În urmă cu 43 de ani, chiar în această zi, era inaugurat unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din lume: Transfăgărăşanul. Astăzi, realizarea unui astfel de obiectiv pare un vis nerealizabil nici în următoarea mie de ani. Oricum, la viteza cu care ne mişcăm la capitolul infrastructură, până vom realiza o banală autostradă se vor inventa maşinile zburătoare şi nu vom mai avea nevoie de ea.
Cu o lungime de aproximativ 152 km, Transfăgărăşanul face legătura între Muntenia şi Transilvania, oferind o panoramă superbă asupra rezervaţiei naturale Bâlea Lac.
Mai este cunoscut drept "drumul dintre nori", deoarece este situat la cea mai mare altitudine din ţară: 2.045 m, cuprinzând totodată şi cel mai lung tunel rutier din România (887 m).
Pentru realizarea celor 91 de kilometri de şosea s-au dislocat circa 3 milioane de tone de rocă, s-au facut 830 de lucrări transversale şi 290.000 de metri cubi de zidărie. Pentru realizarea tunelului Capra – Balea – cel mai lung din România, cu o lungime de 887 m – au fost escavaţi peste 41.000 metri cubi de rocă. De asemenea, s-au folosit 20 tone de dinamită, 3.573 tone de ciment, 89 tone de oţel beton, 24.000 ancore, 129 tone de plase sudate, 14.200 metri patraţi de cofraje, 1.750 metri liniari de tuburi de beton, 4.100 metri liniari de ţeavă, 50 tone de confecţii metalice, 6.900 metri cubi de nisip, 6.000 metri cubi de pietriş, 3.000 tone de cribluri si 740 de lampi de iluminat.
Ideea construirii acestui drum i-a aparţinut lui Nicolae Ceauşescu care a vrut să asigure un drum strategic peste munţi, folosit îndeosebi de militari.
La construirea lui au fost folosiţi tinerii înrolaţi obligatoriu în armată la 18 ani, constructorii civili şi militarii, ţăranii şi intelectualii, mulţi dintre cei din urmă ce proveneau din închisorile comuniste. Parte dintre ei şi-au şi găsit sfârşitul lucrând la acest drum.
Morţi mulţi s-au înregistrat şi la construcţia barajului de la Vidaru, prin faţa căruia Transfăgărăşanul trece. Barajul Vidraru a fost construit cu 10 ani mai devreme, ca urmare a unei mari viituri din anul 1960. Un sat întreg a fost scufundat atunci sub apele gigantului lac Vidraru pentru a face loc barajului. Unii dintre locuitorii satului Cumpăna au ales să moară înecaţi în loc să fie strămutaţi. Oamenii spun că multe dintre rămăşiţele caselor, inclusiv crucea de pe turla bisericii, se pot vedea atunci când apele Vidrarului scad. Printre casele înghiţite de apă a fost şi o vilă impunătoare ce a aparţinut familiei Brătianu.
Sursa: Descopera.ro
