Dacă vă plac telenovelele indiene și credeți că știți câte ceva despre India prin prisma lor, vă înșelați! ,,Bollywood-ul nu are nicio legătură cu India reală" ne mărturisește Anca Barbu, președintele Organizației de Femei a PNL Argeș, fost candidat la Primăria Pitești. La finele lui 2018, aceasta a făcut una dintre excursiile vieții sale, prilej cu care a realizat că până și cei mai săraci români sunt bogați prin comparație cu săracii Indiei. Diferența este că, în timp ce la noi sărăcia materială e asociată și cu sărăcia minții, în India de multe ori face casă bună cu bogăția spiritului. Mai mult, sărăcia este o virute în India, iar ,,popii" lor nu doar că o propăvăduiesc, dar o trăiesc pe propria piele, fiind ei înșiși un exemplu. De popii noștri, ce să mai zic, pentru ei a fost inventată cu dedicație vorba ,,Să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa!", adică scuza perfectă pentru cei care ajung păstori spirituali mânați doar de chemarea… banului. Cum arată India prin ochii unui politician (și scriitor, pe deasupra!), vă invităm să citiți în cele ce urmează.
,,Îmi doream de ani buni să ajung în India, am tot citit, mi se părea o zonă de mare încărcătură spirituală. Am vrut să fac o călătorie fără prejudecăți, pentru că este o mare discrepanță între ceea ce vezi și ceea ce simți. Poate fi un șoc pentru europeanul obișnuit cu un anumit confort, cu un anumit standard de viață. Soțul care știa că mi-am dorit întotdeauna o astfel de excursie, m-a încurajat atunci când o prietenă mi-a lansat invitația. El nu a fost niciodată interesat, spune că nu e impresionat să vadă vaci mâncând din gunoaie, că poate să vadă vaci și în România." – și uite așa a început aventura India, aventură la care doamna Barbu a avut amabilitatea să ne facă părtași.
A pornit la drum cu dreptul pentru că a avut și grupul potrivit, interesat de civilizația și spiritualitatea Indiei și mai puțin de shopping, dar și niște ghizi extrem de bine pregătiți. ,,Înțeleg că au fost persoane care au eșuat în astfel de călătorii, pentru că India este o țară în care este important să fii ghidat cum trebuie".
,,Am văzut tipi care făceau pipi la marginea drumului, unul după altul"
Care a fost primul impact? Impactul cu sărăcia din India, una care te face să spui că sărăcia din România e boiereală curată.
,,Am fost prima dată la Delhi. Încă din drumul făcut cu autocarul până la hotel am văzut gunoaiele care erau la fiecare pas, am văzut tipi care făceau pipi la marginea drumului, unul după altul, am văzut vaci mâncând din gunoaie. Apoi am avut șocul intrării în hotel, care era superb, curat, elegant, marmură, genul de camere în care te simți ca un maharajah. Discrepanța între sărăcie și lux era copleșitoare. Spre exemplu, nu am avut curaj să mănânc de pe stradă și asta pentru că 500 de milioane de oameni nu au wc în casă! Își fac necesitățile direct în stradă! Vin paria, curăță cu lopata și aruncă… tot în stradă, de unde mănâncă vaca sfântă. Se întâmplă inclusiv la oraș. Totul e natural, prea natural. Și cu toată această prăpastie între bogați și săraci, ei chiar pot conviețui aici. Spre exemplu, lângă o clădire super-luxoasă, cu oameni super-bogați, poți găsi și un ghetou în care oamenii dorm pe stradă. Sunt cei care au construit clădirea și au rămas acolo. Cel bogat nu e sub nicio formă deranjat, spre deosebire de bogații noștri, care ar face orice să scape de… sărăcia din apropierea lor. La polul opus, am vizitat forturi și palate vechi, acolo unde te simți efectiv un purice " povestește Anca Barbu.
Cum este posibil așa ceva? Datorită religiei, cea care, iată, și în India a reușit să-i convingă pe oameni că sărăcia este o virtute. Spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu creștin-ortodocșii noștri, însă, la ei și preoții care predică lepădarea de bunurile materiale se leapădă de aceste bunuri, nu e precum Preafericitul nostru, cocoșat cu aur, predicând pilda bogatului și a săracului.
,,Autocarele au prioritate, după vaci."
O experiență plină de adrenalină a fost și contactul cu circulația din India. Și aici, iar un paradox: deși este infinit mai aberantă decât în țările așa-zis civilizate, oamenii au infinit mai multă răbdare.
,,Plimbarea cu ricșa a fost adrenalină pură, foarte șocant. Omulețul care pedala cu noi mergea cu o viteză și se strecura printre mașini încât aveam impresia că urmează să mă izbească de una. Dar nu s-a întâmplat, avea un talent extraordinar. Circulația e absolut aberantă în India. Mașinile nu au oglinzi retrovizoare, ci pe unul care le face cu mâna. Se merge pe partea stângă, iar copilotul bate în mașină pentru a face stânga sau dreapta. Este o circulație nebunească, fără reguli clare sau știute doar de ei: autocarele au prioritate, după vaci. Dacă vrei să depășești, claxonezi, așa că străzile răsună de claxoane. E interesant că există toleranță chiar și în chestia asta. Toți au pe mașini niște ciucuri imenși colorați, de protecție, un fel icoane cu Arsenie Boca la noi."
,,În același loc se bălăcesc, beau apă de acolo, gătesc cu acea apă. Ceva înfiorător!"
Dacă circulația nebună i-a crescut adrenalina, obiceiul incinerării a înfiorat-o pe liberala Anca Barbu care, oricât de liberală ar fi inclusiv în gândire, digeră cu greu faptul că oamenii beau apă din același loc în care aruncă cenușa defuncților, își fac nevoile și se bălăcesc.
,,Am asistat cu uimire la tradiția incinerării. Indienii consideră că este ideal ca cenușa trupului lor să ajungă în Gange sau afluenții săi. Au acel Varanasi, locul sacru de incinerare, unde se aruncă cenușa. În același loc se bălăcesc, beau apă de acolo, gătesc cu acea apă. Ceva înfiorător! Spre exemplu, la noi, dacă se fac analize de curățenie a apei, dacă sunt la 100 de ml 200 de unități de materiale fecale, apa e declarată contaminată. La ei, raportul este de 2.000.000 unități fecale la sute de mililitri, adică infecție totală, și totuși nu pățesc nimic. Am văzut incinerări și am văzut cum se întâmplă lucrurile și pentru ărbați, și pentru femei, și pentru bogați și pentru săraci. Bogații sunt incinerați cu fanfara, spre exemplu. Acestea sunt publice. Sunt spălați pe față, înveliți în giulgiu, cei bogați au locul plin de ofrande portocalii. Cei foarte bătrâni și săraci sunt aduși aproape de Vanasi, ca să poată fi transportați mai ușor. Nu se incinerează copiii și femeile gravide. Până în anii '80, în comunitățile religioase se omorau soțiile la moartea soților, după care s-a interzis prin lege."
,,Oamenii lor sfinți sunt foarte sărăcăcios îmbrăcați"
Este evident că dacă ești un profan plin de prejudecăți nu ai avea ce să cauți într-o țară ca India, pentru că nu ai reuși să vezi lumea din spatele sărăciei și mizeriei, nu ai reuși să înțelegi și să te bucuri de vasta lor lume spirituală.
,,Ca spiritualitate, India e impresionantă. Templele sunt de o bogăție care nu are legătură cu opulența, ci, mai degrabă, cu arta. Hindușii sunt majoritari și sunt extrem de toleranți. Oamenii au temple și la colțul străzii, și în case, și se roagă la orice zeitate doresc. Practic, poți avea orice religie. Urmează apoi musulmanii, care au niște temple absolut fabuloase; Taj Mahal-ul este un reper indiscutabil. M-au impresionat și jainiștii. Sunt total vegetarieni, îmbrăcați în alb; îi vezi mergând cu mască la gură, de teamă să nu înghită vreo gâză, și cu măturica și fărașul la ei, ca să nu strivească nici măcar o furnică. Deși mai puțini la număr, cei din religia sik sunt destul de influenți. Sunt extremiști, cred într-un singur Dumnezeu, dar hrănesc în templele lor chiar și 40.000 de oameni, zilnic. Este surprinzător că, deși India nu are programe sociale, nu îi hrănește pe săraci, aceștia găsesc cumva hrană, sunt hrăniți de oameni. Dar nu de cei bogați, ci de oamenii obișnuiți! Oamenii lor sfinți sunt foarte sărăcăcios îmbrăcați, ba chiar renunță la haine total; am văzut oameni mergând complet goi pe stradă."
,,Sper ca și noi, românii, să fim la fel de mândri de identitatea noastră"
Paradoxurile nu se opresc aici! Deși India este o lume prin excelență tradiționalistă, femeia nu este desconsiderată, din contră! De asemenea, într-o așa mare sărăcie se nasc oamenii cu cel mai mare IQ de pe planetă!
,,Indienii se laudă că sunt nația care nu are divorțuri, nu că nu s-ar admite, doar că bărbatul este cel izolat dacă soția sa nu se simte bine. De asemenea, familia bărbatului face tot posibilul ca femeia să se simtă foarte bine. Pe de altă parte, te gândești că, dincolo de srăcie, indienii reprezintă poporul cu cel mai mare IQ din lume, sunt IT-iști și medici formidabili. Din șapte indieni, unul e inginer. Spitalele din Anglia sunt pline de medici indieni."
Și bugetarii Indiei sunt mai bine plătiți decât cei care lucrează în privat!
Dacă ar fi să găsim și puncte comune cu India, ei bine, acestea sunt legate de sistemul public. Grație PSD, bugetarii noștri au fost… aliniați financiar cu bugetarii lor, adică în sistemul public se câștigă cele mai mari salarii.
,,Și la ei, în sistemul public, salariul este foarte mare. Spre exemplu, unul care lucrează la salubritate are 1.300 euro pe lună. De ce nu e așa curat? <Păi am mai fi noi o țară așa pitorească? Voi sunteți încântați și când vedeți mizeria.> – îmi răspunde, cu umor, ghidul. Dar dincolo de această perspectivă, deloc ruptă de realitate, mai există o explicație. Cel cu salariul de 1.300 euro preferă să aibă buticul lui și să facă bani și de acolo, așa că dă 300 de euro unui paria, care pentru banii ăștia nu mai e așa zelos la datorie."
Și ipocrizia politicienilor este comună celor două țări!
,,Deși vaca este sfântă, ea este lăsată să mănânce din gunoaie. Nu se poate naște o mare dezbatere politică pe treaba asta pentru că, la fel ca în România, politicienilor le pasă de voturi. Păi dacă e sfântă, de ce o lăsați să mănânce din gunoi, aveți grijă de ea!"
,,Ortodoxismul ar avea nevoie de mai multă umilință, empatie."
Deși este atrasă de spiritualitatea indiană, Anca Barbu susține că nu ar renunța la religia în care s-a născut, cu toate imperfecțiunile sale.
,,Sunt oameni în lumea asta care din toate religiile au ales budismul, pentru că e foarte tolerantă și spune că depinde doar de tine să atingi iluminarea. Eu n-aș renunța la religia mea, pentru că am în spate o identitate, formată și din ce vine de la moși-strmoși și din iubirea pe care le-am acordat-o. Aș simți că s-ar revolta. Dar mi-ar plăcea o îmbinare între cele două. Ortodoxismul ar avea nevoie de mai multă umilință, empatie. Are nevoie de duhovnici, persoane care să ofere alinare. Pe undeva aș fi mai aproape de creștinii gnostici, în sensul în care biserica este în fiecare dintre noi."
Ca o concluzie… ,,o călătorie dintr-asta face bine în multe privințe. Te gândești la ce loc binecuvântat este cel în care locuim noi, aici unde, oricât de sărac ai fi, ești infinit mai bogat decât săracii Indiei. De asemenea, realizezi că nouă, creștin-ortodocșilor, și în special preoților, ne lipsesc smerenia și măsura. Nu în ultimul rând, sper ca și noi, românii, să fim la fel de mândri de identitatea noastră, așa cum sunt indienii." conchide Anca Barbu.
