1,9K
Scriam in urma cu cateva ore despre decizia comisarului-sef Danut Dinu de a-i scoate din lista sa de Facebook pe jurnalisti. Un gest pe care fostul purtator de cuvant al Politiei Arges nu-l explica in niciun fel, dar care, indiferent de motivatie, nu-l punea in cea mai favorabila lumina.
Dupa postarea articolului, domnul comisar si-a dat seama ca… a gresit, ca a actionat sub impulsul unor momente tensionate din viata sa, motiv pentru care a postat pe contul sau urmatorul mesaj: ,,Asa e. Sunt poate prea tulburat de tot ceea ce se intampla. Imi cer scuze public fata de jurnalistii obiectivi care erau in lista mea. Nu e nicio rusine sa mai gresim. E important doar sa avem puterea sa o recunoastem. O sa le dau cerere de prietenie . M-as simti onorat sa imi accepte scuzele si <accept>.”
Din nefericire, mie nu mi-a cerut scuze domnul Dinu. Dumnealui si-a cerut scuze doar fata de jurnalistii obiectivi. Eu sunt unul dintre cei… subiectivi, iar despre cazul Dinu, chiar daca in mare parte am scris favorabil, am scris sub imperiul subiectivismului. Si nu de dragul sau. Nu il cunosc personal, nu am scris niciodata pe ,,Fapt divers”, domeniu pe care, de altfel, nu-l agreez de nicio culoare. Am fost subiectiva de dragul a ceea ce a generat cazul Dinu, adica aceea scanteie de civism. A generat, in sfarsit, o reactie din partea unei multimi amorfe, poate chiar a reprezentat momentul de nastere al societatii civile, in Arges, una adevarata, dezinteresata, nu aservita politic.
Daca as fi fost obiectiva, l-as fi intrebat pe domnul comisar-sef care au fost demersurile sale in nobila intentie de a lupta cu coruptia din Piata Ceair. Daca a raportat superiorilor ca se tolereaza de prea mult timp mafia de acolo. Daca da, ce raspuns a primit? Daca nu, de ce nu a facut-o? L-as intreba ce ar face daca si-ar primi job-ul inapoi, daca ar inchide ochii sau daca ar continua lupta inceputa, poate fara nicio intentie, pe Facebook. L-as mai intreba daca ar mai putea sa critice sistemul, beneficiind de binefacerile sale. Am trecut, insa, toate aceste intrebari in plan secund, si asta de dragul unei idei, a unui simbol. Mi s-au parut a fi mai importante decat cazul in sine.
Unii jurnalisti au facut ca mine, i-a luat valul ,,revulutiei” si da-i si lupta, fiecare dupa putirinte. Altii au avut o abordare mai detasata si mai critica. Acest lucru, insa, nu imparte presa in jurnalistii lui Dinu si jurnalistii anti-Dinu. In jurnalisti subiectivi sau obiectivi. In jurnalisti care sustin adevarul si cei care nu sunt de partea adevarului. Pentru ca, in timp ce unii jurnalisti au abordat o parte de adevar, ceilalti au scris despre cealalta, mai mult sau mai putin deformat, de la caz la caz.
Presupunand, insa, ca unii l-au nedreptatit pe comisarul-sef…. Nu stiu, nu imi dau doctoratul pe tema asta, deci nu am citit tot ce s-a scris pe acest subiect… A accepta criticile, insa, este o dovada ca nu esti ca ceilalti sau… ca sistemul din care provii. Pentru ca este absurd sa pretinzi ca toti sa fie de acord cu tine iar daca nu sunt, sa-i categorisesti ca fiind corupti. Omeneste, insa, il pot intelege intr-un fel: sa fii criticat de jurnalistii carora le ofereai informatii cu promptitudine si fata de care ai legat un atasament profesional poate genera o astfel de reactie. Si ca sa nu se spuna ca nu ofer circumstante atenuante, tensiunea in care comisarul-sef traieste de ceva timp isi spune cuvantul, dar asta nu trebuie sa-l faca sa se transforme in… altceva.
Dincolo de toate acestea, mai ramane un aspect al problemei pe care nimeni nu l-a abordat. Avem una bucata comisar-sef care reclama, public, coruptia din Piata Ceair. Ce face Politia? Ancheteaza reclamantul! Bun, sa-l ancheteze, este o problema de deontologie profesionala, s-o rezolve. Dar i-as intreba pe sefii Politiei Arges: dupa afirmatiile postate de Danut Dinu pe Facebook, au demarat si o ancheta fata de politistii care au in atributiunile lor Piata Ceair? Pentru ca ceea ce a patit Danut Dinu, am patit si eu, in urma cu aproximativ 10 ani. Eram redactor la cotidianul ,,Argesul” si am vrut sa dovedesc faptul ca politia din Piata Ceair se face complice la ilegalitatile de acolo. Era iarna, in preajma sarbatorilor. M-am ,,travestit” in vanzator de petarde si am inceput sa le vand, cu voce tare, sub nasul lor. S-au perindat o ora politistii pe langa mine pana sa ma salte, si asta pentru ca, voit ostentativ, strigam in gura mare ca vand petarde, fata de ceilalti care o… sopteau. Cand m-au saltat, le-am adus la cunostinta ca in toata piata se vand, ba le-am aratat si ,,tarabele” improvizate in portbagaje, pe sub tejghele, acoperite cu paturi, unde sa facea un astfel de comert. Stiti care a fost reactia politiei? Poate ca vi se va parea uluitor: m-au amendat pe mine, pentru arogare de falsa identitate! Si cu toate ca fusesem amenintata cu moartea de catre borfasii pe care ii demascasem, niciun politist nu m-a insotit macar pana afara din piata, pentru a iesi in siguranta. Asa a facut politia argeseana atunci, asa face si acum. Iar acest aspect mi se pare de o gravitate infinit mai mare decat gestul unui politist de ,,a da din casa” micile gainarii ale colegilor. Pentru ca marile acte de coruptie se afla zidite, probabil, in vilele, masinoaiele, afacerile sau chermezele lor.