,,O cameră aproape goală. Între pereţii cu zugrăveală veche, doar un şifonier supraîncărcat deasupra căruia stau de-a valma cărţi şi caiete. Într-un colţ, o sobă de demult, care ar sta bine într-un muzeu al satului. Dar fără ea nu se poate! Cum ar putea biata mamă să pregătească mâncarea pentru şase guri?! Aproape jumătate din spaţiul camerei este ocupat de-o saltea, şi ea veche şi deteriorată pe care alţii ar fi aruncat-o demult la gunoi. Pe ea însă dorm laolaltă cei patru copii, alături de părinţii lor. Este traiul unei familii necăjite din Ştefăneşti." – acesta este tabloul trist descris, săptămâna aceasta, de către jurnaliștii din presa locală. Este viața unei familii care nu și-a dus copiii la cerșit, viața unei familii în care mama are grijă de educația celor mici și muncește cu ziua pe unde găsește, iar tatăl, la 5 dimineața, este pe șantier și se mai întoarce la lăsatul serii. Ce își dorește această familie privată de multe lucruri de extremă necesitate? Un pat…
Impresionat de poveste, una reală, din păcate, Tudor Valeriu Pavel, alături de prieteni și colegi – Alina Nicolescu, Petre Păunescu, Marian Doru, Teodor Mecu, Ion Măceșanu și alții – a întins o mână de ajutor semenilor săi. Astăzi, a dăruit familiei cu care viața nu a fost atât de darnică, patul la care a visat. În fapt, două canapele extensibile, pe care le pot strânge ziua pentru a avea mai mult spațiu în locuință. Copiii au fost primii care s-au bucurat și de lenjeria nouă, de perne, plapumă, cuverturi, prosoape sau scaune, dar și de mâncare, inclusiv gătită, și de dulciurile donate de către Valeriu Tudor și prietenii săi.
,,Când am citit povestea acestei familii, am realizat încă o dată că noi, cei care ne bucurăm de un confort mai mic sau mai mare în casele noastre, suntem niște norocoși. Alături de noi, din păcate, încă mai sunt familii pentru care un pat sau o banală masă cu scaune reprezintă un vis pentru care muncesc de dimineața până noaptea. Mă bucur că, alături de prieteni și colegi, am putut să fim parte dintr-un vis, unul mic pentru noi, dar atât de mare pentru ei. Într-un secol al consumerismului, cu siguranță că avem în casele noastre lucruri care ne prisosesc sau de care ne putem dispensa fără să le simțim lipsa. Din păcate, trăim și într-un secol al vitezei și, uneori, nu avem timp să vedem ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Din acest punct de vedere, felicit presa argeșeană pentru faptul că ne face atenți, ne trage de mânecă și ne sensibilizează. Cred în puterea implicării comunității și mai cred că avem datoria de a nu fi indiferenți și de a nu trece nepăsători pe lângă cei aflați în nevoie." a declarat Tudor Valeriu Pavel.
