Te-ai murdărit ca un porc», dacă, Doamne fereşte, intri în lături, te mănâncă porcii, iar dacă nouă o să ne fie bine în ţara asta când o zbura porcul, când Crăciunul nu e Crăciun dacă nu pui un porc pe masă, ei bine, dacă toate astea se întâmplă, şi chiar se întâmplă, atunci românii ar trebui să iasă la vânătoare de porkemoni.