Nici la centru și nici în Argeș Opoziția nu a reușit să puncteze consistent pe gafele și antipatia pe care PSD și-a ,,câștigat-o" după doi ani de guvernare. Singura creștere reală a fost cea a USR, însă creșterea s-a făcut pe o fundație din nisip, partidul fiind prea dependent de factorul emoțional pe care mizează să îl stârnească în rândul populației și prea puțin ancorat în organizații județene solide. Practic, USR există într-o proporție copleșitoare doar la centru, acolo unde parlamentarii au făcut opoziție la actuala guvernare cu toată convingerea, priceperea sau infantilismul, după caz.
PNL are ghinionul de a fi condus de un personaj… caraghios, care cu greu poate fi luat în serios și al cărui discurs trezește în populație același interes pe care bețivul îl are pentru apa plată. Cam la fel e și la nivel de PNL Argeș, doar că Adrian Miuțescu nu scrutează neantul atunci când face declarații de presă. În afară de plecarea din partid a senatorului Ion Popa, căruia nimeni nu-i duce nici lipsa, nici dorul, nu s-a întâmplat mai nimic notabil cu acest partid. Pe final de an, Miuțescu a decapitat filiala PNL Pitești pe motiv de lipsă de activitate și interes. Vorbim de filiala care nu are un candidat cu șanse pentru Primăria Pitești. Nu a avut nici cu Radu Perianu pe post președinte și nu o are nici acum, cu Marius Postelnicescu în calitate de interimar. Consumați și orbiți de micile lor orgolii, fiecare se vede candidat cu șanse reale dar… niciunul nu-și dorește cu adevărat. Și nici nu poate cu adevărat. Chiar și un outsider de ocazie și mult mai inconsistent decât mulți liberali, precum Dănuț Dinu, pare a avea mai multe șanse. Din păcate, niciun om de substanță, cu greutate, dinspre societatea civilă sau mediul de afaceri nu catadicsește să vină spre PNL.
Legat de celelalte partide de opoziție, acestea viețuiesc, mai degrabă, în realitatea on-line. PRO România lui Ponta a rămas în Argeș în aceiași doi piloni de bază – Bogdan Ivan și Liviu Stancu -, PMP-ul a rămas și el în Cătălin Bulf, care mai nou combate la televiziunile centrale, Mihai Tudor a rămas captiv în PAM, Gigi Dinescu face mai des politica mâncării la tuci, în timp ce oamenii lui Cioloș abia la finalul lui 2018 au ieșit pe… PLUS. Pe minus nici nu ar avea cum, că mai în jos nu au unde se duce.
Societatea civilă și factorul surpriză
În 2018, societatea civilă a fost cât se poate de silențioasă, pe alocuri resemnată. Dar mocnește. Mă întrebam dacă vor mai veni dinspre exterior petarde care să aprindă fitilul, dar la modul în care se închide anul, constat că PSD nu are nevoie de niciun ajutor ca să scoată din nou țara în stradă. Societatea civilă poate fi acel factor surpriză care să schimbe orice socoteală politică. A mai făcut-o și o poate face în continuare, căci revolta pare a fi mai puternică decât starea de resemnare.
Mai citește și:
Argeș, 2018 – cronica încă unui an pierdut. Un' se duc parlamentarii când se duc…
Argeș, 2018 – cronica încă unui an pierdut. Tudor Pendiuc reloaded
Argeș, 2018 – cronica încă unui an pierdut. Oameni vechi în partide noi
