Plecau pe un drum puțin bătătorit în România prin 2015. Erau doar doi pasionați de istorie și de fenomenul de reconstruire al acesteia într-un mod cât mai apropiat de adevărul istoric! Astăzi sunt aproximativ 90 de voluntari care activează în Historia Renascita, o asociație culturală care are ca scop promovarea patrimoniului istoric și cultural, precum și a trecutului spațiului în care trăim. Am vorbit despre începuturi și mai ales despre ceea ce a urmat, despre fenomenul de reenactment din România și despre ce presupune să activezi în grupări care se ocupă de punerea în scenă a istoriei într-un mod extrem de educativ și atractiv pentru publicul larg cu Cătălin Drăghici, liderul Historia Renascita.
*De unde a plecat ideea formarii acestui grup de reenactment și ce a stat la baza lui?
**Povestea înființării asociației Historia Renascita începe în urmă cu patru ani. În toamna lui 2015, după ce începusem să urmăresc fenomenul de reenactment european dar și pe cel din România prin asociațiile serioase deja înființate în zona Ardealului, am decis să pun bazele uneia similare în Pitești. Soția mi-a fost partener în acest proiect de la început. Primii pași au fost evident crearea propriilor echipamente personale. În 2016, s-au strâns rapid în jurul meu și alți tineri entuziaști și pasionați de istorie, alături de care pe parcursul verii am participat la aproximativ 10 festivaluri istorice din țară. Chiar dacă spre finalul acelui an ne strânsesem doar cred că vreo 12 persoane, debutul fusese făcut cu dreptul și căpătasem încredere în noi, lucru ce s-a observat în anul următor.
*A fost ideea dumneavoastra sau au existat mai multe voci care au susținut formarea grupului?
**Ideea mi-a aparținut. Ca profesor de istorie fusesem atras mai demult de reconstituirea istorică. A fost mult până când am făcut primul pas. Am avut șansa să beneficiez încă de la început de încrederea colegilor care mi s-au alăturat treptat; de această încredere, în ce privește politica asociației și modului în care noi abordăm reenactmentul, mă bucur și astăzi.
*Câți membri au fost la început și cât timp a fost necesar să ajungeți unde sunteți acum?
**Am pornit la drum, așa cum am spus, doi oameni și acum suntem în jur de 90 de membri voluntari în cadrul HR, din Pitești, București, Constanța, Mizil, Piatra Neamț.
*Care au fost problemele pe care le-ati intalnit la inceput si, cel mai important, cum ati fost primiti in aceasta ,,lume", mai ales ca in Romania mai sunt grupuri si grupulete de reenactment?
**Problemele au fost încă de la început, ca și astăzi, cu specific financiar. Resursele personale alocate unui reenactment de calitate sunt costisitoare și nu a fost ușor nimănui dintre cei care am investit în echipamente elaborate.
În această lume de care ziceți am fost primiți bine de către toate asociațiile mai vechi și serioase din țară, asta poate și pentru că noi am evidențiat de la început faptul că dorim să nu facem compromisuri în privința calității actului de reconstituire istorică pe care îl propunem.
Trebuie să recunoaștem însă faptul că deși în România există pe hârtie mai multe asociații de reconstituire istorică, nu toate au standarde sau se raportează corect la istorie, creând confuzii în rândul publicului larg. Sper ca timpul să filtreze tot ceea ce nu face onoare reconstituirii istorice.
,,Lumea nu este familiarizată cu reenactmentul ca în Vest sau nici măcar precum în Ardeal”
*Ce v-a motivat să mergeți mai departe, pe lângă pasiunea pentru istorie, și cum a fost privit grupul dumneavoastră în județul Argeș?
**Pasiunea pentru reconstituire, odată ce e descoperită, cu greu mai poate fi temperată sau părăsită. Șansa de a evada din cotidian, de a experimenta senzații, încercări de ,,retrăiri’’ ale trecutului, se asociază și ele pasiunii de care vorbeam.
În Argeș lucrurile sunt încă la început. Lumea nu este familiarizată cu reenactmentul ca în Vest sau nici măcar precum în Ardeal. Există deschidere din partea unora dintre autorități, precum cele de la Bascov, Mioveni, Câmpulung precum există și reticență. Reticență venită din simpla necunoaștere a fenomenului.
Pe linie de colaborare cu instituțiile culturale, Historia Renascita a avut, are și va continua să aibă colaborări și chiar parteneriate punctuale cu cele trei muzee mai importante din județ : Muzeul Județean Argeș precum și Muzeele Municipale din Câmpulung și Curtea de Argeș. Încă din 2017 și Muzeul Militar Național a invitat asociația noastră la evenimentele sale tematice ce intră în această sferă de activități.
Publicul, argeșean în mod special, trebuie educat și numai prin evenimente de calitate și în locații adecvate trebuie să facem acest lucru. Poate sună pretențios dar suntem perfecționiști din acest punct de vedere, neacceptând să ne asociem cu tipul de circ ieftin care bântuie România și numai caracter cultural nu are, ținându-se pe la bâlciuri, restaurante, malluri, hipermarketuri, plaje, terase șamd.
*Ați avut susținere și din exterior… sponsori (persoane fizice sau juridice) sau instituții care v-au susținut? Dacă da, cum ați reușit să obțineți susținerea atât de necesară? Există și posibilitatea de a accesa fonduri europene, ținând cont că vorbim de evenimente cu caracter ,,cultural"?
**Am menționat deja instituțiile muzeale cu care colaborăm. Nu avem cel puțin până în acest moment nici un sponsor. Dacă va apărea posibilitatea, nu ascund că vom fi foarte atenți cu cine ne asociem imaginea. Imaginea și percepția publică nu pot fi obiectul niciunui compromis financiar. În privința fondurilor europene, este extrem de dificil să găsești ca simplă asociație o soluție de accesare, fără o asociere cu alți parteneri publici sau privați. Discuția e lungă și ar omorî acest dialog dacă am insista asupra ei.
,,Modul de abordare al istoriei prin reenactment este mult mai dinamic și digerabil pentru public”
*În România, cum a prins fenomenul, cine a dat startul? De ce s-a simțit nevoia formării unor grupuri de reenactment?
**În România fenomenul e pe o pantă ascendentă, dovadă afluența de public în creștere de la un an la altul. Primii pași au fost făcuți de mai multe asociații, în funcție de epoca istorică abordată. Pe antichitate – Terra Dacica Aeterna din Cluj. Pe epoca modernă – Asociația 6 Dorobanți din București. Și exemplele pot continua. Asociațiile serioase de reenactment au apărut din inițiativa unor grupuri de pasionați și specializați în istorie sau arheologie. Aș zice așadar că nu a fost o nevoie resimțită la nivel public pentru că publicul românesc nu a avut o educație în acest sens. Evident că modul de abordare al istoriei prin reenactment, mult mai dinamic și digerabil pentru public, a prins însă și în România, chiar dacă față de alte țări fenomenul e încă la început
*Care a fost primul eveniment la care ați participat? Dar cel mai important?
**Primul eveniment la care am avut șansa să particip a fost Festivalul de la Carnuntum/Austria, din mai 2016.
Cel mai important eveniment e greu de catalogat. Mai multe festivaluri au un loc aparte în inima mea. Festivalul Roman Apulum și Dacfest sunt în capul acestei liste, dacă stau să mă gândesc bine.
*Cum va înțelegeți cu celelalte grupuri de reenactment și care este grupul cel mai apropiat cu care colaborați cel mai bine?
**În ultimii doi ani am strâns relațiile și pot afirma că suntem într-un parteneriat nescris cu Asociația pentru Istorie Vie din Alba Iulia și cu Terra Dacica Aeterna.
,,O investiție minimă, care presupune ca fiecare să aibă în proprietate personală obiectele ce fac obiectul igienei personale, nu depășește 500 lei”
*Cum reușiți să vă procurați echipamentul necesar pentru evenimente, având în vedere faptul că reconstituirea armamentului trebuie să fie cât mai exactă cu perioada de reenactment a grupului? La cine apelați pentru achiziționarea echipamentului? Puteți să le produceți singuri sau există meșteșugari care sunt dispuși să colaboreze cu astfel de grupuri?
**În cazul secvenței antice, grosul pieselor de echipament sunt reconstituite în cadrul asociației: armuri, scuturi, spade, falxuri, stindarde, accesorii, vestimentație, corturi, etc. În cazul pieselor complicate de echipament, cum ar fi coifurile, unele armuri, spade, etc. apelăm la meșteri și specialiști din afara asociației, din țară sau străinătate. Și în cazul proiectului legat de primul război mondial, inventarul necesar a fost strâns prin achiziții și comenzi la manufacturieri specializați.
*Care este profilul persoanei care dorește să se înscrie în grup și să participe la evenimente? Ce condiții trebuie să îndeplinească?
Nu există un profil. Diversitatea caracterelor și temperamentelor este o caracteristică în cadrul HR.
Orice pasionat de istorie, sociabil și dispus la sacrificii financiare și temporale este binevenit alături de noi. Inițierea se va face din mers.
*Pentru un începător, care ar fi costurile pentru procurarea echipamentului sau cum procedați cu cei care nu își pot achiziționa echipamentul complet?
**Nu există un preț standard pentru că depinde de gradul de investiții pe care e dispus să îl aloce fiecare. Sunt membri HR care au echipamente militate și civile elaborate precum sunt și alți membri care se bazează pe inventarul comun al asociației. Totuși o investiție minimă, care presupune ca fiecare să aibă în proprietate personală obiectele ce fac obiectul igienei personale (tunică, pantaloni, ciorapi, încălțări specifice, eventual o pelerină), nu depășește 500 ron. Ea crește apoi în funcție de accesorizare, putând ajunge la câteva mii de euro. În cazul unei uniforme standard de primul război mondial, cu tot ceea ce se presupune a avea în dotare, prețul se ridică la 800 – 1000 euro.
*Cum vă împărțiți timpul, având în vedere că fiecare membru al grupului sigur are și alt job? Sunt întâlniri periodice între membrii grupului? Aveți sesiuni de training?
**Cea mai mare parte a timpului eu cel puțin o acord problemelor asociației. Chiar și când sunt cu familia, mintea fie îmi fuge fie involuntar la aceste probleme, fie forțată de vreun telefon care sună din același motiv. Ceilalți membri alocă fiecare din timpul personal în măsura posibilităților. În privința sesiunilor de ,,training’’ nici o asociație nu face regulat acest lucru. În sezonul de activitate (din aprilie până în octombrie) nu este nevoie pentru că avem foarte des evenimente, la un interval de o săptămână sau două. În extrasezon ne vedem mai rar, dar ne vedem, mai ales că în această perioadă trebuie să facem revizia echipamentelor.
*Care sunt perioadele istorice pe care le puneți în scenă?
**Proiectele actuale ale HR se ramifică pe trei perioade istorice distincte: Pe perioada antichității Daciei preromane și romane grupurile – Geto-dacii Sudcarpatici, Legiunea a IV-a Flavia Felix și Celtae Belatores ;
Pe perioada medievală timpurie a secolelor VIII – XI, de reconstituire slavo-vikingă – grupul Vargklanen ;
Pe reconstituirea secvenței primului război mondial – Detașamentul Mateiaș, grup înființat în parteneriat cu Muzeul Municipal Câmpulung.
Toate sunt importante și încercăm să le acordăm atenție în mod cât se poate de echilibrat.
*Ce planuri de viitor aveți acest an, la ce evenimente vă putem întâlni noi, ca public?
**Sezonul va debuta pentru noi cu Ordessos fest la Mioveni, în aprilie a.c. Un festival marca HR sprijinit de Primăria orașului Mioveni. Urmează apoi un șir lung de evenimente la care vom fi prezenți până în toamnă, în țară și străinătate. Calendarul HR va fi postat cât de curând pe pagina asociației și el include toate festivalurile de calibru din țară : Festivalul Apulum, Dacfest, Festivalul Cetăților Dacice, Festivalul Petrodava, Buzau fest, Romula fest, Festivalul Tamasidava, Festivalul Ulpia Traiana, Celtic Transilvania și lista poate continua.
*Cât de departe v-ați dori să ajungeți cu grupul dumneavoastră ?
**Numeric vorbind, nu foarte departe, pentru că e destul de complicat să manageriezi activitatea și deplasările la evenimente ale unui grup foarte numeros. Trag însă speranța că în următorii ani grupul se va omogeniza și va căpăta și mai multă experiență, absolut necesară în acest tip de activitate.
Sursa foto: Facebook
