Un mare critic literar le spunea prietenilor în anii negri ai deceniului șase, numit „obsedantul deceniu” de Marin Preda, că să fie optimiști, că și nedreptatea obosește odată și odată. Probabil că mulți dintre noi așa am gândit, că marii hoți din bugetul țării au obosit. Ei obosiseră întrucâtva de îmbuibare, că e greu să duci grija unor milioane de euro și să nu știi cum să-i investești mai luxos, dar să te îngrijești și de justificarea acestor investiții. Pe de altă parte, au obosit de drumurile la DNA și la zecile de înfățișări la Curtea de Apel, la Înalta Curte de Casație și Justiție, de perioadele de 30 sau 60 de zile de arest, sau de vreun an de închisoare.

Acum însă Înalta Curte confirmă decizia CCR privind prescrierea retroactivă a faptelor penale. E vorba de o adevărată amnistie, o „iertare obștească”. Cei mai înalți judecători din stat, cei mai îmbuibați, cu venituri de 60-70 000 de lei pe lună, ne asigură că procesele vor continua în civil pentru recuperarea prejudiciilor. Vax! Praf gros în ochi. Banii sunt la adăpost în paradisuri fiscale, averile – pe numele cumnaților, nepoților, paraziților de la a treia spiță etc. (Să observăm, de exemplu, investiția de un miliard de euro la Cluj a soțului de paie al Elenei Udrea). Ioana Băsescu, Elena Udrea, Tudor Pendiuc, Hrebenciuc ș.a., ș.a., își freacă deja mâinile și se roagă la Dumnezeu să-i țină în viață să se bucure cât mai mult timp de ce au furat cu ambele mâini. Obosiseră prin anchete, dar acum se simt deodată învârtoșați din nou, revigorați, gata să fure cu și mai mare avânt patriotic, mama ei de țară! Să fure la greu ei și urmașii lor mai mai tineri și mai viguroși. Unii au fost deja inițiați: vezi fiul lui Hrebenciuc, vezi fiica lui Pendiuc, ca să facem și rime.

Așadar, așa în dorul lelii, procurorii și judecătorii au făcut în șapte-opt-zece ani dosare de mii și zeci de mii de pagini pe care tot ei, în cârdășie cu politicienii, acum le aruncă pe apa sâmbetei. Propun ca pe zidul clădirii Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și în fiecare somptuoasă sală de judecată, să fie gravate cu litere de aur versurile lui Arghezi:

„Și noi, tâlmacii legii, ne-am hotărât supuși

Să ascultăm porunca unei mai mari păpuși.

Că-i zice Domn sau Rege, Sultan sau Președinte,

Totuna e, la urmă: zicală de cuvinte”.