,,Ce poate fi mai trist decât să nu ne putem face meseria fără de care nu putem trăi?”
Actorul Bebe Cotimanis a preluat conducerea Teatrului ,,Alexandru Davila” chiar înainte de izbucnirea epidemiei de Coronavirus. În spatele cortinei trase, însă, lucrurile se reorganizează. Actorii, în schimb, se resimt nu doar financiar. Lipsa scenei, a publicului, a conexiunii cu cei cărora le oferă pe tavă sufletul și talentului lor, este imposibil de compensat cu conexiunile de tip internet. Și actorului Cotimanis îi lipsește scena. Compensează doar cu timpul valoros petrecut în familie.
#,,Am preluat teatrul cu niște probleme imense din punct de vedere birocratic, juridic”
*Nimic nu va mai fi la fel după această pandemie, spun unii. Dumneavoastră cum vedeți lucrurile? Spectacolele de teatru vor mai fi la fel?
**Cred că este mult prea dramatic să spunem că ”nimic nu va mai fi la fel”. Este adevărat că va dura foarte mult timp ca lucrurile să revină pe un făgaș normal, dar iubirea oamenilor pentru teatru va rămâne aceeași. Cred că cel mai greu aspect va fi recuperarea din punct de vedere financiar, întrucât la nivel mondial se intră într-o criză economică fără precedent.
*Ați preluat conducerea Teatrului ,,Alexandru Davila” într-un context nefericit pentru artă în general. Aveți, în schimb, suficient timp pentru a reflecta la resetarea pe care o așteaptă cu toții de la această instituție. În ce fel vedeți dumneavoastră acest reset?
SPAȚIU PUBLICITAR
**”Reset-ul” este încă într-un stadiu incipient. Am preluat teatrul cu niște probleme imense din punct de vedere birocratic, juridic. Chiar dacă artistic, în ultimii ani, lucrurile au funcționat mai bine prin aducerea unor regizori importanți, baza teatrului este încă una șubredă. Acum se lucrează la clarificarea multor probleme de ”interior”, foarte importante pentru funcționarea corectă a acestei instituții. În spatele cortinei trebuie să avem o atmosferă de lucru sănătoasă, în limitele legii. Pe viitor ne dorim ca teatrul să devină sufletul orașului Pitești. Dincolo de aprecierea lumii teatrale, este important ca piteștenii să fie din nou interesați să ne treacă pragul, să devenim un fenomen cultural care să atragă întreg județul. Un fenomen care să îi facă pe argeşeni, indiferent de vârstă, să își dorească să facă parte din el. Pentru a ajunge in acest punct am planuri, am oameni pe care mă pot baza şi…chef de muncă.
#,,Dacă vreți să vedeți ce mai fac actorii în această perioadă, vă invităm pe pagina de Facebook!”
*Ce fac actorii Teatrului ,,Davila” în această perioadă?
**Cred că toți actorii din lume în acest moment sunt triști. Ce poate fi mai trist decât să nu ne putem face meseria fără de care nu putem trăi? Fără spectacole, fără întâlnirea cu publicul… În această perioadă online-ul este singurul liant pe care îl avem cu spectatorii. Din păcate, în ultimii ani, conducerea teatrului nu a arătat un interes deosebit în ceea ce privește filmarea spectacolelor în mod profesionist, nealocând un buget pentru această activitate extrem de importantă. Filmare profesionistă înseamnă o filmare simultană, cu mai multe camere, din mai multe unghiuri, cu sunet de calitate, montaj bun etc. Din acest motiv teatrul nostru nu poate să difuzeze spectacole în spațiul online aşa cum o fac alte teatre din România care difuzează spectacole online de o calitate cât de cât acceptabilă. Noi avem doar filmări cu o singură cameră pusă undeva departe de scenă și cu sunetul pe care l-a putut capta acea cameră. Acest lucru ne împiedică să postăm spectacole mai vechi întrucât am face un deserviciu teatrului, actorilor şi privitorilor. Așadar ne rezumăm la poezii, texte, mesaje ale actorilor filmate de acasă. Mulțumesc pe această cale actriței Ada Dumitru care se ocupă ca aceste filmulețe ce ajung pe pagina teatrului să fie cât mai profesionist realizate și să aducă un zâmbet spectatorilor noștri de pe online. Așadar, dacă vreți să vedeți ce mai fac actorii în această perioadă, vă invităm pe pagina de Facebook!
*Ce faceți dumneavoastră în această perioadă?
**În perioada asta mă ocup de teatru și de familie. La teatru încerc să înțeleg toate problemele instituției pe care am preluat-o și să le găsesc, împreună cu colegii mei, rezolvare. Mulțumesc tuturor. Iar în familie, am o viață ca-n filme. Împreună cu Iulia ne uităm la filme, piese de teatru, analizăm secvențe, personaje, mai citim, mai grădinărim, mai gătim tot felul de rețete noi, mai tâmplărim, ne spălăm pe mâini întruna, şi încercăm să ne bucurăm de perioada asta…ca-n filme, cum v-am spus. Dar în sufletul nostru sapă adânc dorul de public, de teatru, de filmări, de turnee, de… aplauze.
*Cum resimțiți, ca artist, lipsa scenei, a publicului?
**Întâlnirea cu publicul este cel mai de preț lucru. Fără ea, există un gol imens și sincer nu știu ce l-ar putea umple vreodată. Dar să ne rugăm ca această pandemie să se sfârşească cât mai curând.
#,,Emoția, magnetismul, empatia şi energia spectator-actor nu poate fi înlocuită cu nimic.”
*Alternativa reprezentațiilor live poate suplini contactul uman pe termen lung?
**Nu. Oricât susținem cu toții spectacolele live, este doar o măsură de criză. O măsură disperată de a rămâne în contact cu spectatorii. Aici este diferența dintre teatru și film. Amândouă spun o poveste, dar la teatru o vezi derulându-se sub ochii tăi. Emoția, magnetismul, empatia şi energia spectator-actor nu poate fi înlocuită cu nimic.
*Cât de posibile ar fi, în viitor, scenariile SF în care oamenii își trimit… hologramele în sălile de spectacol? Și cât de… oameni am mai fi în astfel de scenarii?…
**Tehnologia a atins un nivel colosal. Chiar mi-am petrecut câteva nopți urmărind șirul de sateliți ”SpaceX” trecând liniștiți pe cer. Elon Musk se pregătește să populeze Marte, oamenii de știință sunt aproape de a-ți lua toată conștiința și să o transmită unui alt corp, clonarea nu mai este un secret etc. Nu înțeleg cum se poate ajunge la asemenea descoperiri tehnologice. Scenariile SF care încep să devină realitate mă sperie și îmi trezesc interesul în același timp. Este clar că lumea se schimbă și tot ce putem să facem noi, cei din generațiile mai vechi, este să încercăm să înțelegem ce urmează și să facem parte, și noi, din schimbare. Până una alta, dacă un om de știință îmi poate explica trimiterea hologramelor în sălile de spectacol, îl aștept să dezbatem mai pe larg la un pelin.
#,,Artiștii sunt acum în aer complet”
*Cât de afectată este breasla artiștilor? Au artiștii vreo plasă de siguranță în astfel de situații?
**Artiștii sunt acum în aer complet. Mai ales independenții, o problemă imensă a acestei perioade! Artiștii independenți nu au nicio plasă de siguranță. Și la nivel mondial este cu adevărat un context dramatic. Eu încerc să protejez actorii teatrului cât de mult pot și mă lupt să fie cât mai puțin afectați. Dar puterea mea se rezumă aici, la Teatrul Davila. Cred că oamenii puternici și influenți din lume, cei care iubesc teatrul și artiștii, trebuie să îi susțină cât de mult pot în perioada asta. Spre exemplu, aplaud indemnizația creată pentru actorii independenți din România. Am auzit totuși că, din nou, ”birocrația omoară România” și mulți tineri nu au reușit să aplice, dar este totuși un pas important.
*Artistul și contabilitatea (birocrația) sunt două chestiuni care nu fac casă bună. Din punct de vedere legal, ce anume considerați că ar trebui reglementat?
**Eu sunt actor şi îmi fac meseria cât de bine pot pe scenă. Acum sunt şi managerul teatrului Alexandru Davila. Este o responsabilitate mare dar care mă onorează. Când într-un teatru lucrurile se fac corect, domnul Artist şi doamna Contabilitate fac întotdeauna casă bună. Iar treaba unui artist-manager nu este sa fie un bun contabil, ci să-şi gasească cel mai bun contabil. Am de gând să formez o echipă de profesionişti în fiecare departament, care să lucreze eficient, relaxat, cu zâmbetul pe buze. Suntem la teatru, nu? Să învățăm să lucrăm în lumină!
*Ar fi interesant ca după această pandemie să vedem o piesă de teatru cu… măști. Măști triste sau vesele, ca în teatru. Sau cu măști, ca în viață… V-ați gândit la repertoriul de după Covid?
**Cu siguranță vor apărea o sumedenie de filme și spectacole inspirate din această perioadă. Fiecare artist se inspiră din ceea ce trăiește, așa a fost întotdeauna. Poate singurul lucru bun pentru artişti în această perioadă este că au strâns atât de multă energie încât, după ce pandemia va lua sfârșit, vor exploda în spectacole puternice, relevante. Până atunci, să oferim ajutorul nostru tuturor oamenilor din jur afectați de acest virus. Pe această cale vreau să le transmit cadrelor medicale tot respectul meu pentru munca lor. Și nu mă refer doar la lupta lor cu Covid-19 ci la toate viețile pe care se luptă să le salveze zi de zi. Doamne-ajută!