Chiar în ajunul perioadei în care comemoram victimele Revoluției, fostul deputat PSD Cătălin Rădulescu s-a mai pricopsit cu un dosar la DNA pe marginea calității sale de revoluționar. Declarațiile care se bat cap în cap, faptul că în 2004 făcea Revoluția doar la Pitești, după care, în 2016, aprindea flacăra Revoluției și la București, și la Timișoara, și în toată țara, a ridicat semne de întrebare procurorilor care au decis să mai ancheteze o data trecutul revoluționar al unuia dintre cei mai controversați parlamentari pe care i-a avut România. ,,Mi-e greaţă şi mi-e scârbă că am participat la Revoluţia română pentru un popor de doi bani!” ne-a declarat Rădulescu, parlamentarul care nu degeaba a fost botezat… ,,deputatul Mitralieră”.
În 2004 făcea Revoluția doar la Pitești și obținea 50 de tone de carne de porc pentru cetățeni, să trăiască!
Cătălin Rădulescu și-a obținut certificatul de revoluționar în baza căruia încasează anual 5.000 de euro în anul 1996. În declarația din dosar dată în 2004 povestește următoarele:
,,Am participat activ la Revoluția din Decembrie 1989 încă din 22 Decembrie 1989, când am forțat intrarea în Consiliul Județean Argeș după ce am incitat un grup de oameni de pe stradă, în centrul orașului Pitești împreună cu Pop Mihai Doru, Nicolae Saceleanu și alții în timp ce la televizor Nicolae Ceaușescu își ținea ultima cuvântare (n.r. – în realitate, ultima cuvântare televizată a lui Nicolae Ceaușescu a avut loc în ziua de 21 decembrie 1989. În 22 decembrie, la televizor apăruseră deja primii revoluționari care anunțau fuga lui Ceaușescu și victoria Revoluției). Am fost ales în primul Consiliu Județean al FSN Argeș care s-a format pe 22.12.1989, apoi ca membru în Biroul Executiv al CFSN Argeș. Am participat la toate activitățile CFSN Argeș: la organizarea brigăzilor de control stradal (21.12.1989) (n.r. – în 21 decembrie 1989 Cătălin Rădulescu n-ar fi avut cum să participe la controlul stradal, întrucât miliția ceaușistă era încă pe poziții, înarmată până în dinți, fiind declarată stare de necesitate), la dezarmarea Securității Argeș (împreună cu Saceleanu Nicolae și Iordache Tiberiu – 22.12.1989), la arestarea și interogarea doamnei Bărbulescu, sora lui Nicolae Ceaușescu, care încercase să fugă din Scornicești și să se retragă la o mănăstire în munți; […] Pe data de 29.12.1989 am fost desemnat de CFSN Argeș pentru a-l întâmpina pe domnul Gelu Voican Voiculescu la Palatul Victoria pentru a ne aproba înființarea în cadrul CFSN-ului Argeș a Comisiei Speciale de Cercetări „222“ pentru cercetarea abuzurilor și asanarea morală legală și democratică în toate sectoarele de activitate economico-socială, ocazie cu care i-am întâlnit pe domnii Romeo Raicu și Silaghi Radu. Pe data de 02.01.1990 am fost desemnat să plec la Timișoara și să iau legătura cu CFSN Timiș unde am stabilit contacte cu Claudiu Iordache și Lorin Fortuna, în urma cărora am adus în Pitești „Piața Timișoara“ și am obținut 50 de tone de carne de porc pentru județul Argeș.”
În 2016 și-a extins peripețiile de revoluționar în București și Timișoara
În noua declarație din dosar, scrisă în 2016, Rădulescu își amintește brusc faptul că a participat și la evenimentele din Timișoara, dar și la cele din București! Poate unde la Pitești nu a prea fost Revoluție, ci doar o sărbătorire a căderii comunismului. Ca atare, era cam de porc să fii revoluționar într-un oraș fără Revoluție, dar care a dat patriei vreo 400 de revoluționari! Coincidență (sau nu!), în 2014, Guvernul Ponta reintroduce indemnizațiile de revoluționar tăiate anterior de către Emil Boc, dar impune o condiție: verificarea revoluționarilor și instituirea unui nou titlu, cel de „luptător cu rol determinant în victoria Revoluției”. Scopul acestei decizii era de a-i recompensa doar pe revoluționarii care au avut acțiuni clare împotriva dictaturii ceaușiste în intervalul 16-22 decembrie 1989 și care au participat în orașele cheie ale Revoluției: Timișoara, București, Lugoj, Caransebeș, Sibiu, Cluj, Cugir, Târgu Mureș. Piteștiul nu figura printre ele. Poate tocmai de aceea Cătălin Rădulescu, nemaiîncadrându-se în noile criterii, și-a depus dosarul pentru obținerea titulaturii de „luptător cu rol determinant”, amintindu-și brusc că el a apărat democrația cu pieptul gol nu doar la Pitești, unde nu s-a întâmplat mare lucru (în afară de tonele de carne aduse de el), ci și la Timișoara și București!
Iată ce-și amintește, brusc, Rădulescu, prin 2016:
,,În decembrie 1989, în zilele de 17 și 18 decembrie, am ieșit în stradă la Timi;oara împreună cu ceilalți manifestanți, în fața Comitetului Central de Partid din fața Facultății din Medicină și a căminului studenților, unde am scandat lozinci împotriva regimului comunist și a lui Ceaușescu. (…) Ulterior am participat la manifestația din Piața Operei din Timișoara, iar în data de 19 decembrie 1989 am fugit cu trenul la București, unde am participat, în data de 21 decembrie 1989, la mitingul de protest din fața Comitetului Central al PCR, la discursul ultim al lui Nicolae Ceaușescu, urmat de fuga acestuia cu elicopterul (n.r. – în realitate, Nicolae și Elena Ceaușescu au fugit de pe acoperișul Comitetului Central în ziua de 22 decembrie, la o zi după discursul la care face referire Marian Rădulescu). În data de 22 decembrie am fugit la Pitești, unde am forțat intrarea în sediu spărgând geamurile de la intrare și am construit un comitet al Frontului Salvării Naționale ad-hoc în fața Comitetului.”
În presa vremii apare doar la Pitești, și doar la împărțirea puterii
În dosarul său de revoluționar, care trebuie să includă și 3-5 declarații de martor care să confirme versiunea titularului, în niciuna dintre mărturii nu se face vorbire despre presupusele acțiuni din Timișoara sau București. Corneliu Vaida, unul dintre liderii revoluționarilor din Timișoara, care a depus și plângere la Parchet împotriva lui Cătălin Rădulescu, susține că niciunul dintre revoluționarii din Timișoara nu l-ar fi văzut pe Rădulescu în timpul Revoluţiei din decembrie 1989.
Mai mult, fotografiile și articolele din presa vremii dovedesc prezența lui Rădulescu numai în orașul Pitești și numai în zilele de după înfăptuirea Revoluției, adică atunci când s-a împărțit… cașcavalul. De altfel, în 1990 devenea deputat de Argeș, la numai 27 de ani.
Ce spune Cătălin Rădulescu: ,,S-a înțeles greșit, sunt nişte idioţi notorii”
,,Probabil nu s-au săturat de denunţători. Este al cincelea dosar care a fost făcut din anul 2015, pe aceeaşi temă. Ultimul a fost făcut în 2019, tot la DNA. Toate cele 4 dosare au denunţători pe care nu îi cunosc. Nu mi-au făcut plângeri numai mine, ci și lui Voican Voiculescu, lui Eugen Nicolicea și alți parlamentari și revoluționari. Toate dosare s-au încheiat până acum cu clasare. Și demersul ăsta este unul de doi bani, făcut de oameni de doi bani care vor în continuare să denigreze revoluţionarii. Aşa cum i-am spus acestui procuror, m-am săturat de chestia asta. Ar trebui ca revoluţionarii să-şi ardă titlurile de revoluţionar, că nu mai merită să fii revoluţionar într-o ţară ca asta. Probabil că asta vor băieţii de securişti, pentru că marea majoritate sunt băieţi de securişti.” ne-a declarat Cătălin Rădulescu.
Potrivit acestuia, nu ar exista nicio neconcordanță în declarațiile sale, pur și simplu a povestit despre revoluția pe care a făcut-o la Timișoara și București atunci când… s-a impus.
,,S-a înțeles greșit, sunt nişte idioţi notorii. Oricum am citat vreo 40 de persoane din Timişoara, Piteşti şi din Bucureşti, ca să povestească ele. În 1990, după Revoluţie, fiecare revoluţionar, indiferent de locul în care făcuse Revoluţia, a intrat într-o asociaţie de revoluţionari, pentru că aşa a cerut atunci preşedintele Ion Iliescu. Dacă nu se făceau asociaţiile aşa, mă duceam în Timişoara sau în Bucureşti, dar s-a spus că trebuie să intri în asociaţia de revoluţionari de unde eşti tu, şi eu am venit la Piteşti, deci am intrat în asociaţia de revoluţionari de aici. Asta nu înseamnă că eu făcusem Revoluţia numai în Piteşti. Atunci nu s-a cerut să povesteşti absolut nimic, deci pur şi simplu atunci nu era niciun fel de drept, nu era niciun fel de indemnizaţie. Am spus ce am făcut în Piteşti cu revoluţionarii de acolo care toți sunt martori. Despre București și Timișoara am povestit atunci când a apărut ,,certificatul de luptător cu merite deosebiteʺ, pe legea proastă pe care a făcut-o Victor Ponta, cu care eu nu am fost de acord. Acum, procurorului nu îi convine lui că declaraţia din 1990 nu făcea referire la Timişoara şi acum face! E problema lui. Eu am explicat foarte clar că atunci nu mi s-a cerut să povestim absolut nimic despre Timişoara sau Bucureşti, doar ce am făcut noi în Piteşti. O să probez cu martori, o să treacă iar doi ani și apoi va urma o clasare. Asta este tot.” ne-a mai declarat Rădulescu.
Pentru a fi mai convingător, acesta a venit cu noi detalii:
SPAȚIU PUBLICITAR
,,La Revoluție, eu mă aflam la Timișoara. Acolo am terminat facultatea, acolo m-am însurat şi acolo stăteam, nu stăteam în Piteşti. Eu veneam în Piteşti, stăteam luni, marţi, miercuri şi joi – în perioada 1987-1989 – apoi plecam în Timişoara. În Piteşti închiriasem un apartament, dar locuiam în Timişoara, eram căsătorit acolo. Am divorţat în 1990, după Revoluţie. Pe mine, Revoluţia m-a prins în Timişoara. Eu acolo am fost cu prietenii mei. Pe 22 decembrie am venit pentru că trebuia să fiu la spital. Am plecat pe data de 19 decembrie din Timişoara, seara, cu un prieten de-al meu pe care o să-l citez şi o să povestească. Pe data de 20, dimineaţa, am ajuns în Bucureşti, m-am dus la sora mea care era căsătorită cu un grec. Am stat la ea pe 20-21 decembrie. Pe data de 21 am plecat, pe la orele 15ː30- 16ː00. Ne-am dus în Piaţa Universităţii unde am stat o oră-două. L-am prins pe Dan Iosif, care a vorbit de pe treptele de la staţia de metrou de la Piaţa Univerităţii, după care, cu maşină lui, am plecat la Piteşti. Am ajuns seara la Piteşti, iar dimineaţă, pe data de 22 decembrie 1989, m-am dus la spital.”.
Concluzionând, fostul parlamentar declară că îi este scârbă de confrații săi români, care nu-i merită jertfa și faptele de vitejie întinse pe nu mai mult de trei orașe, dintre care două orașe-martir.
,,Mi-e greaţă şi mi-e scârbă că am participat la Revoluţia română pentru un popor de doi bani! Pentru mine poporul ăsta e de doi bani, mi-aş fi dorit să mă nasc în Statele Unite, probabil undeva unde sunt libertăţi şi drepturi. Îmi pare rău că am făcut Revoluţie. Nu aş mai face pentru poporul ăsta în viaţa mea absolut nimic, că nu merită absolut nimic, e un popor laş, de doi bani, slujitor care stă în genunchi şi alţii fac ce vor cu el.” a mitraliat Cătălin Rădulescu.
Iulia Bădulescu, Mihaela Stanciu
