Locuitorii satului Teghes-Domnesti sunt ingroziti si neputinciosi in fata bolizilor mecanici care urla pe strazile micutei localitati. Drujbele nu contenesc pana seara tarziu. Copacii taiati sunt tarati peste proprietatile oamenilor. In urma raman sleauri, noroaie si resturi de copaci taiati fara mila.
Spre calea ferata, 5 caprioare alearga speriate nestiind incotro. In spate si in dreapta padurea se stinge din viata “tacit”, spre stanga balta de peste transformata spre mai marele profit in balastiera, iar in fata este satul…Poate “isi va face mila” de ele un vanator “cinstit”.
Cativa bucuresteni scarbiti de atmosfera orasului, retrasi la padure in cautarea de “putin aer curat”, stau acum in drum si ridica din umeri uimiti. Nu stiu cine sau cum, al carui partid sau politician corupt este acest mismas…de parca mai conteaza… Toti locuitorii satului, tineri sau batrani, dau din mana si fluiera a tristete si neputinta in urma camioanelor pline cu busteni.
Padurea de tei a Teghesului este purtata intr-un cortegiu nemilos si grabit. "Ne-au luat si dreptul la aer…tot ne-au luat banditii astia" spune amarat nea Zamfir,un localnic cu fata arsa de soare nascut si crescut in acest ucis colt de rai si a carui copilarie este strans legata de aceasta padure. Copilaria lui si a tuturor copiilor din acest odata "ascuns" sat de pe marginea Argesului. Dar nimic nu ramane ascuns acestor monstrii cautatori de profit. Ramane mereu aceeasi nebagata in seama intrebare: cine poate face ceva, cine poate salva acest "plaman verde" ramas inca in viata?
