Nu m-am epuizat, nu m-am consunat, nu am obosit – este mesajul pe care primarul Tudor Pendiuc il transmite adversarilor sai, care l-au declarat plafonat la cei 20 de ani petrecuti la Primaria Pitesti. Si cu toate acestea, Pendiuc se simte putin… prizonier al institutiei pe care o conduce. Simte ca anvergura sa o depaseste pe cea de primar de municipiu si ar vrea mai mult decat atat.
Stim cum este ,,Dupa 20 de ani”, de Alexandre Dumas. Dar cum este dupa 20 de ani, cu Tudor Pendiuc?
Daca ma intrebati din punct de vedere al sanatatii, multumesc bunului Dumnezeu ca sunt sanatos, nu am probleme. Daca va ganditi la o anumita stare de multumire sau nemultumire, va pot spune ca in aceasta perioada au fost foarte multe momente de multumire, dar si foarte multe insatisfactii. Momentele de multumire sunt realizarile acestor ani, realizari obtinute impreuna cu Consiliul Local si pitestenii. Nu gresesc cu nimic daca spun ca 70% din ceea ce am facut este urmare a discutiilor pe care le-am avut cu pitestenii, de ale caror sugestii am tinut cont de fiecare data. Momentele de insatisfactie sunt cele generate de faptul ca puteam avea mult mai multe realizari daca aveam o legislatie mult mai buna si mai stabila. Daca aveam macar jumatate din banii pe care i-am solicitat si pentru care am facut demersuri, aveam mult mai multe obiective realizate.
Punctati cateva, va rog!
La ora aceasta, am fi avut sistemul de termoficare rezolvat in integralitate daca programele lansate la nivel national din 2000 incoace ar fi fost respectate. Cu siguranta, la ora aceasta am fi rezolvat, sau macar era inceput, pasajul rutier de la Podul Viilor; erau incepute reparatiile la podurile de peste raul Arges si raul Doamnei; era inceputa, poate chiar finalizata, modernizarea si regandirea Cinematografului Bucuresti ca un centru multifunctional; aveam rezolvata modernizarea Scolii 19; aveam finalizata gradinita si cresa din curtea Scolii 10. Dar nu avem toate acestea nu doar din cauza legislatiei, ci si din cauza imobilismului si birocratiei de la nivel national. Pentru un aviz am stat aproape patru ani! Este vorba de avizul pentru Podul Viilor.
,,Cine mizeaza pe starea mea de oboseala, se inseala amarnic”
Adversarii dumneavoastra vad ca va miscati foarte bine si se gandesc cu groaza: au trecut 20 de ani, mai puteti inca 20…
Este problema dumnealor. Pentru mine important este sa se miste lucrurile, pentru ca ceea ce se face nu se face pentru Pendiuc personal, se face pentru pitesteni si asta ar trebui sa ii bucure pe toti. Ce este rau in asta?
Nu ati obosit…
Cine mizeaza pe starea mea de oboseala, se inseala amarnic. Sigur, sunt momente omenesti, in care si tu trebuie sa stai, sa cumpanesti la ceea ce trebuie facut, dar asta nu inseamna neaparat oboseala. Poate sa apara si ea, dar daca esti ancorat in probleme, daca esti prins intr-o activitate, energia vine de la sine, din dorinta de a rezolva lucrurile.
Nu v-ati plafonat? Este inca unul dintre lucrurile care vi se imputa de catre adversari.
Intreb si eu: profesorul, care de ani de zile intra in clasa, si preda lectiile, s-o fi plafonat? Medicul, care intra in sala de operatii, oare s-a saturat de activitatea lui? Sau un meserias, un strungar, un lacatus mecanic, s-au saturat de ceea ce fac? Nu, in niciun caz. Acei performeri, acei meseriasi, ca si un bun profesor e tot meserias, credeti ca se plafoneaza? Nu, pentru ca acei meseriasi se perfectioneaza din mers, cauta ce e nou, pentru a obtine un randament mai mare, si imi place sa cred ca printre acesti meseriasi m-as putea numara si eu. Sa va uitati in biblioteca mea si sa vedeti cate carti de management am. Eu sunt si profesor universitar pe managementul serviciilor publice, managementul administratiei, dezvoltare durabila… Eu imbin practica si teoria, intotdeauna ma preocup de ceea ce este nou, umblu printre oameni. Asta nu este plafonare. Eu cred ca cine afirma lucrul acesta este clar ca nu cunoaste modul meu de lucru, ce s-a facut in Pitesti si ce urmeaza sa se mai faca. Sigur, inca mai sunt multe lucruri de facut. Ganditi-va ca au aparut fondurile europene. Pentru a le accesa, trebuie sa ai un anumit mod de abordare a problemelor, trebuie sa ai o viziume, or, dupa cum stiti, avem 37,8 milioane de euro deja accesate, am avut peste 40 de milioane de euro pe ISPA, iar la nivel judetean, fiind presedintele Asociatiei Intercomunale de aici, am semnat un contract de 99 de milioane, nerambursabil, pentru apa la nivel judetean.
,,Eu, prin ceea ce stiu, am o anvergura mult mai mare decat a Pitestiului”
Lectii invatate de-a lungul celor 20 de ani?
Multe, foarte multe lectii invatate…
Cea mai importanta?
Cea mai importanta este ca atunci cand vorbesti, sa fii sigur de ceea ce spui, sa ai responsabilitatea afirmatiilor tale. Este cea mai importanta lectie pe care o poate primi un om din administratie. Trebuie sa ai responsabilitatea si proprietatea cuvintelor. Eu, prin firea mea, nu ma hazardez in declaratii. Si mai cred ca cel mai bun prieten al tau trebuie sa fii tu, iar in administratie, cred ca cel mai bun aliat este respectarea legii si a oamenilor.
V-ati gindit vreodata sa renuntati la a mai candida in acesti 20 de ani?
Da, au fost multe momente in care eu nu m-am gandit sa candidez, dar s-au gandit altii.
Ce v-a determinat sa va ganditi la posibilitatea aceasta?
Poate ca este greu de crezut, dar stiu ca la unul dintre mandate trebuiau stabiliti candidatii si eu nici nu stiam asta. Au venit colegi de partid care m-au intrebat: bai, tu nu candidezi? Hai sa-ti depui candidatura, ca se finalizeaza termenul. Au fost doua astfel de momente. Sunt in permanenta ocupat de problemele curente, chiar daca suna electoral.
La acest moment probabil ca nu luati in calcul aceasta posibilitate. Mi se pare ca se subintelege candidatura dumneavoastra la Primaria Pitesti.
Sigur ca am luat in considerare candidatura, dar nu este sigur, pentru ca nu s-a stabilit nici data alegerilor. Eu am spus ca sunt responsabil si cand spun ca voi candida, voi candida. Dar acum astept si la momentul potrivit voi spune.
In cazul acesta vom spune noi ca veti candida…
Astea sunt presupunerile dumneavoastra si eu va multumesc pentru ca ma vedeti asa.
Sunteti un primar de cariera…. Hai sa presupunem ca s-ar vacanta candidatura la Consiliul Judetean Arges si ca, datorita notorietatii si experientei, ati fi o varianta potrivita. Cu toate acestea, tot cu Primaria Pitesti va confundati.
Asta este problema si aici este una dintre preocuparile mele care sper sa aiba rezultate, aceea ca eu, prin ceea ce stiu, am o anvergura mult mai mare decat a Pitestiului. Faptul ca sunt presedintele Asociatiei Municipiilor din Romania dovedeste faptul ca se stie ce anvergura am. Acesta este unda mea de tristete: ma vedeti numai primar. Fireste, este lucrul pe care cred ca stiu sa-l fac, dar nu cumva sunt si alte provocari pe care le-as putea duce la indeplinire?
Mi s-a parut, la un moment dat, ca ati fi un fel de prizonier al primariei, ca poate ati fi vrut sa fiti si ministru, numai ca postul era cam nesigur… Cat despre Consiliul Judetean, probabil ca va trebui sa mai asteptati o tura?…
Sunt multe momente in viata in care nu decizi singur, in care nu iti vin tie ideile cele mai bune. In ceea ce priveste Consiliul Judetean, deocamdata avem presedinte, si-a anuntat candidatura si cred ca este bine asa.
Nu este nicio unda de tristete in declaratia dumneavoastra?
Cred ca in atatia ani, stiind bine cum se misca lucrurile intr-o primarie, as putea coordona si activitatea administrativa la niveluri mult mai inalte, dar… sa lasam timpul sa vorbeasca.
,,Sa nu creada cineva ca in aceasta activitate m-am epuizat, sau m-am consumat”
Dumneavoastra aveti suvita, este deja brand. Nu v-a trecut prin minte ideea…. dac-as fi intr-o zi presedinte…
Cate nu-i trec omului prin cap! Dar sunt un om prea pragmatic sa ma gandesc la lucruri greu de atins, poate chiar imposinbile.
De ce, credeti ca atunci cand freca puntile, Basescu se gandea la asta?
Este si aici o soarta…
Aveti tabieturi de primar?
Da, cred ca am unul: imi place sa respect programul, imi place sa-mi respect cuvantul. Este adevarat ca sunt situatii care nu depind de mine si mai intarzii la unele intalniri, desi nu imi place.
S-a profilat contracandidatul dumneavoastra la Primarie. Probabil ca nu sunteti ingrijorat…
Pe mine nu ma preocupa lucrul acesta. Am citit si eu prin ziare tot felul de lucruri, unele care ma surprind ca superficialitate si ca mod de gandire, dar asta este treaba celor care afirma, nu este treaba mea.
Spunea ca nu notorietatea va castiga Pitestiul…
Sigur, este opinia dumnealui… Eu am conceptul meu: in fiecare zi cand vin, o fac ca si cum as intra a doua sau a treia oara in primaie, nu ca si cum as avea in spate 20 de ani. Sa nu creada cineva ca in aceasta activitate m-am epuizat, sau m-am consumat. Lucrez ca si cum ieri as fi intrat in primarie. Eu nu ma culc pe o ureche.
Va asteptati la lovituri sub centura?
Pot fi si asemenea lovituri, caci lupta electorala, la noi, asa s-a dus de fiecare data. Dar eu ma gandesc ca cei care vor fi pe plan local, vor avea decenta sa nu vina cu alte proiecte decat cele necesare Pitestiului si nu vor folosi arme care ii pot descalifica. S-a mai intamplat, au fost atatea campanii electorale in care s-a venit cu tot felul de declaratii, de idei, de poze electorale… Ii stiti dumneavoastra, presa, mai bine…
Apropo de presa… Cum a fost relatia cu aceasta in cei 20 de ani?
Intr-o proportie covarsitoare am avut o relatie foarte buna, dar mai sunt si publicatii care apar, de fiecare data, in preajma alegerilor electorale. Pobabil exista niste interese, sunt finantate pentru anumite directii si scriu o gramada de enormitati.
Va provoaca disconfort?
Nu, imi provoaca o stare de mahnire, o sila, ca oameni cu care te salutai pana ieri, vin si trantesc niste afirmatii de te miri de unde le au. Nu stiu cum un om se poate schimba atat de mult. Pe cei care fac lucruri din acestea nu-i consider ziaristi adevarati, sunt mercenari.
Unde va vedeti peste 20 de ani?
As vrea sa ma vad in viata.
Cat veti avea atunci?
77 de ani…
Sanse ar fi… Cu cat sunteti mai bogat dupa 20 de ani?
Dupa 20 de ani nu sunt nici bogat, nici sarac, sunt implinit.
Unde va tineti averea acumulata?
Aici, in cap. Am o experienta care cu greu se poate obtine in alt domeniu de activitate.
