Și cum vă spuneam, Răzvan Exarhu își lansă ,,Fericirea…" și la Pitești. O fericire dintr-aia, ca în versurile lui Dinu Olărașu, care spuneau cam așa: ,,N-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit,/ Doar o mână, o mână de prieteni și puțin infinit…". Vă promisesem și un interviu, așa că, fără a mă mai lungi și lăți, voila!
*Încep interviul cu cele trei întrebări cu care dumneavoastră vă chinuiați colegii, când erați director la Radio Gherilla și-i trimiteați să facă vox-uri! Ce părere aveți despre autobuze?
**Mie îmi plac mai mult troleibuzele. Au un demaraj mult mai bun și îmi place cum se joacă șoferii de troleibuz cu pensionarii. Fiind vitezomani și având o accelerație mult mai puternică, îi zboară ca pe popice.
*Cred că doar le oferă doza necesară de adrenalină, le mai fluidizează circulația sângelui… Face bine la inimă!
**Da, da…
*Vă plac bananele?
**Cu moderație…
*Sunteți din Teleorman?
**Dimpotrivă, chiar…
*Cum se face că un bărbat adevărat ca dumneavoastră lansează o carte roz?
**Nu știu dacă știi, dar rozul a fost inițial o culoare militară pe teatrele de război, ca să-i ajute pe oameni să își însenineze privirea. Tot ce ținea de lenjerie era roz.
*Cum se face că această culoare, între timp, a fost confiscată de către femei?
**E o greșeală. Mie mi se pare că rozul folosit de către femei este o dulcegărie inutilă, în schimb rozul folosit de bărbați este super-chic! Îmi place, îl port de foarte mult timp…
*…fără a crea impresia de piți…
**Nu, la bărbați nu crează această impresie….
*Ce lucruri mici vă fericesc?
**Sunt foarte multe, de la mâncare la felul cum miroase pământul după ploaie. Sunt un individ concentrat pe detalii. Și cartea are o structură plecată din lucruri foarte mici. Nu sunt teme majore, sunt observații personale și cred că de aceea și funcționează foarte bine în raport cu cititorii, pentru că fiecare găsește ceva care e și al lui. Și este foarte important contactul ăsta.
*Ce lucruri mari vă nefericesc?
**Felul în care interacționează lumea, brutal, fără umor, lucruri dintr-astea…
*Să înțeleg că nu vă plac prea mult oamenii care se iau în serios…
**Și asta, și lipsa de politețe, și lipsa de eleganță…
*Vă aflați în Pitești, dar de asta cred că v-ați prins deja… Spuneți-mi câteva impresii, la cald, despre urbea noastră! Dar să fie de bine, că avem și noi niște aranjamente și rămânem fără ardei la ciorba de burtă!
**Nu am gustat foarte mult din farmecul Piteștiului, dar am văzut câteva case care mi-au plăcut. Dacă nu m-aș fi grăbit, chiar m-aș fi oprit să fac niște poze…
*Nu ați avut niciun contact cu orașul acesta…
**Nu, doar am trecut prin el. La Mc' m-am oprit odată…
*Super! E un punct de reper important. Printre puținele așezăminte de cultură, noi având un oraș eminamente cultural… Scrie la cartea dumneavoastră că în spatele fiecărui bărbat puternic există o femeie care îl trimite după gunoi. Ați dus gunoiul în dimineața asta?
**Chiar l-am dus în dimineața asta!
*Apropo de femei, observ din postările pe Facebook sau din subiectele abordate pe blog că în viața dumneavoastră nu există femeia momentului, duamna Viorica Vasilica. Vă țineți deoparte de politică, încercați să vă menajați?
**Mai abordez și subiecte politice, dar cu măsură, mai civil… Nu mi se pare că oamenii trebuie să se transforme în militanți, nu cred în povestea asta. Cred că lucrurile trebuie să-și păstreze măsura. Sunt situații în care poți interveni și altele în care pur și simplu trebuie să rămâi cu discursul elegant și, mai ales, foarte atent, pentru că e foarte complicat și greșit să ai o singură părere. Mi se pare că lucrurile au nuanțe și e bine să folosești umorul pentru început, după care mai vezi. Și la vot se tranșează totul. Mie nu-mi plac activiștii în general, am o deformație profesională… Cred că activismul este nociv în orice fel de societate când se întrece măsura, când militantismul devine o cauză în sine și nu o cauză care are o precizie anume. Suntem militanți pentru orice, și pentru urși koala și anti-PSD. E complicat cu oamenii ăștia, cred că nu au treabă pe acasă.
*Când scriați că papucul merge de minune și cu un ciorap alb, flaușat, era vreo trimitere la acel… flaușat?
**Era, era o ironie, doar că, ciorapii au fost călcați în picioare de șlapii de deasupra lor…
*Când a intrat mâncarea în viața dumneavoastră?
**Din copilărie. Am fost un copil foarte cuminte, care a mâncat tot. Brăila, fiind un spațiu multicultural, mâncarea era destul de amestecată. Era o chestie greceasco-turceasco-româneasco… de toate.
*După ce gătiți și faceți o fotografie farfuriei, cum procedați: așteptați Like-urile și apoi mâncați sau treceți imediat la masă?
**De obicei mănânc, nu mă încurc.
*Cum merge cu dieta? Scriați pe blog că ați început una…
**Ar fi trebuit să vin și cu urmarea… Am renunțat la ea la timp. Mi s-a părut mie că e o tâmpenie fiindcă nu mă simțeam bine, având și un regim de viață destul de dificil, cu trezit devreme… Mă simțeam cam scos de pe șine. Apoi am avut-o invitată în emisiune pe doamna doctor Tivadar care mi-a spus că sunt un imbecil și am înțeles și de ce. Nu e nevoie de excese. Cred că măsura este lucrul către care oamenii trebuie să tindă, nu soluțiile extreme.
*Poze în rapiță ați făcut anul ăsta?
**Nu, dar am semnalat apariția ei și a macilor.
*Mergeți cu bicicleta prin București?
**Da. Merg cu bicicleta demult, sunt și unul dintre puținii bucureșteni care au avut trotinetă din asta de foarte mult timp. Bicicleta este un lucru foarte bun și dacă știi să te și descurci cu ea, este o alternativă foarte bună. Mai puțin vara, din motive evidente: curge apa pe mine.
*Vă întrebam pentru că am constatat că influencerii obișnuiesc să meargă cu bicicleta…
**Da, e tot o chestie din asta, hai să ne dăm balenă. La fiecare lucru pe care îl face omul modern, trebuie să mai spună încă ceva despre el. Nu mai poți merge cu bicicleta fără să aibă și o semnificație în spate, fără să salvezi planeta, fără să salvezi urșii polari…
*Spre deosebire de alții, înțeleg că nu vă considerați un fel de far călăuzitor, de la care se vine să se ia lumină…
**Nu, chiar mă feresc cu obstinație de situația asta și încerc să-mi păstrez și viața personală la adăpost.
*București sau viața la țară?
**O combinație. Nu cred doar într-una dintre variante. Mie îmi place viața de oraș. Sigur că dacă ai putea oscila între aceste două lumi, lucru pe care eu l-am și făcut, și le poți combina, cred că poți obține niște efecte remarcabile pentru minte.
*Vișinată sau șampanie cu foiță?
**Amândouă. Șampanie aș bea oricând…
*Mâncare de urzici sau foie gras, bla-bla-bla…
**Urzici, clar!
*Cu ouă prăjite!
**Cu!
*Pink Floyd sau Adrian Berinde?
**Pink Floyd în cazul ăsta, dar eu cred că muzica trebuie abordată și ea fără idolatrii. Sunt lucruri care se așează, trece timpul peste ele, vedem ce mai rămâne, consumăm ceea ce ni se mai pare potrivit. Eu acum, spre exemplu, nu mai pot consuma foarte multă muzică veche, am mai dat la o parte foarte multe dintre gusturi.
*Mai pe spiritual sau mai pe haleală?
**Haleala e spirituală în sine, mai ales din perspectiva asta de bucătar. E un fel de ofrandă, de gest care se transformă în dar. De aceea trebuie să fii foarte atent și să te ocupi de fiecare farfurie ca și cum ai face-o pentru cineva drag.
