Ai spune că, fiind avocat de profesie, și încă unul foarte priceput, ar trebui să fie fericit cu România lui plină de corupți/clienți. Mai mulți corupți, onorarii mai multe și mai mari! Dar nu e! Avocatul Florentin Sorescu este prea… poet. Și la propriu (și scrie bine, dă-l în mă-sa de enervant!), și la figurat! Mai degrabă ar prefera să oficieze divorțuri decât să vadă cum țara asta e călcată pe cap de toți hoții, borfașii și analfabeții cocoțați în furnte de popor și susținuți tot de el. Mă rog, o parte din el. Dar o parte nepermis de mare. Dureros de mare! Am vorbit despre România lui, a noastră, a ăstora care par a fi resemnați, dar nu fără speranță, așa că împart cu voi câteva gânduri, în interviul de mai jos. Enjoy! Joy! Oy, oy, oy!
*Nu-mi dau seama exact: sunteți mai mult avocat sau mai mult scriitor?
**Ambele, la pachet, în devălmășie.
* Ce vă inspiră atunci când scrieți?
**Povestea.
* Cum rezistați tentației ca atunci când vă formulați apărările în scris să nu dați în literatură?
**Nu rezist tentației. Avocatura nu exclude literatura. Un avocat, pentru a fi cât mai convingător, trebuie să și impresioneze, iar armele literaturii sunt cât se poate de binevenite.
* De când au venit la guvernare, alianța PSD-ALDE a acordat o mare atenție domeniului în care activați. Cred că trebuie să fiți foarte importanți în ochii guvernanților noștri…
**Posibil! Tragedia este că ei, guvernanții, nu reușesc deloc să devină cu adevărat importanți în ochii noștri. Nici importanți, nici impozanți.
* Ca om din domeniu, modificările făcute pe legi și coduri sunt cu dedicație sau efectiv era nevoie de ele și, simpla coincidență, face ca de acestea să beneficieze și condamnați cu drept de legiferare?
**Sunt făcute în mod evident cu dedicație. Actuala reglementare cuprinde suficiente garanții pentru respectarea drepturilor unei persoane. Sunt câteva articole care pot fi îmbunătățite, ca, spre exemplu, asigurarea dreptului la apărare și pentru martori, în practică întâlnindu-se adesea situații în care s-a reținut calitatea de martor a unei persoane și, sub acest pretext, i s-a restricționat dreptul la apărare, în condițiile în care anchetatorul știa foarte clar că ulterior va deveni suspect sau inculpat. Faptul că declarația de martor nu poate fi folosită împotriva celui care a dat-o, în condițiile în care i s-a schimbat calitatea procesuală, nu are nicio relevanță, câtă vreme s-au obținut informații și s-au administrat probe. O modificare importantă și necesară mi s-ar fi părut obligativitatea înregistrării audio a declarațiilor de martori chiar din faza cercetărilor penale, lucru la care dragii noștri guvernanți, bag seamă, nu s-au gîndit.
Faptul că o înregistrare autorizată într-un dosar nu poate fi folosită într-un altul, așa cum se stipulează în legea pe care vor să o adopte, este pur și simplu o aberație. Imaginați-vă că niște traficanți de droguri sunt interceptați pentru că vor să livreze o anumită cantitate de stupefiante și, în timpul înregistrării, dau detalii despre o crimă pe care ar fi săvârșit-o. În atari condiții ne facem că plouă? Poate un om a fost condamnat nevinovat pentru acea crimă, să zicem Cristian Cioacă, sau, din contră, reiese că ar fi participat la săvîrșirea ei, sau că persoana presupus decedată este în viață și lipsită de libertate în mod nelegal, eventual abuzată. Spunem, pardon, noi nu avem voie să folosim acele interceptări?
Modificarea legislativă conform căreia, dacă s-a pronunțat achitarea în dosarul de fond, soluția de achitare în calea de atac nu mai poate fi schimbată decât dacă se administrează probe noi contravine însăși ideii de drept. Controlul judiciar în căile de atac a fost introdus în toată lumea în ideea că se pot strecura erori judiciare, iar la instanțele superioare este de presupus că experiența mai îndelungată și/sau profesionalismul diminuează probabilitatea comiterii acestor erori, cel puțin așa ar fi normal, deși la noi cam totul este posibil și, așa cum spunea Mateiu Caragiale, frumos (răs)tălmăcit de Ioan Es Pop, nimic nu mai are rost.
Despre abuzul în serviciu, ce să mai vorbim? La tot pasul ne izbim, ca cetățeni europeni ai acestei țări balcanice, cu încălcarea unor drepturi de către te miri ce funcționari mărunți (sau mai mari), indiferent de pragul instituției peste care calci. Eu, spre exemplu, am făcut plângere penală împotriva unui procuror pentru restricționarea dreptului la a-mi exercita profesia, acesta invocându-mi calitatea de ”martori” a părților pe care le asistam și față de care chiar parchetul se autosesizase pentru o pretinsă infracțiune de mărturie mincinoasă. Cum să fiu martor dacă susții că am mințit instanța de judecată, nu vi se pare aberant? Pe de altă parte, ce legătură poate avea această infracțiune cu un prag valoric? Dacă, în situația dată, am perceput un onorariu mic, am fost mai puțin abuzat, dacă nu am perceput niciun onorariu, deloc abuzat, iar clienții mei au rămas și, și? Vreau să spun, și cu banii luați?
* Cum vedeți demiterea Laurei Codruța Kovesi și modul în care a fost făcută?
**A fost o execuție, nu o demitere.
* O vedeți pe Kovesi în postura de politician, ba chiar unul care să candideze la președinția României?
**Ar fi cea mai mare tâmpenie pe care ar putea-o face doamna Kovesi, afară de cea că a acceptat șefia DNA într-un stat în care nimeni nu și-asumă nicio răspundere. Dacă o să facă acest lucru, nici n-o să mai vorbesc cu ea (((:::
* Ați ieșit în stradă, ați #Rezistat… deci sunteți șobolan, ca să-l cităm pe domnul Dragnea. Și încă unul plătit de Soros, multinaționale… Care e onorariul de ieșit în stradă și huiduit cel mai performant Guvern al României, care el doar a mărit?
**Rezist nu este o chestiune de onorariu, ci de onoare. Dar de ce altceva poate fi în stare unul ca Dragnea decât să facă ”chiț-chiț”! A, da, scuze: de cele mai multe ori face ”guiț-guiț”!…
* V-a reprezentat vreodată Klaus Iohannis și dacă da, între timp lucrurile au rămas la fel?
**L-am ales pe Klaus Johannis pentru a crea o contrapondere PSD-ului, nu pentru cine știe ce calități. Între timp lucrurile au rămas cam aceleași. Fără Dragnea nu mai are niciun sens, ei fac un tandem împreună, sper ca împreună să și plece. A, am uitat de Domnul Tăriceanu, ăsta e curat menaj en-troi. Mai greu de stabilit ”cine cu cine și cine pe cine și când și la ce”, ca să-l citez din nou pe Ioan Es Pop. Personal, consider că România va trebui să aibă un Rege. Sau o Regină, de ce nu? Forma de guvernământ republicană și-a arătat limitele și neputința. Regalitatea a făcut România Mare, acum este rândul României Mari să readucă REGALITATEA. Altfel vom face implozie, nu vedeți că pleacă toți de-aici încotro văd cu ochii?
* Dacă ar fi să alegeți între Klaus și Gabriela Vrânceanu Firea, ce ați alege?
** Mi-aș ieși din fire.
* Mai avem cu cine?
**Da. Există și o altă Românie. Cea tăcută, uneori resemnată, dar capabilă de fapte mari. Ca acel erou care a preferat să-și sacrifice viața pentru a salva viețile oamenilor, în condițiile în care se putea catapulta. Mă refer la accidental aviatic de zilele trecute.
* Mai există speranță?
**Speranța moare ultima. De fapt, nu moare niciodată.
* Noi, ce putem face noi? Fiecare dintre noi?
**Să ne vedem de treabă cu bună credință, profesionalism și devotament. De la plata impozitelor, până la profesie. Să nu aruncăm mizeria pe stradă, ci la gunoi, să ne plătim parcările. Să ne purtăm distins. Cu alte cuvinte, să fim mai civilizați și cu răspundere civică.
* Sunteți piteștean probabil de când vă știți. Ce ați putea să-mi spuneți de târgușorul în care trăiți?
**Căsuța noastră, cuibușor de nebunii… Îmi place!
* Are un personaj boem ca dumneavoastră pe unde să o… boemească în Piteștiul ăsta?
** Da, bineînțeles. Boema nu este un loc, ci o stare.
* Faceți un exercițiu de imaginație (sau de ,,imagine", vorba coanei Viorica): sunteți primar și aveți și majoritate în Consiliu Local. Se pun următoarele întrebări:
-Care ar fi primele măsuri pe care le-ați lua?
-Din partea cărui partid ați candida?
-Secretară? Ce secretară v-ați alege?
**Aș readuce pădurea în oraș, mi-aș angaja secretarele după disponibilități și cu siguranță n-aș candida din partea unui partid de hoți. Aș căuta să aduc civilizație.
* Că tot veni vorba: ați vrut vreodată să candidați la ceva? Orice…
**Da, aș vrea să candidez, dar nu m-a propus nimeni. Încă nu și-au dat seama ce pierd…
* Unde fugiți când fugiți de lume?
Ei, dragii babii, răspunsul la această întrebare și alte curiozități le puteți găsi în numărul de săptămâna aceasta al săptămânalului Ancheta, la pachet cu tradiționalul pamflet!
