Nu sunt adeptul preceptului „Despre morți numai de bine!” Dar, noi românii, credeam că avem o bună măsură când moare un om. E în spiritul românilor ca oamenii să se ierte unii pe alții în asemenea momente.
Văd acum, că la moartea artiștilor noștri, mulți au devenit cinici, la paritate cu cei ipocriți care nu cred ce spun, dar îl tămâiază pe cel mort și mai și aplaudă convoiul funebru.
Aș începe cu o mărturisire la moartea artistului. L-am întâlnit o singură dată pe Alexandru Arșinel. Lucram, prin 1985, la un depozit de cartofi undeva în marginea Capitalei și, la un moment dat, prin nu știu ce împrejurare, la foamea de atunci, actorul a venit în depozit să ia un portbagaj de cartofi; pe gratis, desigur. Șeful de depozit se plângea că are o defecțiune la Dacia lui. Arșinel i-a recomandat un service de pe Bulevardul Magheru, mai și instruindu-l să se folosească de numele lui când se prezintă cu mașina. Șeful a dat o fugă la service și a venit cu mașina reparată „Te-ai folosit de numele meu?” l-a întrebat Arșinel. „Nu, m-am folosit de suta mea de lei!” Am fost surprins să constat că un actor de comedie ca el n-a gustat gluma și a cam înghițit în sec schimbat la față.
Acum, bătrânul actor și-a dat obștescul sfârșit și colegi, personalități, îl tămâiază cu mult zel, mulți cu ipocrizie. Dar, s-au găsit și mulți cârcotași care se găsesc viteji să-l blameze acum, când încă e pe catafalc, fără măcar să aștepte să crească un strat de iarbă pe mormânt. Cinicul de serviciu este, desigur, Cristian Tudor Popescu care și-a potrivit cuvintele: „Impostura dăinuie uneori pentru totdeauna. Istoria artelor nu duce lipsă de mucavale perene. În rolul de mort (Arșinel; n.m.) înregistrează așa-zisul comic, care, atârnat în meserie de fusta cu adevărat marii actrițe Stela Popescu, nu făcea să râdă decât curcile, poate cel mai mare succes al carierei sale, comparabil cu cel al vânătorului de rinichi”. O altă vedetă a spațiului public, Cătălin Geambașu, nu se lasă nici el: „S-a legat cu lanțuri de scaun și poziție, pozând în victimă la peste 80 de ani…” Gigi Becali nu mai trebuie comentat: „Mor oameni în Ucraina, mor oameni tineri. Ce pierdere? Toți murim mai devreme sau mai târziu…”
Sigur, Alexandru Arșinel n-a fost vreun sfânt, a fost un om cu bune și cu rele, cu merite și cu păcate, controversat și controversabil. Dar poziție mai corectă, acum, la plecarea pe drumul ultim este, de pildă, cea a lui Mihai Bendeac, atacat foarte urât cu doi-trei ani în urmă de actorul Arșinel. Sunat să comenteze moartea actorului, Bendeac a dat un răspuns de bun simț și a transmis condoleanțe familiei.
Încă o dată, în fața momentului fatal al vreunui semen de-al nostru, dacă nu suntem prefăcuți în a-i plânge la căpătâi cu lacrimi de crocodil, măcar ne-am putea abține să-l petrecem cu înjurături.