O întâmplare de astăzi, din Mioveni, m-a mâhnit atât de tare încât am decis să iau atitudine. Nu pot să mai asist la mârlăniile unora care nu vor sub nici un chip să înțeleagă și să accepte regulile bazice ale civilizației urbane.
În zona Hanul Roșu, un concetățean care ieșise din cabinetul stomatologic de vizavi a aruncat pe stradă, cu nonșalanța mârlanului suprem, un pahar din plastic și s-a se îndreptat mândru spre mașina lui (un VW Pasat CC alb) parcată pe cealaltă parte a drumului, unde îl așteptau soția și doi copii. Faptul că acei copii l-au văzut făcând acest gest și că l-ar putea considera normal, m-a indignat și nu m-am putut abține să nu-i atrag atenția că strada nu e coș de gunoi și că acei copii nu merită să vadă așa ceva. Astfel de gesturi pot părea mici, dar sunt cele care generează, până la urmă, marile probleme ecologice.
Dincolo de elementara preocupare pentru felul în care arată locul în care trăim, vedem zilnic știri și documentare care ne atenționează că ne sufocăm sub propriile gunoaie. Ba de la un timp, resimțim pe pielea noastră, enervați de căldura tot mai mare, de schimbările bruște de temperatură și suntem îngrijorați că natura se răzbună: inundații, tornade, secetă etc.
Vinovați suntem noi: oamenii. Și totuși, oricât de vinovați am fi, nu noi vom suferi, ci copiii și nepoții noștri. Lăsăm moștenire o casă ce va deveni tot mai neprimitoare.
Omenirea ar trebui să-și cenzureze obiceiuri care ne-au adus în situația asta, de la risipa de mâncare și resurse la resturile pe care le aruncă în mări și oceane, păduri, râuri sau, iată, pe stradă!
Revenind la cazul expus, degeaba îți construiești cinci case și degeaba îți cumperi ultimul model de mașină, cei doi copii pe care îi ai vor moșteni obiceiuri mizerabile și pentru că tatăl lor nesimțit aruncă gunoaie pe stradă.
,,Ne mai vedem noi!” nu e vorbă pe care să i-o spui unuia care îți atrage atenția că poluezi, ci e doar o amenințare prostească, de la un nesimțit.
E greu să arunci la gunoi?..
