Nicio lacrimă pentru Pitești

Dacă gestionarii destinelor Piteștiului au excelat vreodată în ceva anume a fost aceea de a nu acorda nicio șansă unei identități urbanistice și arhitectonice proprii a orașului nostru. Toți, de la comuniștii care au dărâmat Biserica Sf. Nicolae și aproape tot ce putea și merita salvat din Piteștiul antebelic și interbelic până la urmașii lor de azi au dovedit o lipsă de viziune înspăimântătoare.

Mai nou, se prefigurează apariția în centrul orașului, lângă Cercul Militar, clădire de patrimoniu, a unui așa zis mall în formă de lacrimă. O hidoșenie care să sluțească și mai mult zona centrală a Piteștiului. După pavelizarea piețelor centrale, după râul de beton al lui Pendiuc, după transformarea magazinului Trivale dintr-o clădire arhitecturală într-un dulap maro, după îmbrăcarea Bibliotecii Județene ,,Dinicu Golescu” în faianță, iată că ne pregătim de înghesuirea între Hotelul Muntenia și Casa Armatei a unei clădiri fără nicio noimă și fără nicio logică.

Înfricoșător nu e că cineva vrea să construiască ceva pe terenul propriu, ci faptul că acel ceva nu se potrivește locului, dar are aviz de oportunitate din partea responsabililor urbei. S-a certificat astfel marea oportunitate arhitecturală și urbanistică a centrului orașului, un cazinou în formă de lacrimă. Las Vegas e deja pistol cu apă, Monte Carlo e Arici Pogonici, Piteștiul pare să fie noua capitală a afacerilor cu păcănele din galaxie!!

Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns pentru ce se întâmplă cu orașul nostru și cu văduvirea lui de orice drept la propria identitate. Îmi vine în minte o secvență în care Dem Rădulescu, Puiu Călinescu și Jean Constantin cântau în română și japoneză melodia „Nicio lacrimă”.

Doar că acolo era un moment comic, la Pitești e tragic. Într-adevăr, nu varsă nimeni nicio lacrimă pentru Pitești, doar pavele, betoane și, bineînțeles, mulți, mulți bani.

Sursa foto: ePitești.ro