Am stat și m-am gândit vreo cinci minute la o introducere la acest interviu. Că ce să scriu eu despre Mihai Alexandrescu, coleg de scriitură și unul dintre liderii de imagine și purtători de mesaj ai PNL Argeș. Cred că ceea ce-l reprezintă cel mai bine e… boieria. Da, da, conu' Mișu e unul dintre puținii boieri în viață, genul ăla pedant, înțolit după toana vremii dar și cu o tușă personală, căruia îi place să citească ziarul la o cafeluță, să dezbată, în preajma unui pahar cu coniac sau vin ars, ,,cestiuni" ce țin de filosofie, cultură, etică, doctrină politică și alte mofturi intelectuale… Dacă ar fuma, ar avea și o pipă în colțul gurii. Și e prea tânăr să poarte un ceas de buzunar, dar o va face spre 50, pentru că se încadrează în decor. Stilou din ăla cu peniță nu știu dacă are, dar îl bănuiesc și de asta!
Conu' Mișu a nimerit bine la PNL. I se potrivește ca o mănușă, căci și acolo e un soi de boiereală, de boemă, lucru care s-a văzut și la alegeri. Clar nu e om de acțiune, de lipit afișul în parbriz, dar e genul de idealist care speră că, prin talentul și onestitatea cuvântului său, va reuși să facă minuni acolo unde incultura, impostura, punga cu zahăr și caserola cu mici au pus guverne în fruntea țării. Gata, am terminat și introducerea! Și acum play pe interviu!
SPAȚIU PUBLICITAR
*Dacă ar fi să faci o analiză sociologică a României care a participat la mitingul PSD, cum ar arăta aceasta?
**Este România căreia îi lipseşte modelul binelui. Este România care absolutizează ograda proprie şi sărăcia tradiţională. Oamenii aceia nu ştiu cum ar fi să aibă 10.000 de kilometri de autostradă, spitale fără gândaci, medici care nu iau şpagă, profesori care îi educă pe copiii în spiritul libertăţii, oraşe fără borduri chinezeşti, instituţii funcţionale, politicieni decenţi. Dacă românii ar trăi într-o Românie bună şi corectă ar aruca la gunoi un partid politic aflat la guvernare, care îi scoate la miting. Angajaţii de la stat i-ar spune politrucului: pleacă, domnule, de aici cu mitingul tău, păi nu tu guvernezi?
*Dar România lui Mălin Bot, nefericita imagine cu care sunt asociați #rezistenții, cum arată?
**Nu agreez stilul lui Mălin Bot. Eu cred că putem #rezista şi altfel. Au #rezistat bunicii şi părinţii noştri în închisorile comuniste pe vremea lui Dej, apoi au #rezistat pe vremea lui Ceauşescu demni, drepţi şi decenţi. Au #rezistat, la vremea aceea, mii de români în exil, în Occident. #Rezistă şi acum, tot, în exil aproape 5.000.000 de români. A #rezistat Regele Mihai. Sunt multe exemple de #rezistenţi. Cei care n-au reuşit să #reziste au murit la Canal, la Periprava, la Salcia, la Gherla, la Aiud, apoi au fost aruncaţi în gropi comune de către comunişti. În România, #rezistenţa are o istorie care miroase a sânge şi a suferinţă.
*Și te-aș mai întreba și de România care a huiduit-o pe primărița Bucureștiului, la stadion deschis…
**Oamenii politici nu pot ciupi din aura unui performer. Când încearcă asta sunt huiduiţi, dispreţuiţi…
*România ta cum arată?
**Ca „Balada” lui Ciprian Porumbescu. Mai mult o aud decât o văd.
*Există vreo cale prin care aceste Românii să își dea mâna din nou?
**România bună e subtilă, fină, delicată. Se aude greu printre urlete, ameninţări, manipulări şi fraze fără valoare. Argumentul este acoperit întotdeauna prin urlet brut. Discursurile pertinente sunt întrerupte. Nu mi se pare că ar fi o atmosferă în care oamenii vor să-şi dea mâna.
*Nu te-au bătut niciodată gândurile să-ți iei altă țară?
**Ba da. Regret uneori că, la 20 de ani, nu mi-am pus un rucsac în spate şi n-am plecat de aici. Aş fi #rezistat în exil. Apoi mă consolez că nicăieri altundeva nu există, decât aici, colţul ăla unde m-am sărutat prima dată, muntele de unde am urlat prima dată spre cer. Devin sentimental şi #rezist aici. Vezi? Asta e drama unui român lucid. Ştie că este condamnat să reziste oriunde ar fi.
*Uitându-te puțin peste raporturile și desfășurările de forță, cum crezi că vor arăta următoarele alegeri locale, parlamentare și prezidențiale?
**Sper ca românii să voteze cu cap. Şi, atunci când pun ştampila, să se întrebe: viaţa asta nu poate fi şi altfel?
*Suntem în România lui 2030. Cum arată aceasta?
**Două scenarii. Cel pesimist: scoşi din UE, mai săraci, cu mai puţine libertăţi, conduşi de o nomenclatură îmbogăţită prin furt care va face orice exces să-şi păstreze privilegiile, îndoctrinaţi că urmaşii lui Soroş vor să facă rău urmaşilor PSD-iştilor. Cel optimist: mergem pe autostradă de la Constanţa la Timişoara, instituţiile statului funcţionează corect, nu mai există politruci şi nici acel singur om care vrea toată puterea, statul evoluează în spiritul legii, oamenii sunt liniştiţi şi înstăriţi, copiii lor se dezvoltă armonios, bătrânii sunt împăcaţi şi satisfăcuţi de o viaţă bine trăită.
*Dar Piteștiul? Piteștiul oare cum arată prin 2030?
**Tu vrei să mă faci să plâng? Tot două scenarii. Cel pesimist: mai mizerabilizat şi mai deculturalizat decât este acum. Cel optimist: seamănă cu un orăşel din Occident unde este plăcut să trăieşti.
Restul interviului, doar în săptămânalul Ancheta! La orice tonetă!
