Unii copii își dedică o mare parte din copilărie pentru a-și împlini un vis. Vom vorbi, împreună cu profesorul Gheorghe Dinuță, despre trei copii din Mioveni, care țintesc marea performanță în tenisul de câmp, fiind deja foarte bine cotați în clasamentele naționale, la categoria lor de vârstă.
Toți și-au descoperit plăcerea de a juca tenis, chiar de la 5 ani. Mihai Ciungu, Rebeca Tudose, Andrei Ciobanu, sunt elevi in clasa a Vlll-a și au pornit hotărât pe drumul lung și anevoios al sportului alb.
SPAȚIU PUBLICITAR
SPAȚIU PUBLICITAR
Legitimați la CS Dacia Mioveni 2012, aceștia sunt mândria antrenorului lor, Gheorghe Dinuță, care le simte potențialul și face tot ce ține de el pentru a-i ajuta să intre pe drumul marii performanțe.
Profesorul Dinuță îi îndrumă în lungile antrenamente și ne-a mărturisit că, dacă e nevoie, doarme cu ei în sală, pentru a se asigura că s-au antrenat suficient.
Pregătirea fizică este coordonata de prof. Enache Manuela, iar de pregătirea tehnică se ocupă, pe lângă prof. Dinuta Gheorghe și prof. Enache Remus.
Acești copii se maturizează prin tenis şi acceptă sacrificiile enorme presupuse de performanţa în acest sport. De la 13-14 ani, jucătorul de tenis are nevoie de maseur, de ședințe de recuperare fizică, de sparring-partner şi de multe altele.
Profesorul Gheorghe Dinuță e foarte mândru de cei trei tineri sportivi pe care îi pregătește și a acceptat cu bucurie să ne răspundă la câteva întrebări despre munca lor.
– Pe lângă antrenamente, pregătire fizică şi participare la turnee, sportivii care aleg tenisul de câmp au nevoie chiar de la această vârstă de un psiholog, care să-i învețe să-și gestioneze emoțiile în timpul jocului. Mentalul cântărește enorm în rezultatele jucătorilor de tenis, unii susținând că în proporție de 70%. Îi pregătiți și din acest punct de vedere?
Da! Pregătirea mentală este sub coordonarea psihologilor de la catedra de psihologie a Academiei de Educație Fizică și Sport din București și este realizată de psihologul Dinescu Mihaela.
– Cum explicați faptul că, într-o zona așa mare (câteva județe) sunt doar câțiva copii care fac tenis de performanță?
Este un sport destul de sofisticat, volumul de pregătire, pentru a te menține la un nivel competitiv, este uriaș și presupune eforturi pe multe paliere: pregătire fizică, tehnică, tactică , pregătire mentală etc. La acestea se adaugă un regim de viața foarte riguros: ora de culcare , dieta.
Dacă mai luăm în calcul și complexitatea materialelor specifice (rachete, cordaje, mingi speciale, etc) constatăm că e greu de ținut pasul din punct de vedere material. Aș mai remarca și nerăbdarea jucătorilor și a părinților, in special, uneori și a antrenorilor, de a ajunge la marea performanță. Asta pune presiune pe umerii jucătorilor și… gata!
Nu mai spun despre tentațiile din jur, care golesc terenurile de sport: home cinema-urile, cinema-city-urile, tabletele, jocurile pe calculator, cluburile de distracție, etc…
– La ce nivel de performanță sperați sa ajungă ?
Ca să glumesc, vă spun că au realizat deja cea mai îmbucurătoare performanță: nu s-au lăsat de tenis! În acest moment eu nu cred că mai pot fi învinși de jucători din categoria lor, din Argeș și nici din județele din jur. Andrei Ciobanu este jucătorul cu cea mai curată lovitura de dreapta, extrem de talentat și dacă munceste la fel de conștiincios ca până acum, poate deveni un mare jucător.
Mihai Ciungu este un stângaci al cărui stil de joc este un adevărat coșmar pentru adversar ,a progresat incredibil in ultima vreme! Are tot ce-i trebuie pentru a deveni jucător profesionist!
Rebeca Tudose stă foarte bine la tehnică, iar tenisul este visul ei cel mai de preț. Disciplinată, riguroasă și inteligentă este tipul de sportiv dorit de orice antrenor, pentru obținerea unor mari performanțe !
Acești adolescenți, peste 3 ani, vor juca în calificări la turneele profesioniste. Acolo va fi greu. Foarte greu!… Dar eu sper să reușească, să treacă de calificări și să acumuleze puncte, pentru a ajunge în clasamentul jucătorilor profesioniști (WTA la fete Și ATP la băieți). E un drum lung, dar când vor ajunge acolo, sper să vă amintiți ce anticipez eu, acum!…
Întradevăr, pentru a performa în nobilul sport alb, sacrificiile sunt uriașe, inclusiv de ordin material. Pentru a acumula puncte e nevoie ca sportivii să participe la cât mai multe turnee, minim 15 pe an. E un sport scump, care, atunci când țintește performanța, depășește repede capacitatea de susținere a celor mai multe familii, dar în ciuda acestui fapt, acolo unde se țintește performanța se fac sacrificii uriașe. Și în acest caz, 90% din costuri sunt suportate de părinți. Sponsorii apar foarte greu și acesta este cel mai mare impediment în evoluția unor jucători talentați.
– Avem cazuri de juniori români care au reușit pe cont propriu?
Da! Puțini, dar au fost! Și la băieți și la fete, iar unul a ajuns in primii 30 de jucatori ai lumii, la un moment dat! În cazul nostru, ei, eu, părinții lor și toți cei care sunt in spatele lor sperăm să reușească. Iar când vor "scoate capul ", vor apărea și sponsorii. Doar atunci, din păcate! Acești copii muncesc când alții se joacă, iar munca lor e cuantificată în trofee și medalii așa cum puteți vedea în imaginile care vorbesc de la sine…
– Reușesc cei trei elevi-sportivi să împace școala cu sportul de performanță?
Da, valorificându-și la maximum timpul. Se pregătesc pentru "testele naționale" pentru că sunt în clasa a VIII a și, pe lângă antrenamente, învață și pentru examen. Au fost în la Curtea de Arges la un Turneu și, în pauzele dintre meciuri… au învățat! Și-au luat cu ei materiale pentru pregătire. Învață foarte bine, au note de la 8 în sus! La acest Turneu au intrat în finale toți trei. E o obișnuință ca Andrei și Mihai să ajungă în finalele turneelor din zona noastră. De data asta, Mihai a luat locul I, iar Andrei și Rebeca locul II.
– Cum i-ați descrie pe acești copii, care, pe lângă școală, se încăpățânează să muncească pentru visul lor?
I-aș descrie astfel: 8 ani de tenis, mai mult de 2000 de antrenamente, peste 5000 de ore de antrenamente, peste 300 de meciuri, mii de mingi consumate, milioane de lovituri, sute de cordaje rupte, zeci de adidași distruși, multe bășici și bătături la mâini și picioare și o singura uriașă pasiune TENISUL!!!! Bravo dragilor !”
