Scenele cu inaugurarea podului de la Mihăești au făcut turul presei naționale. Copii de grădiniță au fost aduși în costume naționale ca să vadă cum șapte popi ungeau balustradele cu mir și se certau ca la ușa cortului pentru că unii nu fuseseră invitați.
Primărița Andreea Crîmpiță-Matei le-a transmis să fie recunoscători că au privilegiul să ,,pășească” pe o așa ,,lucrare grandioasă” (un podeț fără nicio valoare arhitecturală), în timp ce înaintașii lor săreau dintr-o șipcă în alta. Este drept, lucrarea cu pricina venea în comunitate după ani buni de așteptare, drept pentru care ne și mirăm cum de nu au fost aduși, pe lângă copiii de grădiniță, și cei din clasele I-IV, să ridice imnuri de slavă și să pupe mânușițele binefăcătorilor.
Deși presa a criticat folosirea copiilor pe post de recuzită la un eveniment la care nu aveau de ce să stea cu capul în soare (dacă se inaugura un loc de joacă pentru ei, mai înțelegeam), primărița insistă în greșeală. Nu doar că nu realizează ridicolul, dar spune că nu regretă și că ar face același lucru.
,,Copiii au fost după program, însoțiți de părinți. A fost o activitate frumoasă. Nu am solicitat copii, am spus că se va face un eveniment de sfințire, am discutat cu conducerea școlii și am spus că am nevoie de două persoane care au un port tradițional frumos pe care să și-l etaleze. Nu am de ce să regret, a fost un eveniment foarte frumos organizat.” a declarat primărița, pentru Digi24, aruncând vina pe cadrele didactice.
Expresia asta cu… ,,nu am solicitat copii” spune totul. Doamna primar pare a se raporta la copiii ca la niște active fixe de care dispui când nevoia o cere.