21,1K
O noua petitie privind soarta angajatilor Arpechim a fost lansata in on-line. Aceasta ii vizeaza pe toti salariatii (fosti si actuali) care au litigii cu OMV Petrom privind drepturile din contractul de munca. Potrivit petitiei cu pricina, OMV ar fi cumparat justitia, aparandu-se cu ,,artileria grea a fostului ministru al Justitiei, Catalin Predoiu”, iar ,,mega-procesul cu salariatii Arpechim a devenit mega-afacere pentru avocati si executor”. Va redam, mai jos, continutul petitiei, care merita toata atentia!
,,Tacerea nu este o solutie!
Peste 2.500 de petrochimisti risca sa fie executati silit cu sume colosale, dupa ce „li s-a facut dreptate” in instanta. Cand ai de-a face cu un proces in care sunt implicate mai bine de 2.500 de persoane, trebuie sa te astepti la un serial aventuros in instantele de judecata, mai ceva ca Suleyman Magnificul. Plin de suspans, cu intoarceri dramatice de situatie, promisiuni si tradari, scene de violenta juridica si saci intregi de bani pusi la bataie, pentru realizarea super-productiei judecatoresti, ba chiar si vrajitoresti pe alocuri. Vorbim aici de un mega-proces, in care sunt implicati 2.547 de actuali sau fosti salariati ai Arpechim Pitesti, prin care acestia, foarte entuziasti la inceput, au pornit pe calea recuperarii prin intermediul instantei a unor drepturi salariale de care au fost vaduviti, desi ele erau prevazute in contractul colectiv de munca. Este vorba de doua categorii de sume, una vizand un spor salarial pentru aprovizionarea de toamna-iarna (asa numita prima de muraturi), iar cealalta pentru cota de gaze naturale (de 4.000 mc/an), pe care salariatii aveau dreptul s-o primeasca, tot ca prima. Ceea ce parea la inceput o actiune comuna, pentru repararea unei nedreptati, s-a transformat pana la urma intr-un cosmar pe care-l traiesc cei peste 2.500 de oameni implicati. Multi dintre ei ajunsi deja someri si pusi in pericolul sa ramana fara case, fara nimic din agoniseala lor, dupa ce intreg procesul, rasfirat prin toata tara, se indreapta amenintator spre executarea silita, cu niste sume exorbitante, a celor care au crezut ca o situatie stramba se poate indrepta printr-o justitie dreapta. Cand, de fapt, dupa cum vom vedea, totul a ramas stramb pana la capat.
Istoricul uriasului proces incepe in anul 2008, atunci cand salariatii Arpechim au descoperit, pur intamplator, ca dupa ce societatea fusese inclusa in cadrul SNP-Petrom, in octombrie 1997, lor nu li se acordasera la salarii cele doua sporuri, de aprovizionare toamna-iarna si de gaze, pe care le aveau ceilalti angajati ai SNP. Practic, treaba s-a descoperit foarte tarziu, abia dupa ce o salariata a facut rost de niste acte pe aceasta tema, a intentat proces pentru drepturile neacordate, pe care l-a castigat. Cu acest exemplu la indemana, salariatii Arpechim s-au unit si, prin intermediul avocatului Lica Stanescu (intre timp decedat), au demarat actiunea judecatoreasca pentru recuperarea sumelor pe care nu le primisera. Asa au ajuns toti cei 2.547 de oameni parte la proces. N-au cerut toti banii, incepand din 1997, adica de la intrarea Arpechim in SNP, ci doar primele neacordate in perioada 2005-2008. Iar inceputul procesului a fost plin de sperante pentru salariati. Asta dupa ce, la inceputul anului 2009, Tribunalul Arges le-a dat dreptate, printr-o hotarare definitiva si executorie, prin care a decis plata primelor respective de catre OMV-Petrom, actualul patron al Arpechim. Mai mult, vazandu-se cu decizia favorabila in mana, salariatii au demarat si procedurile de punere in executare a sentintei. Mai intai prin executorul Emanoil Bucescu, suspendat pe parcurs, la care s-au adaugat si alti executori, cum ar fi Eugen Fieraru, care a pus in executare cam jumatate din cazuri si Casagranda Stana Anton din Bucuresti, pentru cealalta jumatate. Pana aici, toate bune, frumoase si banoase pentru salariatii Arpechim, care aveau sa incaseze, prin intermediul executorilor, primele pierdute. Si care, dupa cum ne-a spus Georgeta Rosu, una dintre salariate, intrata intre timp in somaj, s-au ridicat la o suma medie de circa 190 milioane lei vechi/salariat. Ceea ce, fiind vorba de mai bine de 2.500 de oameni, bate spre 12 milioane de euro. O miza consistenta si pentru colosul OMV-Petrom, ai carui sefi, vazand adancitura serioasa din conturi, au trecut la contraatac. De-aici incolo, entuziasmul miilor de salariati avea sa se transforme in disperare.
OMV-Petrom se apara cu artileria grea a fostului ministru al Justitiei, Catalin Predoiu
In disputa cu salariatii, OMV-Petrom n-a uzat deloc de fineturi. Ba dimpotriva, dupa incasarea banilor, cei implicati in proces au primit niste scrisori, semnate atat de reprezentantul patronatului, cat si de liderii sindicali, printre care si celebrul Liviu Luca, prin care li se cerea returnarea sumelor primite, sub diverse pretexte. Fie ca totul are un impact financiar negativ asupra firmei in perioada de criza, fie ca sa-si adapteze comportamentul la „spiritul valorilor companiei”, lasandu-se totodata sa se inteleaga ca intreaga situatie creata prin proces „ar putea avea un impact nefavorabil asupra sigurantei locului de munca si a viitoarelor modalitati de recompensare a angajatilor”. Fraza care cam aduce a santaj. In paralel, vazand ca a pierdut prima runda, OMV-Petrom a decis sa schimbe tactica si la proces. Asa se face ca, printr-un recurs inaintat la Curtea de Apel Pitesti, despre care salariatii cu care am vorbit nici nu stiu macar daca a fost depus in termen, compania a apelat la asistenta juridica oferita de Casa de avocatura „Zamfirescu-Racoti-Predoiu”. Predoiu fiind nimeni altul decat Catalin Predoiu, ministrul de atunci al Justitiei, iar Calin Zamfirescu, socrul acestuia. Altfel spus, Petrom-ul a iesit cu artileria grea in aparare la proces. Dovada ca, nemultumiti probabil de judecatorii din Pitesti, avocatii Casei ZRP au facut cerere de stramutare a procesului la ICCJ, care le-a aprobat prompt cererea, intreaga cauza ajungand spre judecare la Curtea de Apel Brasov. Care si-a manifestat din start ostilitatea fata de salariatii Arpechim, aproband pe banda rulanta cererile aparatorilor OMV-Petrom, tragerile de timp, care, in opinia celor implicati, n-au fost decat tertipuri facute pentru „fabricarea” de probe in favoarea companiei si in defavoarea salariatilor din proces. Si, ca un facut, exact asa au inceput sa se aseze lucrurile. Dupa amanari si suspendari de circa un an si jumatate, timp in care a murit si avocatul salariatilor, Lica Stanescu, instanta a admis, in cele din urma, recursul Petrom. Incredibil, dar decizia s-a pronuntat fara citarea salariatilor. Doar cativa dintre acestia, care aflasera pe ultima suta de termenul de judecata de pe… internet, s-au prezentat la Brasov, incercand sa obtina un nou termen, pentru lipsa de aparare (dupa decesul avocatului Stanescu). Necitati in instanta si in absenta unui avocat care sa-i apere, angajatii s-au transformat in victime sigure. Dovada ca, fara sa le admita nicio cerere, instanta din Brasov a lovit necrutator, admitand recursul OMV-Petrom. Ceea ce a intors situatia cu 180 de grade, in defavoarea celor 2.547 de salariati Arpechim.
Salarii majorate pentru niste angajati… neangajati inca
Instanta din Brasov a luat in considerare, in motivarea deciziei, faptul ca acele prime de muraturi si de gaze solicitate de salariati ar fi fost, de fapt, incluse, inca de la 1 iunie 1997, in salariile angajatilor SNP-Petrom, devenita OMV-Petrom dupa privatizare. Lucru de-a dreptul absurd, cata vreme includerea Arpechim in SNP-Petrom a avut loc abia la finele lunii octombrie 1997, deci la 5 luni dupa ce s-a pretins ca salariatii pitesteni ar fi primit deja primele respective, prin includere in salariu. Adica pe cand nici macar nu erau… angajati la SNP-Petrom. In realitate, oamenii din Arpechim nu primisera nicio majorare de salariu, in afara indexarilor stabilite pentru toata lumea prin hotarare de guvern, iar acest fapt se poate constata cu usurinta. Comparand mentiunile din carnetele de munca ale celorlalti salariati Petrom din acea vreme, care au stipulate distinct majorarile ce vizeaza sporurile respective, cu mentiunile din carnetele de munca ale celor din Arpechim, care n-au cuprinse decat majorarile decise de Guvern in toate sectoarele de stat, datorate inflatiei, si nici macar acelea acordate in intregime. De altfel, exista si expertize autorizate care probeaza ca dreptatea este de partea salariatilor. Dar, desi dovezile ca oamenilor nu li se inclusese niciun spor in salariu erau evidente, instanta de judecata a trecut ca tavalugul peste ele, intorcand decizia in favoarea celui puternic, adica a OMV-Petrom si a casei de avocati ZRP, a fostului ministru al Justitiei, Catalin Predoiu. Nume greu care, in opinia salariatilor, a produs intimidarea instantei de judecata. De altfel, iata ce se spune intr-unul din multele memorii adresate la toti „sfintii”, pornind de la primul ministru si sfarsind cu Consiliul Superior al Magistraturii, pe aceasta tema: „Instanta de recurs motiveaza in hotararea data ca aceste drepturi din actiune au fost incluse in salariile de baza la 1.06.1997, pierzandu-se din vedere ca Arpechim a intrat in SNP Petrom la data de 29.10.1997. Cum se explica faptul ca o societate, in speta SNP Petrom, ne-a acordat aceleasi drepturi banesti ca si salariatilor sai, in conditiile in care noi nu eram salariatii acesteia? Acest lucru reiese foarte clar din carnetele de munca, unde este mentionat cand a avut loc fuziunea”.
Pe negura si pe ceata, atunci caii buni se-nhata
Dupa cele petrecute la Curtea de Apel Brasov, situatia a devenit si mai tulbure pentru cei peste 2.500 de salariati. Care n-au mai avut decat doua cai extraordinare de atac, aflate la aceasta data in plina derulare: revizuirea deciziei si contestatia in anulare. Ramasi fara avocat, grupul acestora a inceput sa se divizeze si, grupuri-grupulete, s-au orientat catre diversi avocati, dupa preferinte, astfel ca s-au formulat mai multe serii de revizuiri si contestatii in anulare, solicitandu-se totodata si stramutarea acestora, la alte instante decat cea din Brasov, care daduse cu barda in favoarea Petrom. Si, ce sa vezi! Procesele au inceput sa se raspandeasca precum saracia prin toata tara, fie la Bacau, fie la Targu Mures, fie la Ploiesti, fie tot la… Brasov, pentru cei mai putin norocosi, ale caror cereri de stramutare n-au fost admise. Sunt insa oameni trecuti ca parte in toate procesele impanzite in acest mod, astfel incat nu este deloc exclus ca ei sa primeasca citatii si din Bacau, si din Ploiesti, si din celelalte orase in care se judeca procesele, ba chiar exista si posibilitatea ca aceeasi persoana sa se aleaga cu decizii diferite de la instante diferite, desi este vorba de una si aceeasi speta. Dovada harababurii totale la care s-a ajuns. Dar, in Romania este posibil orice, mai ales cand e vorba de draguta noastra justitie, cand mai oarba, cand mai stramba… Colac peste pupaza, vazand ca procesele incep sa i se alinieze favorabil, OMV-Petrom a inceput deja sa initieze actiuni de intoarcere a executarilor facute de salariati, pentru recuperarea banilor platiti anterior acestora. Din spusele celor cu care am vorbit, si in aceasta privinta se actioneaza in mare forta, unii fiind acuzati ca ar fi luat primele de muraturi si de gaze de cate trei sau chiar de cinci ori, profitandu-se de ceata care domneste in privinta executorilor care au actionat pentru recuperarea acestora. A fost vorba de Emanoil Bucescu, cel care a si dat negatie ca ar fi facut executari, de Eugen Fieraru, care a executat cam jumatate din sume, de firma Casagranda Stana Anton din Bucuresti, care a executat tot cam jumatate, dar si de o anume Carmen Cecilia Raducanu, venita tocmai de la Targu-Jiu, dar implicata si ea in executari. Deci si la acest capitol ceata este groasa, iar Petrom vrea sa profite de asta, sustinand ca unii ar fi luat banii de mai multe ori, prin mai multi executori, ca probabil doar naiba mai stie cine si cu cat a executat. Dar, cum spune si cantecul, pe negura si pe ceata, atunci caii buni se-nhata.
Mega-procesul cu salariatii Arpechim a devenit mega-afacere pentru avocati si executori
Cu procesul orientat din ce in ce mai amenintator in defavoarea lor, cei 2.547 de salariati sunt cuprinsi de disperare. Tinte predilecte pentru disponibilizare, desi multi s-au trezit someri sot si sotie la un loc, cu banii dijmuiti de hoardele de experti, executori si avocati care le-au subtiat punga, ei stau acum cu frica in san ca vor trebui sa dea inapoi nu numai toti banii de prime pe care i-au incasat dupa prima sentinta, dar si sume duble sau chiar triple, daca se va stabili cumva, tot prin minunata noastra justitie, ca au fost trecuti pe listele mai multor executori. De altfel, drama pe care o traieste multimea acestor oameni a reprezentat, cum era de asteptat, o sursa grasa de profit pentru altii. O mega-afacere. Daca te apuci de matematica in acest caz, ti se face parul valvoi, coafat cu priza de 380. Pai, ia ganditi-va si dumneavoastra. Toate taxele si comisioanele platite de nefericitii salariati au fost calculate pe persoana. Adica, vine avocatul, isi face ochii roata prin multime, scoate calculatorul si zice: 3 milioane pe cap de reclamant, inmultit cu 2.500, egal 7,5 miliarde lei vechi! Asta doar la primul proces. In a doua faza, dupa separarea grupului la diversi alti avocati, pac, iar calculatorul, iar 3 milioane, ba la unii chiar 4 milioane de caciula, iar 7,5 miliarde impartite pe caprarii, ba poate si mai mult. Sa se tot faca, deci, un total de vreo 15 miliarde, doar la avocati. De partea cealalta, executorii au fost si mai buni la calcule. Ei au luat, din cate am aflat, de la fiecare musteriu sume cuprinse intre 35 si 50 de milioane din sumele recuperate pentru salariati, de unde rezulta un total care te lasa mai rau ca la dentist, cam ca la reanimare: undeva intre 90 de miliarde lei vechi si 125 de miliarde! Acum, daca se va da verdictul de intoarcere a executarilor facute anterior, cine credeti ca-si freaca mainile si conturile de pofta? Pai, tot executorii, care trebuie sa repete procedura, dar in sens invers. Adica sa ia de la oameni tot ce le dadusera inainte, ca sa dea inapoi la OMV-Petrom, percepand totodata aceleasi comisioane de zeci si zeci de miliarde. Se sperie gandul vazand ce sume s-au vehiculat, doar deocamdata, in mega-procesul bietilor salariati ai Arpechim. La care s-au mai adaugat si alte cheltuieli, cu expertizele si alte, alte daravele, care au umflat si mai mult nota de plata. Timp in care oamenii au ramas cei mai multi someri, la limita subzistentei si cu spaima-n suflet ca oricand le poate bate in usa executorul, sa le ia tot ce apuca, case, masini, acareturi. Ba poate chiar si sufletul, daca sunt saraci lipiti si chiar n-au cu ce sa mai plateasca.”