De cel puțin 10-12 ani se rostogolește periodic în spațiul public subiectul reorganizării administrativ-teritoriale a României. O chestiune mai mult decât necesară, dar care, lucru care nu prea se spune, nu poate fi făcută fără modificarea Constituției, actuala împărțire teritorială și administrativă fiind stipulată în Legea Fundamentală. Mai nou se vehiculează propunerea ca viitoarea structură teritorial-administrativă să respecte actuala dispunere a jurisdicțiilor Curților de Apel. O propunere despre care mai că-mi vine să spun că e genială dacă n-am avea politicienii pe care îi avem.
Deși este prezentată de fiecare dată drept o condiție necesară și obligatorie pentru flexibilizarea, modernizarea și reformarea statului, dar și pentru reducurea aparatului birocratic și a cheltuielilor cu funcționarea acestuia, chestiunea nu bucură deloc fauna politică autohtonă. O reorganizare administrativ-teritorială reală ar însemna dispariția a zeci de mii, poate sute de mii, de posturi create și menținute special pentru neveste, copiii, frați, surori, prieteni, prietenași ori amante de băieți bine ancorați în politichia românească. Ceea ce ar fi de neconceput pentru acești băieți și cohortele de care vorbeam. Tocmai de aceea, reorganizarea de care vorbim nu se va face decât atunci când această problemă va fi securizată pe deplin.
Să luăm ca studiul de caz Argeșul. Dacă reorganizarea se va face după tiparul Curții de Apel Pitești ar însemna ca viitorul județ sau viitoarea regiune să înglobeze actualele județe Argeș și Vâlcea. S-a mai întâmplat asta. Cu administrația regională la Pitești și ceva substructuri la Pitești și Rm. Vâlcea, pentru că nu poți cere cuiva care stă la limita actulului județ Vâlcea cu Gorjul, Doljul sau Hunedoara să vină la Pitești pentru orice hârțoagă. Așadar vom avea o Prefectură și un Consiliu Județean sau Regional la Pitești și două subprefecturi, una la Pitești și alta la Rm. Vâlcea. Sau cel puțin așa ar fi de bun simț.
Riscul ar fi însă să ne trezim și cu o subprefectură la Câmpulung Muscel, poate una chiar la Curtea de Argeș, încă una la Topolveni, alta la Drăgășani și, de ce nu, câte una la Brezoi și Horezu. De ce? Ca să nu rămână nimeni pe dinafară. De aceea spun că reorganizarea se va face abia atunci când problema păstrării tuturor posturilor funcționărești va fi rezolvată in integrum și fără nicio ciuntire, ba chiar cu ceva adausuri. Asta este singura piedică în calea reorganizării teritoriale a României, găsirea acelei formule care să păstreze întregul aparat birocrativ actual și să permită chiar înființarea de strucuturi administrative noi care să ofere variante multiple de umflare a acestuia. Cine își imaginează că va fi altfel se înșală amarnic.Nu planul de reorganizare administrativ-teritorială a țării e problema, ci ciolanul numit reorganizarea teritorial-administrativă a României. Acolo se trasează hărțile și sferele de influență asupra banului public.
