Au trecut mai bine de doi ani de la decizia definitivă şi irevocabilă a instanţei, prin care conducerea Primăriei Băiculeşti era obligată să asfalteze un drum impracticabil din localitate. Un drum pe care locuitorii îşi rup maşinile, pe ploaie nu au cum să iasă decât înarmaţi cu cizme, iar pe timp de ninsoare… nu ies decât pentru a-şi procura strictul necesar. Şi o fac pe barba lor, cum s-ar spune.
Ei bine, primarul şi consilierii locali ai localităţii cu pricina (căci nu doar în mâna primarilor, ci şi a consilierilor stă decizia) au declarat un adevărat război locuitorilor ce au ghinionul să locuiască pe acea uliţă. Pur şi simplu nu vor să asfalteze strada, nici măcar obligaţi de justiţie, deşi bani au existat, dovadă că au fost dirijaţi către alte noi proiecte de infrastructură. Vă mărturisesc sincer că atâta înverşnare şi atâta încrâncenare a statului împotriva propriilor cetăţeni încă nu am întâlnit! Se cheltuiesc sume consistente din banii cetăţenilor pentru a plăti avocaţi celebri şi cu conexiuni excelente în justiţie, doar pentru a nu se respecta o decizie judecătorească. Doar pentru a tergiversa, a şicana, a-i descuraja pe oameni să mai lupte pentru drepturile lor.
În această luptă s-au angrenat şi alte instituţii ale statului, pe principiul… corb la corb nu-şi scoate ochii. Fiecare încearcă să se spele pe mâini şi nimeni nu rupe pisica în două. Cât de impotentă să fie administraţia asta judeţeană din Argeş? Cât de incapabilă şi/sau rău-voitoare? Oare capii ăştia care îi conduc şi administrativ, şi politic, s-au transformat în glugi de coceni şi nu mai au nicio autoritate? Nici măcar pe aceea pe care ţi-o conferă legea şi fişa postului? Sau poate că sunt la fel de complici…
Zilele acestea, Simona Niculescu – deja o cunoaşteţi, nu mai are nevoie de alte prezentări – făcea apel către prieteni şi cunoscuţi să-i trimită câte o sticlă cu apă, pentru că ajuns în situaţia… preistorică de a topi zăpadă pentru a face un ceai celui mic. Iată cu sună apelul acesteia…
,,Vă mulţumesc anticipat pentru LITRUL de apă pe care autorităţile ni-l refuză!”
,,În secolul 21, NU AVEM APĂ potabilă. Nu avem apă deoarece autorităţile publice locale au REFUZAT să ne lege la conducta de apă când mi-au dat autorizaţie de construcţie, din culpa administraţiei care refuză să REABILITEZE drumul local de mai bine de doi ani de când era obligată să purceadă în termen de 10 zile (!!!!), deoarece primarul MINTE reprezentanţii ISU că putem circula foarte bine pentru a ne aproviziona cu apă de la prima sursă, la 3 kilometri depărtare (drumul ar fi negru!!!!).
Astăzi, ISU Argeş mi-a livrat 9000 de litri de apă menajeră pentru a putea spăla vasele, a trage apa la toaletă, a ne spăla. Pentru a face un ceai copilului meu de 7 ani, pentru a găti, topesc zăpadă.
De multe ori am fost întrebată ce puteţi dumneavoastră face CONCRET pentru a mă ajuta în această sinistră situaţie. Astăzi, puteţi face ceva, făcând diferenţa pentru copilul nostru, pentru familia noastră, între viaţă şi moarte.
FAC APEL la generozitatea şi susţinerea prietenilor, reali sau virtuali, să-mi trimită APĂ potabilă, deoarece instituţiile STATULUI care ar trebui să rezolve aceste probleme de viaţă şi de moarte REFUZĂ SĂ INTERVINĂ.
Vă rog să trimiteţi câte o sticlă din apa din fântână, de la robinet (cea pe care o folosiţi) cu livrare la domiciliu deoarece, drumul fiind necirculabil, nu o pot ridica de la poştă. Preţul este de 4 lei până la 5 kilograme, precum se vede în imaginea alăturată. Adresa mea este: Simona NICULESCU, Valea Brazilor 150, Băiculeşti, Argeş.
Vă mulţumesc anticipat pentru LITRUL de apă pe care autorităţile ni-l refuză!”
Pentru că de mai bine de doi ani administraţia argeşeană suferă de impotenţă, îi oferim cadou, la început de an, remediul din poza de mai sus. Iar dacă nici ,,Brânca ursului” nu le e de vreun folos, poate un… brânci ar fi binevenit.
