In 2009, primul ministru Boc spunea ca suntem tara cu cele mai multe taxe din UE. Anul acesta, guvernantii s-au dovedit tot mai imaginativi la capitolul solutii de crestere a veniturilor statului, venind cu propuneri din ce in ce mai „infricosatoare”: impozitul pe veniturile mari, taxa pe fast-food, sucuri si dulciuri, pentru a le numi doar pe cele mai excentrice.
Ministrul Vladescu spun ca ,,in 2010, taxele raman asa cum sunt acum. Va fi primul an in care speranta renaste”, afirma acesta, in timp ce, in ultimele zile, in discutiile despre bugetul de criza, ni se pregateste o lista interminabila de taxe, asta fiind principala preocupare a guvernului Boc, anul acesta.
Ministrul Sebastian Vladescu a mai precizat ca in Romania ,,increderea a disparut si toata lumea se asteapta ca in 2010 sa ne prabusim total”. ,,Cifrele depind de evolutia financiara globala. Cred ca somajul nu va fi atat de mare pe cat se estimeaza” a continuat Sebastian Vladescu, subliniind ca ,,nu trebuie sa fim atat de ingrijorati”. Foarte optimist se prezinta domnul ministru, dar „patura de jos” va resimti cel mai acut acest val de scumpiri, in principal pensionarii si somerii. La venituri mari taxa propusa nu are asa mare impact, dar ce fac cei care nu au cu ce-si indulci ceaiul de dimineata, nu mai vorbim de paine si altele.
Pretul pentru salvarea birocratiei este ca Romania va sta si mai mult timp in recesiune, este pretul mentinerii la acelasi nivel a cotei unice si TVA. Provizionul de 1,3% pentru cresterea PIB este mai mult apropiata de zero, asadar o noua scadere este un scenariu destul de plauzibil, mai ales ca statul alege sa bata calul care trage.
Dupa unii, fiecare taxa in plus poate insemna cateva mii de posturi salvate in administratie in 2010. Deficitul bugetului trebuie redus cu 2,5-3 miliarde de euro, iar asta inseamna fie taiere de cheltuieli, fie majorare de venituri, fie o combinatie din amandoua.
Atunci, unde exista speranta si unde exista deznadejde? Sa traim chiar atat de bine incat sa nu le mai deosebim?
