Vă spun sincer că m-am săturat să scriu despre prăpădita aia de uliţă de la Băiculeşti! O uliţă pe care stau înşirate vreo 40 de familii şi care aşteaptă de mai bine de un an să fie asfaltată, după ce primarul/primatul Niculaie Dragnea a fost obligat de o sentinţă judecătorească să-şi îndeplinească atribuţiile pentru care a fost ales. Peste uliţa aia au venit, rând pe rând, televiziunile, ziarele, controalele Prefecturii Argeş şi, zilele trecute, control de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Iar Niculaie Dragnea, cu berbecuţii pregătiţi pentru a înmuia inimile celor care au venit să-l verifice la incompetenţă şi rea credinţă, se încrâncenează să nu pună lacrimă de asfalt pe uliţa cu pricina. Că de ce? Ba că nu sunt bani (deşi sunt!), ba că nu poa’ să întoarcă cifa pe uliţă, ba că nu e o prioritate… Într-un cuvânt, pentru că ,,nu vrea muşchii lui”.
Nu vreau să mai intru în amănunte, nu vreau să comentez pe seama faptului că un anume domn Muşat, şef al comisiei de control al Ministerului Dezvoltării Regionale care a venit în aceste ultime trei zile la Primăria Băiculeşti face ceva pe raportul întocmit de Prefectul Argeşului, nedorind să-l ia în considerare şi afirmând că ,,n-are nicio treabă prefectul ăsta al vostru”, ci doresc să abordez toată treaba asta dintr-o altă perspectivă. Una logică şi de bun simţ.
Ce vedem aici?
Vedem un drum de zeci de kilometri pe care chinezii l-au făcut prin apă, pentru a nu distruge pădurea.
Iar aici…
Aici avem Stelvio Pass, al doilea cel mai înalt drum pavat din Alpi, considerat unul dintre cele mai dificile drumuri din lume.
La fel de spectaculos…
Tunelul Laerdal, considerat cel mai lung tunel rutier din lume. Are o lungime de 24,5 kilometri şi leagă două oraşe din vestul Norvegiei.
Pe acestea deja le ştiţi…
În urmă cu mii de ani, egiptenii au ridicat piramidele, şi nu aveau staţie de asfalt!
Şi nu mai departe de judeţul ăsta al nostru, se întinde Transfăgărăşanul, adică 90 de kilometri de drum săpat în stâncă, nu trei găleţi de asfalt pe care Niculaie de la Băiculeşti nu poate să le toarne peste o prăpădită de uliţă.
Cu alte cuvinte, în anul de graţie 2015, când în lume se construiesc drumuri pe deasupra şi pe dedesubtul apelor, drumuri care taie munţi sau sunt suspendate la înălţimi ameţitoare, asfaltarea unei uliţe a devenit o misiune aproape imposibilă. De ce? Pentru că… asta înseamnă să fii mafiot! Pentru că asta înseamnă să confunzi primăria cu propria ogradă, în care tai şi spânzuri. Şi pentru că nici minte prea multă nu e în capul primarului despre care facem vorbire! Păi, decât să te frece la cap atâtea controale, să nu dormi bine noaptea, să trebuiască să te gândeşti cu ce anume mai îndulceşti comisiile şi comitetele care îţi vin pe cap, să te streseze în continuare cetăţeanca cu spirit civic şi să-ţi găsească şi alte nereguli flagrante, să fii implicat în alte noi dosare în care poţi s-o sfârşeşti inclusiv la răcoare, să-ţi pui şi alţi cetăţeni în cap, să te ia lumea de incompetent şi de ranchiunos, nu mai bine făceai tu ceea ce oricum erai obligat, prin hotărâre judecătorească să faci? Că nu o făceai din banii tăi, iar comisionul de 10% era oricum garantat! Dar de ce primarul din Băiculeşti continuă să aibă această atitudine, ei bine, asta e o altă enigmă. Una care se pierde în întunericul adânc al capului său.
