Traim intr-o epoca in care nevoile individuale si obligatiile profesionale si sociale ne cer sa ne deplasam mult si repede. Intr-o epoca in care in tarile Europei de Vest au fost elaborate si sunt puse in aplicare Sistemele Inteligente de Transport – SIT. Intr-o epoca in care se intocmesc programe de Transport Urban Durabil – SUTP, in care Uniunea Internationala pentru Transport Public – UITP a elaborat un set de reguli si cerinte minime obligatorii grupate in Cartea Verde a Transportului Urban. Acesta este contextul international si trendul economic si social in care se desfasoara transportul urban de calatori in Europa de vest. Despre cum se manifesta aceste cerinte si ce infatisari specifice capata la Pitesti am purtat o discutie la sediul CNCD cu directorul general Constantin Scarlat si cu directorul Simona Raducu. Din discutia mult mai ampla am extras cateva aspecte importante pentru utilizatorii serviciului public de transport in comun. De la pretul calatoriei, calatorii fara bilet si controlorii batuti de acestia, falsificarea biletelor, sustinerea de catre autoritatile publice locale a transportului in comun, pana la capcanele reglementarilor si birocratia aferenta.
„Se circula intr-o veselie cu bilete si abonamente falsificate la o tipografie pitesteana”
Traim intr-o vreme in care deplasarile fie aceste scurte sau lungi, interurbane sau intraurbane trebuie sa fie efectuate in conditii de siguranta si confort. Pentru ca modul in care se face transportul masoara gradul de civilizatie urbana. Cum credeti ca sunt indeplinite cerintele unui transport urban civilizat la Pitesti?
Consideram ca e normal ca gradul inalt de civilizatie sa se manifeste in toate zonele si momentele in care calatorul interactioneaza cu elemente ale fluxului de transport: de la achizitionarea legitimatiei de transport pana la coborarea dintr-un mijloc de transport. Ne straduim ca prin prestatia noastra sa multumim utilizatorii mijloacelor pe care le punem la dispozitia orasului.
Un indicator al fidelizarii utilizatorilor acestui serviciu (si a adeziunii pitestenilor la aceasta forma de transport) este cresterea numarului calatorilor pe baza de abonament…
Inainte ca noi (CNCD + Girexim) sa ne implicam in transportul in comun statisticile Publitrans aratau ca 60% dintre utilizatori calatoreau cu abonamente si 40% erau cumparatori de bilete. Acum, in mod aparent ciudat proportia este inversata: 60% dintre calatori sunt cumparatori de bilete si doar 40% circula cu abonamente. Nu cred ca asistam la o inversare a tendintei. Credem ca ponderea calatorilor care circula cu abonamente este aproximativ constanta pentru ca numarul angajatilor, elevilor si studentilor care merg la serviciu si la scoala nu se schimba semnificativ. Doar ca o parte dintre calatorii care mai inainte „uitau” sa-si cumpere bilete, acum cand am intensificat activitatea de control, nu mai „omit” acest amanunt… Foarte multi dintre fosti „blatisti” nu-si mai permit sa riste, au intrat in randul calatorilor civilizati si disciplinati. Cred ca aceasta situatie dictata de reguli mai strict aplicate este similara cu celebrul fenomen al „atragerii”, al „importarii” in economia reala a economiei subterane. Si in plus, un aspect deloc de neglijat, al constientizarii importantei achitarii oricarui serviciu, al asumarii unor reflexe pur democratice de civilizatie urbana la inceput de mileniu…
Am constatat ca-si dau cu parerea despre transportul in comun persoane influente (din administratie si presa) care nu cred sa-l fi utilizat in ultimii 10 ani. Pot sa spun ca, fiind un utilizator al acestui serviciu, vorbesc in cunostinta de cauza; am mai vazut destui blatisti: de la traditionalele carduri de tiganci care „lucreaza” pe traseul 2 pana la gasti de adolescenti pentru care a calatori fara bilet este o bravura rasplatita cu admiratia grupului…
Din pacate blatisti mai sunt si nu doar din categoriile pe care le-ati amintit, oarecum scuzabile. Sunt si oameni care nu pot fi acuzati nici ca sunt tigani nici ca sunt adolescenti imaturi civic; dimpotriva sunt oameni maturi, „seriosi”, angajati care nu composteaza biletul decat atunci cand vad controlorul. Mai grav: am descoperit ca se circula intr-o veselie cu bilete si abonamente falsificate la o tipografie pitesteana, puse apoi in vanzare la tonetele Publitrans. O adevarata retea, cu puncte de vanzare care chiar oferea fisicuri de bilete sub pretul pietei… Asa ca i-am dat afara pe membrii retelei care comercializau bilete si abonamente falsificate, am facut o triere mai riguroasa a punctelor de comercializare (18 tonete si 40 agenti economici). Dar mai ales am schimbat tipografia si am securizat biletele si abonamentele astfel incat orice tentativa de falsificare sa fie daca nu imposibila, foarte, foarte costisitoare si deci neatractiva.
„Am avut cazuri de controlori agresati sau de-a dreptul batuti”
Este importanta prevenirea, dar important este si controlul…
Mai ales la Pitesti asa cum am mostenit situatia, controlul este foarte important. Desi am inregistrat o importanta fluctuatie de personal pana am selectionat controlorii, acum putem spune ca avem un corp de control eficient. Persoane in general tinere care se comporta civilizat dar ferm, rezista frecventelor incercari de mituire ale calatorilor care mai circula fara bilet. Incasarile din amenzi lunare au crescut de 10 ori, de la o medie de 100 amenzi/luna am ajuns la o medie de 1000! Asta spune ceva despre modul in care calatorii „coopereaza” cu noi, transportatorii… In conditii bune si pe cat posibil… gratis! Cu gradul de civism inca scazut si traditia pitesteana consolidata a calatoriei fraudulos-gratuite va dati seama ca functia de controlor in autobuzele din Pitesti se dovedeste a fi periculoasa. Din pacate, am avut cazuri de controlori agresati sau de-a dreptul batuti, nu numai de tigani ci si de romani, fara ca alti calatori sa intervina…
In trecut au fost in Pitesti tentative de a folosi transportul pe sina (tramvaiul) sau macar pe fir (troleibuzul). Nu v-ati gandit la un sistem de transport care sa nu se mai bazeze pe carburanti derivati din petrol?
De la primul plan de sistematizare (1910) care avea in vedere un sistem de transport modern pentru acea epoca – tramvaiul (din pacate nerealizat), de la primul serviciul public de transport in comun in Pitesti (1948) cu un singur traseu (Gara Sud – Centru – Tipografie Gavana) lung de 4 km, azi am ajuns la o retea de transport cu autobuze de peste 47 km. Numai in ultimele 6 luni am pus in circulatie 130 de autobuze noi care satisfac normele UE, am examinat si am angajat cate 2 soferi/autobuz selectati cu atentie, se poate constata gradul sporit de civilitate al transportului in comun… spre binele comun al operatorului si utilizatorului. Au fost facuti pasi importanti… Desigur, avem in vedere si o strategie alternativa de trecere la un sistem de transport mixt cu autobuze si troleibuze, dar in niciun caz in foarte curand. Caietul de sarcini pe baza caruia ne-am angajat in aceasta activitate are prevederi clare, pentru moment este vorba doar de autobuze.
„Doar in doua luni am obtinut beneficiu si acela infim”
Dupa renuntarea la transportul periculos cu microbuze conduse in buna masura de soferi inconstienti exista nemultumiri generate de faptul ca autobuzele Publitrans+CNCD+Girexim nu acopera toate traseele pe care efectau transport puzderia de microbuze, ca raman in afara fluxului de transport anumite zone, poate mai putin populate, dar…
Oarecum in afara marilor aglomerari de populatie (de zeci de mii de locuitori), in Pitesti se situeaza zonele Depozitelor+Gherea (550 locuitori), Calea Campulung (1.000 locuitori), Tudor Vladimirescu (6500 locuitori). Am prevazut accesul la transportul in comun introducand linia 1, care leaga cartierul Vladimirescu de Fabrica de Componente Auto….
Sa nu ocolim subiectul sensibil al raportului calitate/pret. Este adevarat ca – in mod evident – calitatea transportului in comun in Pitesti s-a imbunatatit, dar s-a „imbunatatit” si pretul biletului, care la ora actuala cred ca este cel mai mare din tara.
E adevarat ca este mare, dar nu este cel mai mare din tara. Cel mai mare pret/calatorie (de 1,80 lei) se percepe langa noi, la Ramnicu Valcea. Trebuie sa subliniem ca noi (Publitrans + Giramex + CNCD) oferim un serviciu public contractat cu administratia locala. Costurile medii ale unei calatorii in Pitesti se situeaza acum in jurul a 3,5 lei, adica mai decat dublul pretului platit. Aici intervine politica administratie locale. In cele mai multe dintre marile orase europene transportul in comun este un serviciu public subventionat, subventiile ajungand si pana la 80% din cheltuieli. Si in Romania situatia este aceeasi, dar difera gradul de subventionare, care la Pitesti este mult mai scazut decat la Bucuresti, Arad, Timisoara, Sibiu sau Brasov. Gradul mai mic de subventionare conduce la pretul mai mare al biletului. Este o situatie analoga cu pretul celebrei Gicacalorii pe care il achita familiile racordate la sistemul centralizat de termoficare. Constatand starea de fapt prezentata nu putem trage decat o concluzie: administratia locala pitesteana nu considera transportul (in comun) si incalzirea (in comun) ca fiind prioritati…
Situatia se regaseste si in cazul abonamentelor. Ba mai mult, raportul intre pretul abonamentelor eliberate la Pitesti si in alte orase este mai mare decat raportul intre preturile unei calatorii cu bilet in aceleasi orase. De exemplu, la Arad, oras pe care-l cunosc bine, un abonament lunar pe o linie costa 39 lei iar unul pe 2 linii – 55 lei, in timp ce la Pitesti acelasi tip de abonament costa 56 respectiv 88 lei, adica mai scumpe cu 50%…
La Arad, o mare parte din transportul in comun este facut prin tramvaie, deci este mult mai ieftin. La calcularea pretului unui abonament lunar noi am avut in vedere costurile a 60 de calatorii, dar numarul mediu real este mult mai mare. O societate comerciala nu-si poate permite sa nu obtina profit. Din pacate, in cele 8 luni de cand efectuam aceste serviciu, doar in doua luni am obtinut beneficiu si acela infim. Aratam ca pretul abonamentului ca si al biletului este practic fixat de autoritatile locale prin Hotarari ale Consiliului Local, deci se ajunge la acelasi aspect al subventionarii. Ca operator pentru serviciul public de transport in comun societatea noastra este intre interesele Primariei si ale populatie, care mi se pare ca ar trebui sa coincida. Dar sa nu cerem prea mult, traim in Pitesti, Romania, si e greu de obtinut constientizarea armoniei intreselelor public-privat… N-am cerut mai mult, le-am multumit interlocutorilor care s-au aratat disponibili si pentru alte discutii. Este clar ca in ciuda pasilor facuti mai este spatiu destul pentru imbunatatiri. Din pacate timp nu prea mai este. Ar tebui ca masinaria birocratica a avizarii si aprobarii proiectelor de urbanism, transport in comun, dezvoltare si confort urban, sa lucreze mai bine, mai eficient. Cum s-ar spune, ca unsa…
