În 1990, s-a făcut o reparație istorică lăudabilă: s-a renunțat la 23 august ca zi națională a României și s-a revenit la 1 Decembrie, ziua unirii celei mari. Cu ce sacrificii s-a făcut unirea din 1918, cu câtă pasiune, cu câtă știință de diplomație și cu cât entuziasm popular, nu mai trebuie să ne întoarcem la istorie.

Să ne uităm în jur, astăzi, 1 decembrie 2022. Mai suntem noi o țară unită? Nu părem. Nu trebuie să fii mare analist sau sociolog să vezi că țara e scindată de o prăpastie pe care nu știu de-o va mai umple vreo guvernare vreodată. Liderii UDMR din coaliția de guvernare reiterează an de an ideea că 1 decembrie pentru maghiari e o  comemorare, nu o aniversare.

1 Decembrie ar trebui să fi o bucurie a întregii țări, dar social vorbind, e o tristețe fără margini pentru majoritate și o bucurie pentru o minoritate și așa îmbuibată și privilegiată. Pentru cine e zi națională ziua de astăzi? Păi, în primul rând pentru Poliție, Jandarmerie, Armată, SRI, SPP unde în fiecare an la 1 decembrie se fac avansări în grad. Și anul ăsta, generalilor de armată și din SRI, președintele statului le-a mai pus pe umăr o stea, vai de steaua lor. Pe rețelele de socializare văd politicieni (inclusiv din Argeș) cu dosare de corupție și trafic de influență sau cu pușcăria executată la zi care fac urări cu neclintită mândrie patriotică țărișoarei, patriei lor România, și plânsu-i îneacă…

Apoi, aș zice că astăzi e ziua națională mai curând a multinaționalelor și băncilor străine care scot seara sute de milioane de euro din țară. În concluzie, 1 Decembrie este ziua a celor care au și li se mai dă și nu e deloc a celor mulți care n-au și li se ia.

Ni se impune să facem economie la gaz și la electricitate, ba ne impunem noi economia singuri din motive de prețuri, dar primarii dau drumul în cadru festiv la luminile de Crăciun. Două lumi într-una: Lumini și umbre, om bogat-om sărac.

În frunte sunt conducători nevolnici și nepricepuți. Dar, biata țară în general n-are nicio vină. Așa că-i spunem ,,La mulți ani, România!”