Daca in 2004, inainte de alegeri, stenogramele PSD au socat o intreaga mass-media, istoria se repeta si in 2008, iar protagonistul este acelasi – Adrian Nastase. Diferenta este ca, de data aceasta, nu este vorba de o stenograma, ci de o strategie secreta pentru alegeri, pusa la cale de acelasi Nastase, alaturi de Viorel Rebenciuc. O strategie cat se poate de realista si concreta, care pune PSD in fata unor alegeri extrem de dificile, ce implica avantaje si dezavantaje in proportii aproape egale. Cel mai imprevizibil factor il reprezinta presedintele Traian Basescu, al carui joc politic este cat se poate de atipic si, de obicei, la limita Constitutiei. Practic, Basescu este declarat adversarul numarul unu, din cauza caruia Adrian Nastase propune sa se mearga chiar si pe varianta unei aliante cu PNL. Desi in Cotidianul „Ziua”, strategia lui Nastase & Mitrea a fost prezentata ca avand caracter de document intern secret, vaga noastra impresie este ca s-a dorit ca acest document sa intre in posesia presei chiar de catre mai-marii partidului. Indiferent, insa, de jocurile de culise, va prezentam si noi, in integralitatea sa, strategia PSD pentru alegerile lui 2008, intrucat reprezinta o oglinda extrem de fidela a situatiei in care se afla cel mai important partid de Opozitie din Romania.
„Presedintele Basescu nu joaca pe scenariile clasice”
„In preajma oricarui moment electoral, principalii actori politici tind sa genereze si sa adopte strategii de natura sa le maximizeze propriile avantaje politico-electorale si sa le minimizeze, pe cat posibil, slabiciunile de tip comunicational sau organizatoric.
Istoria recenta a demonstrat ca strategiile adoptate de partide in anii electorali prezinta un grad de risc politic mult mai ridicat decat in perioadele preelectorale si post electorale (exemplu: strategia PD din 2004 de a-si trimite principalii lideri in confruntarile electorale locale, la primariile marilor municipii. A fost o strategie riscanta, cu caracter “extraordinar”, un risc adoptat in context electoral, risc care, probabil, nu ar fi fost asumat intr-o perioada de normalitate. La fel strategia PSD din vara anului 2004, de dizolvare a Delegatiei Permanente a reprezentat tot o masura “extraordinara” intr-un context “extraordinar”). Ambele strategii, desi cu un grad de risc politic mult mai ridicat decat strategia urmarii “cursului firesc, normal” al lucrurilor, s-au dovedit castigatoare in contextul electoral al anului 2004. O prima premisa a analizei vizeaza intelegerea contextului “extraordinar” al anului electoral 2008, dat de faptul ca Presedintele Basescu nu “joaca” pe scenariile clasice, previzibile (lucru probat in 2007 la alegerile euro-parlamentare), ci va incerca sa obtina maximum de avantaj strategic pe tot parcursul anului 2008.
SPAȚIU PUBLICITAR
„Victima acestei situatii pare a fi PSD”
Ca o prima concluzie de etapa, PSD trebuie sa dezvolte strategii alternative de natura sa potenteze avantajele comparative ale PSD (numarul cel mai mare de primari, capacitate organizatorica si de mobilizare ridicata) si sa evite, pe cat posibil, scenariile politice care potenteaza vulnerabilitatile PSD (mass-media preponderent defavorabila, vulnerabilitatea ridicata a alesilor locali ai PSD, fata de abuzul si presiunile institutiilor statului, comparativ cu cei ai PD-L, PNL si UDMR). Pentru un partid de opozitie, care revendica in mod realist puterea, colaborarea cu actori aflati la guvernare devine uneori o strategie pierzatoare. Practica parlamentara curenta reflecta, tot mai frecvent, dificultatile politice si practice cu care PSD se confrunta. Atunci cand exista confuzii si dificultati in a identifica foarte clar cine reprezinta puterea si cine opozitia, lucrurile se complica. Or, in acest moment, pe scena politica autohtona exista o astfel de confuzie si de complicatie, iar victima acestei situatii pare a fi PSD. Desi nu au acces la guvernare, social-democratii sunt perceputi (in urma acuzatiilor PD-L si ale presedintelui Basescu, dominante in mass-media) ca fiind parte a guvernarii.
„Colaborarea conjuncturala cu liberalii i-a adus, ca imagine, pe social-democrati in zona puterii”
Colaborarea conjuncturala cu liberalii i-a adus, ca imagine, pe social-democrati in zona puterii. In astfel de conditii, pentru a bloca situatiile in care Presedintele Basescu ar fi devenit principalul actor al scenei politice, prin desemnarea Primului Ministru, PSD si-a anulat o parte din discursul specific unui partid de opozitie (depunerea unei motiuni de cenzura, deoarece ea ar fi facut/ar face jocurile presedintelui Basescu). Daca aceasta situatie tinde sa se perpetueze de-a lungul intregului an electoral, costurile politico-electorale pentru PSD pot fi semnificative. De altfel, motivatia conform careia PSD a incercat sa blocheze prin orice mijloace preluarea de catre adversarul sau principal, Traian Basescu, a intregii puteri, a fost prea putin impusa in randul opiniei publice. Imaginea conform careia PSD detine o parte din parghiile guvernarii si/sau le influenteaza incepe sa se impuna tot mai puternic la nivelul opiniei publice (iar in campania electorala ar reprezenta un dezavantaj comunicational foarte dificil pentru PSD).
„Mingea se afla in terenul presedintelui Basescu”
Atat in cazul debarcarii guvernului Tariceanu, cat si dupa alegerile parlamentare, la termen sau nu, mingea se afla in terenul presedintelui Basescu. Acesta este cel care va nominaliza un candidat pentru functia de prim-ministru si, cel mai probabil, o va face alegand pe cineva din PD-L. Insa, dat fiind specificul inceputului de an 2008 (adancirea crizei economico-financiare, cu efecte sociale – scaderea puterii de cumparare – foarte vizibile; blocajul politic si constitutional al functionarii institutiilor, Summit-ul NATO etc.) aceasta “minge” care se afla la Basescu s-ar putea sa devina una extrem de grea si de complicata, dat fiind faptul ca democrat-liberalii nu pot, la acest moment, forma un guvern majoritar. In astfel de conditii, mesajul constant al PSD privind “falimentul total al guvernarii de dreapta” poate deveni, conjunctural, o oportunitate comunicationala in context electoral. In conditiile in care nu exista un actor politic (partid sau alianta inregistrata) care sa obtina majoritatea absoluta a mandatelor parlamentare, seful statului poate numi pe oricine drept candidat pentru postul de premier. De aceea, in perspectiva electorala, este esential ca PSD sa promoveze acea strategie care maximizeaza potentialul electoral, intrucat in acest context “extraordinar”, in care Presedintele Basescu va nominaliza viitorul Prim Ministru, indiferent cand va fi data alegerilor, este esential ca PSD sa obtina, la alegerile parlamentare, maximul posibil de voturi pe care partidul nostru il poate obtine in 2008.
„PSD si PNL par a fi fortate sa accepte un guvern minoritar PD-L”
Din acest motiv, strategia electorala a PSD va trebui sa plece de la identificarea momentului optim: cand (alegeri anticipate / alegeri locale cuplate cu cele parlamentare / alegeri la termen) poate PSD sa obtina maximul de voturi. De asemenea, in ipoteza demisiei Guvernului sau a succesului unei Motiuni de Cenzura, este posibila si varianta in care sprijinul majoritar sa fie obtinut ulterior numirii unui premier din partea PD-L, ca urmare a spargerii unitatii grupurilor parlamentare actuale. Teoretic, o optiune pentru PSD este sa faca o alianta care sa obtina majoritatea absoluta a mandatelor parlamentare. Aceasta insa trebuie sa fie una politica, pre-electorala, astfel incat seful statului sa fie obligat de Constitutie sa nominalizeze din randurile ei un candidat pentru functia de prim-ministru. Daca alianta se formeaza dupa alegeri, adica nici un actor inscris in cursa electorala nu obtine 50%+1 din mandate, Traian Basescu poate numi pe oricine pentru postul de premier. Intr-o astfel de situatie, PSD si PNL par a fi fortate sa accepte un guvern minoritar PD-L (care se poate realiza efectiv atat dupa alegeri, anticipate sau nu, cat si imediat dupa eventuala debarcare a guvernului PNL). Din acest punct de vedere, este esential ca ecuatia politica a anului 2008 sa fie una favorabila PSD, adica o formula in care PSD + PNL > PD-L sau, mai general, Traian Basescu sa nu fie capabil, datorita rezultatelor electorale si datorita “experientelor istorice” dobandite de PNL si UDMR, sa mai forteze o majoritate politica, asa cum a reusit in decembrie 2004.
Optiuni de strategie pentru PSD
Vom analiza, mai jos, trei variante principale pe care PSD le are la dispozitie:
1. cuplarea alegerilor locale cu cele parlamentare, in vara (prin initiativa de a da jos guvernul PNL) si prin determinarea partidelor de a accepta alegerile anticipate in locul sustinerii unui nou guvern;
2. pastrarea celor doua alegeri separate, fara intrare la guvernare, cu dezavantajele de comunicare si de perceptie publica asociate PSD in ultima perioada (din ratiunea de a nu-i da lui Traian Basescu toate fraiele puterii);
3. pastrarea celor doua alegeri separate, cu intrare la guvernare alaturi de PNL (varianta care ar presupune organizarea alegerilor parlamentare in primele luni ale anului 2009)
Aceste variante sunt analizate din perspectiva pasilor tehnici pe care PSD ii are la dispozitie si din perspectiva efectelor pe care acesti pasi ii vor produce asupra PSD, din punct de vedere politic si electoral.
Optiunea I – PSD darama Guvernul Tariceanu
Este o varianta care presupune mai multi pasi tehnici si un acord unanim sau cvasi-unanim al partidelor parlamentare care pot forma o majoritate clara in Parlament. Variantele posibile din punct de vedere legal sunt acelea de a organiza simultan, in luna iunie, cele doua momente electorale.
AVANTAJE:
1. PSD se manifesta ca principal partid de opozitie, recurgand la cel mai important instrument de care un astfel de partid dispune;
2. Este un gest radical, de forta, care poate aduce puncte imagologice si reprezinta un “start in forta” pentru viitoarea campanie electorala;
3. Se evita posibilitatea ca Traian Basescu sa mobilizeze foarte bine PD-L; se poate spera ca seful statului va actiona ca agent electoral, dar nu va putea sa transmita mesaje locale specifice in toate zonele importante; in plus, disensiunile si conflictele generate de mize personale care zguduie acum PD-L, la nivel de varf, nu vor avea timp suficient sa se absoarba / sa se aplatizeze pentru a conferi maximum de eficienta electorala;
4. Se evita o eventuala crestere electorala a PD-L inainte de consolidarea procesului de fuziune dintre cele doua partide;
5. Resursele organizatorice si umane ale partidului vor fi mobilizate o singura data pentru doua obiective; vor exista, deci, avantaje legate de folosirea energiilor locale pentru campania parlamentara si invers;
6. Din punct de vedere financiar, PSD ar avea un avantaj comparativ clar, intrucat atragerea de resurse necesare campaniei / campaniilor este un “dezavantaj” manifest la PSD (vizibil in noiembrie 2007) dar usor surmontabil pentru PD-L si PNL, care dispun de resurse financiare insemnate;
7. Timpul avut la dispozitie de Traian Basescu pentru a denigra liderii politici adversi (campaniile de mediatizare a dosarelor de coruptie sau a celor de colaboratori ai Securitatii) va fi astfel redus la o treime, la 3 luni, dat fiind Summitu-ul NATO din aprilie, fata de 9 luni daca alegerile s-ar desfasura la termen;
8. Functionarea institutiilor statului: in anii electorali institutiile sunt, de regula, blocate in “asteptarea” noilor castigatori; cuplarea in iunie a alegerilor ar “salva” jumatate din an – 6 luni – de blocaj institutional generalizat .
DEZAVANTAJE:
1. Debarcarea guvernului Tariceanu nu ofera garantii intrinseci ca se va ajunge la alegeri anticipate. Exista anumite riscuri asumate, care vor presupune eforturi deosebite pentru controlul asupra lor:
-structurare de majoritati in Parlament: chiar daca exista, cel putin declarativ, o larga majoritate parlamentara (PSD, PD-L, PRM) care sustine indepartarea actualei echipe guvernamentale, dupa acest moment va fi nevoie de un efort politic sustinut pentru a coagula noi majoritati in jurul PSD (PSD – PNL – PC – UDMR);
-disciplina de partid: pot exista defectari individuale sau grupuri restranse (cei care nu vor mai avea locuri pe listele electorale) care sa voteze un eventual guvern propus de Traian Basescu. De aceea disciplina de partid, la nivelul partidelor parlamentare, reprezinta un risc important, controlabil totusi, pentru proiectul provocarii anticipatelor.
2. Factorul timp si conditionarile de ordin constitutional sunt foarte importante. Perioada maxima in care se poate ajunge la alegeri este: 60 de zile de incercari de constructii guvernamentale si de respingere nu doar a doua solicitari de investitura, ci a cel putin doua; prin urmare, daca seful statului nu doreste anticipate el poate incerca in limita celor 60 de zile sa propuna parlamentului mai multe solutii; urmeaza apoi un numar de zile, nespecificat, in care seful statului, dupa consultarea cu presedintii celor doua Camere si cu liderii de grupuri parlamentare, poate emite decretul de dizolvare a Parlamentului. In plus, se pot gasi actori politici care sa atace decretul prezidential la Curtea Constitutionala, situatie in care momentul declansarii anticipatelor se prelungeste. In fine, dupa ce decretul prezidential este publicat in Monitorul Oficial, guvernul are maxim trei luni la dispozitie pentru a organiza alegerile. Excluzand acele etape a caror durata de timp este necunoscuta, se ajunge la un interval de maxim 150 de zile (cca. 5 luni) de la votarea unei motiuni de cenzura si pana la organizarea efectiva a alegerilor. Evident, aceasta perioada poate fi mult mai scurta, iar structurarea unei majoritati (PSD – PNL – PC –
UDMR) si disciplina de partid sunt factorii care pot surmonta dezavantajele generate de procedurile constitutionale.
3. Suprapunerea alegerilor locale cu cele parlamentare ii permite presedintelui Basescu sa fie mult mai activ in campanie, deoarece el poate lansa legitim mesaje generale, nationale, intarind oferta electorala a PD-L. Daca cele doua momente electorale nu se petrec in acelasi timp, discursul sefului statului nu poate fi integrat unei campanii locale descentralizate. Insa acest dezavantaj, de ordin teoretic, este minimizat de realitatile politico-electorale locale, unde PSD, la fel ca in 2004, are sanse relativ reduse sa castige primariile “simbol” din marile orase si, la fel ca in 2004, in urma alegerilor locale PSD poate pierde “razboiul la TV”, la fel cum l-a pierdut si in 2004, chiar daca in “razboiul real” (numarul de voturi obtinut la Consiliile Judetene) PSD va avea un rezultat bun.
4. Varianta cuplarii celor doua alegeri s-ar produce dupa un eveniment pozitiv pentru Traian Basescu (summit-ul NATO) si pentru ca acest eveniment ar putea estompa o parte din erodarea sa tot mai evidenta in sondajele de opinie de la inceputul acestui an; insa avantajele de imagine pentru Basescu, din perioada summit-ului NATO, vor fi contra-compensate de campania TV care va prezenta blocajul generalizat din Bucuresti (cozi la metrou, coloane interminabile de masini, soferi care injura etc.).
5. O analiza teoretica ar trebui sa ia in calcul modul in care poate iesi PSD in urma alegerilor arata urmatorul lucru:
-daca alegerile locale si parlamentare se cupleaza si PSD inregistreaza un scor slab, atunci urmatoarea sansa va mai fi abia peste 4 ani; in schimb daca alegerile sunt decalate, iar la locale PSD nu obtine un rezultat bun, pana la toamna ar exista, eventual, timp pentru indreptarea situatiei;
-practic, istoria electorala din ultimii 16 ani arata ca trendul de la locale se perpetueaza si la alegerile generale;
-istoric, PSD a obtinut un vot agregat (numar total de voturi) mai bun la locale decat la parlamentare;
-indiferent de scorul obtinut de un partid, totdeauna exista “loc de mai bine”; dat fiind specificul organizarii interne a PSD exista un risc major ca posibilele reprosuri pentru rezultat (exprimate direct sau indirect, prin intermediul presei sau al “tertelor” persoane) sa genereze o stare de tensiune si, ca efect, o micsorare a eficientei electorale a PSD, pe ansamblu;
-teoretic, daca alegerile sunt decalate, iar la locale PSD obtine un rezultat bun, se poate crea un trend imagologic ascendent ce poate face ca la parlamentare rezultatul sa fie si mai bun.
-practic, este posibil ca PSD sa repete experienta localelor din 2004, sa piarda Primariile din cateva mari municipii si astfel, simbolic, sa “piarda la TV” alegerile, chiar daca votul agregat la consiliile judetene va fi unul bun pentru PSD.
6. Anticipatele organizate in anul electoral maresc riscurile electorale, deoarece, de regula, este greu de explicat de ce opozitia nu a mai avut rabdare 6 luni si a preferat – se va spune – sa arunce tara intr-o criza politica. Insa blocajul politic si constitutional, dublat de criza financiara si sociala (prabusirea puterii de cumparare a populatiei, resimtita prioritar de oamenii cu venituri scazute, adica electoratul PSD) este un motiv solid, cu reale oportunitati de comunicare.
7. Adoptarea votului uninominal (daca va fi consfintita de Parlament) necesita timp pentru “desenarea” colegiilor. Acestea nu pot fi decupate “in orb”. Fiecare partid are nevoie de studii ale sustinerii electorale extrem de amanuntite si de fidele.
Observatie: Desfasurarea simultana a alegerilor reduce semnificativ riscul aparitiei unor noi tensiuni in partid, cu efecte negative pentru intreg partidul, pe baza argumentelor expuse mai sus. Mentinerea status-quo-ului, cu riscurile aferente de imagine si de comunicare pentru PSD. Aceasta varianta de lucru presupune organizarea de alegeri (locale si parlamentare) la termen. Intr-o astfel de situatie, PSD se confrunta cu imaginea de partid care colaboreaza cu PNL care, in acest fel, are acces la guvernare (chiar si prin simplul fapt ca isi impune proiectele) si care, astfel, “profita” de avantajele puterii.
Optiunea II – atacuri si la PNL si la PD-L
Pentru a fi eficient electoral, PSD va trebui sa se manifeste critic, sa atace si sa faca opozitie atat la PNL, cat si la PD-L/Traian Basescu. Teoretic, adversarul social-democratilor trebuie sa fie intreaga putere de dreapta. Aceasta din cel putin doua motive:
1. Alianta este la putere la nivel local si exista exemple concrete in acest sens; PSD trebuie sa ofere astfel de exemple (din care sa reiasa ca PD este in continuare la putere);
2. Traian Basescu se afla la putere, chiar daca el este receptat ca un opozant al premierului (al guvernului); Traian Basescu detine atributii executive, el exercita puterea, nu impreuna, ci in paralel si in contradictie cu guvernul. Aceasta optiune presupune un PSD combatant care face opozitie nedisimulata, dar care prefera sa arbitreze conflictul dintre presedinte si premier pentru a nu oferi toata puterea lui Traian Basescu. Practic insa, o astfel de misiune va fi foarte dificil de pus in practica intrucat argumentele de tipul “PSD prefera sa arbitreze conflictul dintre presedinte si premier pentru a nu oferi toata puterea lui Traian Basescu” nu mai tin la electoratul romanesc. In plus, discursul public practicat de Traian Basescu si PD-L accentueaza, in orice circumstanta, “cardasia” dintre PSD si PNL.
AVANTAJE:
1. PSD nu se angajeaza in negocieri si compromisuri politice pentru a stabili datele alegerilor, care sunt astfel lasate in responsabilitatea exclusiva a Guvernului liberal;
2. Se mentine blocajul institutional actual, care nu este generat de PSD si care poate folosi social-democratilor daca este speculat. Blocajul institutional este opera premierului si a lui Traian Basescu, a PNL si a PD-L. Nu PSD trebuie sa isi asume deblocarea actualei situatii, deoarece nu PSD se afla la guvernare. Daca acest blocaj institutional adanceste criza economica, cu efecte sociale, acest lucru nu poate decat sa permita PSD sa isi promoveze propriile alternative. Practic, PD-L comunica public permanent faptul ca actualul Guvern este pastrat in functie datorita PSD. Din toata “dilema”, tot PSD are de suferit sub aspectul erodarii imaginii publice, in timp ce PD-L castiga puncte fara nici un fel de jena, la fel ca in cazul taxei auto (Sulfina Barbu) asupra careia au initiat motiune simpla – motiune de cenzura;
3.Teoretic, daca la locale se obtine un scor bun, organizatiile PSD sunt mentinute “in priza” si se reduce riscul unor dezertari, deoarece exista un orizont de asteptare pozitiv si in cazul alegerilor parlamentare din toamna. Practic, la fel ca in vara anului 2004, exista o “tentatie” importanta a primarilor de a migra spre putere. In 2004 avantajul a fost de partea PSD. Acum, in 2008, PSD va fi clar dezavantajat. Marea deosebire fata de anul 2004 consta in faptul ca atat PNL cat si PD (prin intermediul institutiilor publice locale – politie, garda financiara, control financiar, mediu, inspectorate etc.) exercita presiuni si abuzuri fara precedent asupra alesilor locali ai PSD.
DEZAVANTAJE:
1.In orice moment PD-L poate lansa in dezbaterea publica subiectul Motiunii de Cenzura, pe diverse teme. Daca nu strange suficiente semnaturi sau daca nu trece in Parlament, “vinovatul” pentru pastrarea Guvernului Tariceanu va fi etichetat , in permanenta, PSD.
Gesturile radicale ale PD-L, de genul depunerii unei motiuni de cenzura, creeaza o mare presiune asupra PSD, obligandu-ne sa ne pozitionam, indirect, in tabara liberalilor.
2. Formarea majoritatilor politice dupa locale. In absenta unor strategii si intelegeri clare, inclusiv sustinerea reciproca pentru turul doi, organizatiile judetene vor face intelegeri ad-hoc, ceea ce va accentua cresterea influentei PD-L in ecuatiile politice locale si judetene. In aceste conditii, varianta alegerii presedintilor de CJ prin vot direct ar trebui regandita. Daca PSD nu reuseste sa vorbeasca pe o singura voce si daca nu va beneficia de sprijinul mass-media in acest sens, posibilitatea de crestere electorala va fi serios limitata, pe tot parcursul anului electoral 2008.
3. Un rezultat mai putin bun la locale (pierderea “razboiului la TV” – datorita simbolisticii marilor municipii) va influenta direct rezultatele la parlamentare si, in conditiile in care PSD nu va da dovada de unitate si de mobilizare la nivel central, este posibil ca un scor slab la locale sa genereze un rezultat mai slab la parlamentare decat cel de la locale.
4. Un rezultat slab la locale (pierderea “razboiului la TV” – datorita simbolisticii marilor municipii) este de natura sa poata genera probleme interne (tensiuni si scandal), care vor afecta negativ capacitatea electorala in perioada dintre alegeri;
5. Exista riscul ca parlamentarii social-democrati sa nu poata fi controlati total (mai ales la un vot secret), ceea poate crea discrepante evidente intre mesaj si actiunea politica.
Optiunea III – Intrarea, alaturi de liberali, la guvernare
Prin aceasta varianta, relatia de colaborare cu PNL ar deveni evidenta, formalizata, iar transparenta conduce la clarificarea raporturilor de pe scena politica. Succesul unei asemenea alternative ar fi dat doar de constientizarea avantajelor reciproce (ale PSD si PNL) dintr-un astfel de gest politic. Concret, atat PNL cat si PSD ar trebui sa-si prezinte public determinarea pentru sustinerea unui asemenea proiect. PSD ar putea crea presiuni in vederea intrarii la guvernare, dar acest lucru inseamna ca se forteaza mana liberalilor. Varianta poate fi potentata si de posibilitatea amanarii alegerilor parlamentare pana la inceputul anului viitor, astfel incat sa existe suficient timp pentru concretizarea unor noi proiecte initiate de ministrii PSD.
AVANTAJE:
1. PSD intra la guvernare, iar actuala conducere ofera o perspectiva membrilor de partid. In acest fel, se asigura o buna mobilizare si un mai mare activism la viitoarele alegeri; Unitatea si coeziunea partidului pot creste;
2. PSD ar putea detine o serie de posturi cheie – Justitie, Internele, Educatie, Munca, Agricultura de exemplu – si poate promova oameni tineri, din noua garnitura a partidului, precum si proiecte utile care sa evidentieze oferta electorala a PSD;
3. PSD ar participa la organizarea alegerilor, aspect important in conditiile in care primarii social-democrati asteapta sprijin din partea guvernului; In acest fel se evita plecarea (migratia) unor alesi locali social-democrati.
4. PSD poate exercita un control limitat nu asupra Justitiei, ci asupra modului in care Traian Basescu foloseste Justitia. In acest fel, s-ar putea limita potentialul presedintelui de a folosi politic justitia impotriva adversarilor sai.
5. Pot fi demarate o serie de proiecte cu impact la nivelul populatiei care sa deschida oportunitati electorale pentru PSD. Daca intrarea la guvernare se produce rapid, exista timp pentru a guverna eficient si pentru a arata ca PNL, avand un partener eficient si competent, poate produce o guvernare buna.
DEZAVANTAJE:
1. Timpul mult prea scurt. Este foarte posibil ca avantajele a cateva luni de guvernare sa fie anulate prin dezavantajele asumarii unei guvernari in ultima ei perioada, cand increderea publica si simpatia au tendinte descrescatoare.
2. O intrare la guvernare doar pentru cateva luni, pe fondul semnalelor evidente din economie (inflatia creste, leul se prabuseste) sau din sfera sociala (facturile tot mai greu de suportat, cresterea presurilor la alimente etc.) ar genera probleme de comunicare publica serioase, intrucat timpul efectiv pentru a proba proverbiala competenta a ministrilor PSD pare a fi mult prea scurt.
3. Discursul presedintelui Basescu devine legitim, iar credibilitatea sa va creste (se dovedeste ca a avut dreptate). Atat seful statului, cat si PD-L vor avea o nesperata oportunitate de atac la adresa “coalitiei raului”, “cei 322 car vor doar puterea” etc.
4. PD-L ramane singur in zona opozitiei. In acest fel, PD-L devine principalul pretendent, cu sanse reale, la castigarea puterii.
5. Presa se va ostiliza si se va radicaliza, aproape la toate nivelurile; Atacurile politice vor fi dublate de critici venite din zona mediatica; nu va conta eventuala eficienta la guvernare – chiar in cazul unor succese fulminante sau beneficii evidente pentru unele categorii de populatie, presa va fi ostila si-si va mentine ofensiva intacta. Iar daca PC nu va fi cooptat in aceasta forma de colaborare, este foarte posibil ca intreaga zona media sa devina ostila PSD si guvernarii din care ar face parte.
6. Miscarea ar genera un sentiment de respingere la nivelul propriului electorat (electoratul captiv). De asemenea, se pot inregistra pierderi si la nivelul electoratului potential (latent) care ar fi votat PSD, dar care, in urma unui astfel de gest, decide sa se indrepte fie spre PD-L, fie sa absenteze;
7. PSD ar deveni a doua roata a guvernarii, fiind subordonat partidului care detine premierul, adica PNL. In acest fel, PSD si-ar asuma statutul de partid secundar in cadrul guvernarii, ceea ce insa nu va fi cazul in varianta formarii noului guvern, dupa alegeri, in care PSD va da Primul Ministru.
Evaluarea momentului actual:
*Initiativa PD-L de a introduce o motiune de cenzura complica situatia PSD. Daca democrat-liberalii vor reusi sa stranga numarul necesar de semnaturi pentru ca motiunea sa fie depusa, PSD va trebui sa justifice extrem de credibil de ce in primul caz, al motiunii PD-L, va vota impotriva (in favoarea guvernului), iar ulterior va depune propria motiune.
*In ceea ce priveste initierea unei motiuni de cenzura de catre PSD, toate oportunitatile si riscurile aferente demersului trebuie evaluate cu maxima responsabilitate.
Concluzie:
*Responsabilitatea de a lua o decizie in aceste circumstante este uriasa. O varianta de lucru, care ar avantaja politic si strategic PSD este data de formula unei motiuni de cenzura construita (si redactata) in scopul clar al declansarii alegerilor anticipate. Un astfel de demers ar presupune ca nu vom vota nici acum, nici in viitor un Guvern Basescu. Aceasta ne-ar permite atat o actiune clara de opozitie cat si coerenta deciziei de la Consiliul National.
*Daca PD-L semneaza motiunea, inseamnaca sunt de acord cu anticipatele.
*Daca guvernul cade, iar Traian Basescu nu decide dizolvarea Parlamentului, guvernul Tariceanu ramane la gestiunea curenta si la organizarea alegerilor la termen.
*Intr-un astfel de caz, nu exista riscuri ca parlamentarii PSD sa voteze un guvern Basescu (nerespectarea disciplinei de partid) iar Tariceanu nu mai poate guverna prin ordonanante.
*Influenta reala a PSD ar creste semnificativ, iar negocierea legilor ar reprezenta o cale de a ne atinge obiectivele pragmatice in plan local si economic, pe care nu le putem atinge in situatia actuala.”
