5,3K
M-am insculat intr-o dimineata cu un gand: daca totul se invarte in jurul politicii, cum se face ca eu nu am intrat in niciun partid pana acum? Problema se cerea musai remediata, dar cum primul partid nu se uita niciodata, trebuia sa fac minime verificari. Sa vad ce mi se potriveste mai bine. Cine are doctrina mai frumoasa. Functia mai grasa. Sau figura mai prietenoasa. Si iata-ma intr-o miercuri, iesind pe usa redactiei, la o ora relativ matinala – 9.30 – dupa principiul „Cine se scoala de dimineata inseamna ca n-a murit. Inca”.
Domnisoara, domnisoara, greu cu trezitul de dimineata!
Prima oprire, asa cum era normal, a fost in ograda Puterii, ca acolo e cu super-oferta. La 9.30… usa incuiata. Probabil ca oamenii lucreaza mult pe timp de noapte, la adapostul intunericului, imi spun, si o iau in partea opusa, spre PSD. La imparatia lui nea’ Costica usa e deschisa larg, ca orice usa de opozitie pe care, intr-un final, n-o mai calca decat hotii si DNA. O domnisoara, toata numai zambet, ma indruma spre subsol, acolo unde ar trebui sa gasesc o alta… domnisoara care se ocupa cu primirea… domnisoarelor asa, ca mine, in partid. Numai ca domnisoara din subsoluri nu sosise inca. Sa mai zica cineva ca cine se scoala de dimineata face vreo branza! Decid sa mai astept o ora-doua, ca poate s-or trezi la viata si partidele.
O excursie in Dubai, un SMS erotic?…
Pe la ora 11.00, alta viata, altfel te vede lumea! La PDL oamenii facusera ochi, mai ales ca din piata lui Pendiuc rasuna caravana lui Tiriac, iar primarul tinea discursuri de multumire la tot poporul. Intru in primul birou care imi iese in cale si unde sunt intampinata, invariabil, de… domnisoare. Trei la numar! Doua dintre ele ma studiaza din cap si pana-n picioare, intrebandu-se, probabil… ce-o mai vrea si asta!? Cand le spun ca as dori sa ma inscriu in partid, una dintre domnisoare, cu un simt pragmatic extrem de dezvoltat, ma intreaba: „Dar de ce te intereseaza sa intri?”. „De-a dracu’!” i-as fi raspuns, dar zic sa fiu cumsecade, mai ales ca empatizam, intr-un fel, cu exasperarea domnisoarei. Avea si ea dreptate: venise inca una tanara si blonda pe deasupra, doritoare, probabil, de functii in partid sau de excursii in Dubai cu directorul de la Cadastru sau schimburi de SMS-uri erotice cu directorul de la AJOFM. Ca sa fie sigura ca imi piere cheful de partid si de ceea ce inseamna cu adevarat sa faci parte dintr-o filiala precum cea a PDL Arges, domnisoara pragmatica ma informeaza: „La noi trebuie sa faci si munca fizica, dar si psihica!” (Daca Semaca de la „Imbunatatiri funciare” poate, oricine poate, ma incurajez singura). Domnisoara pragmatica isi continua discursul: „Va trebui sa cari ziare, asa cum facem si noi, sa participi la sedinte si la tot felul de manifestari. Cand va fi cazul, trebuie sa fii pregatita sa te trezesti si noaptea, daca se anunta vreo vizita importanta. Normal, in campanie va fi mai mult de lucru.” Pe final, imi spune sa revin intr-o zi (cu soare, probabil) ca sa completez adeziunea, dar imi cere si numarul de telefon pentru a ma contacta, peste doua saptamani, cand va avea loc o actiune importanta a partidului.
Sa intram la PRM, sa frecam pisicile!
Trec pe langa PSD, dar ma gandesc s-o mai las sa doarma pe domnisoara din subsoluri, asa ca tin drumul spre partidul lui Vadim Tudor. Stiu ca la PRM sunt oameni in toata firea, care se bucura in fiecare dimineata de privilegiul de a mai fi apucat o noua zi. Si chiar asa era. Intru in vechiul sediu de pe Sfanta Vineri si gasesc acolo doi bunicuti ce frecau la o pisica mai ceva ca pe lampa lui Aladin. Uite ca li se implinise si dorinta, si, dupa ani de zile de rugaciuni, un om al cetatii decidea sa intre in partidul lor. Exaltati de perspectiva primei achizitii din ultimul deceniu, cei doi ma invita sa iau loc langa prietena lor, pisica (probabil ca era presedintele Organizatiei de Femei, ca prea unduia din coada). Sunt servita rapid si cu o adeziune in partid si sunt informata, cu promptitudine, despre taxa de un leu pe care trebuie sa o platesc lunar, drept cotizatie. ,,PRM a fost o organizatie puternica, dar au plecat oamenii dupa cascaval” se plange unul dintre bunicuti, dupa care urmeaza momentul destainuirilor si al sfaturilor parintesti: „Partidul are nevoie de tineri, mai ales ca se apropie alegerile. Ne trebuie oameni care sa se ocupe cu supravegherea lor, ca pe astia batrani nu poti pune baza, ii mituiesc imediat cu o tuicuta. Avem de luptat cu tovarasii astia care nu sunt tocmai tovarasi cand e vorba de lupta politica.” Salut bunicutii, salut pisica, iau cu mine adeziunea pentru orice eventualitate si ma indrept catre PNL, acolo unde fobia pentru tovarasi a trecut de cand cu alianta cu PSD (nu ca in PDL ar fi mai putin tovarasi…)
Periane, spune drept, ai imbatranit discret?
Hai la PNL! Acolo e pe baza de tineret, de chefuiala… Intru. Pe masa din camaruta relativ ingusta sta insirat protocolul pentru conferinta de presa ce urma sa aiba loc peste o ora. Sunt intampinata de o domnisoara simpatica si amabila, care se informeaza despre… scopul si durata vizitei. Cum de oameni in partid au nevoie, ma invita, in aceeasi zi, la sedinta ce urma sa aiba loc seara. Insa, imi si pune in vedere: „Sa nu te sperii, pentru ca va fi multa lume din partid, inclusiv oameni in varsta.” La cine sa se fi referit, oare? La presedintele PNL Pitesti, Radu Perianu? Posibil, ca l-au cam imbatranit grijile, nevoile, procesele, a albit, s-a si cocosat de la diplomatul ala in care cara tot felul de procese oneroase… Pacat, baiat tanar, poate isi revine… Dar pana la sedinta de cu seara sunt informata ca, in calitate de viitor membru al PNL, va trebui sa platesc si o cotizatie de numai trei lei. Dar sunt bani pe care as putea sa-i amortizez, pentru ca vine campania si „poate te ia cineva la ochi in echipa de campanie, si atunci se pot face bani frumosi”. In plus, drept bonus, „in fiecare vineri, la sediu, se organizeaza seri tineresti” la care nu vor participa varstnici ca Radu Perianu (omul e trecut de 35 de ani, parca, mai are putin si ajunge exponat la Antipa, alaturi de Ion Iliescu).
Fata din subsolurile PSD si notele de subsol
Revenim la PSD, adica la domnisoara din subsolurile filialei argesene. O gasim citind (note de subsol?…), dar pune imediat cartea deoparte si, foarte amabila, imi ofera toate informatiile necesare. Daca vreau sa ma inscriu, trebuie sa completez fisa de adeziune si sa contribui cu 2 lei pe luna daca sunt student sau elev, si cu 5 lei daca sunt angajat. Va trebui sa particip la sedintele care se tin la… Primarie. Asa sa fie? Domnule primar Pendiuc, noi credem ca este o eroare la mijloc. Si primaria ar trebui sa fie, la fel ca prefectura, un simbol al detasarii de factorul politic. Gogu cum poate?! Dar trecem peste aceasta mica neintelegere si mai aflam de la domnisoara culta din subsoluri ca voi avea parte si de excursii si implicari remunerate in campania electorala. In plus, nu se stie niciodata ce iese din socializarile care au loc in cadrul partidului, poate pune ochii pe mine omul potrivit si cine stie unde ajung maine-poimaine! Daca e pe asa, imi si exprim preferinta pentru postul de director la Imbunatatiri Funciare. Tin foarte mult sa mentin la cote inalte standardele institutiei conduse de Ioan Predica (Semaca, fa-te ca lucrezi!).
Concluzionand… Nu, dar de ce sa concluzionez. Lasam cu final deschis. La buna revedere!
P.S.: Joi dimineata, pe Bulevardul Republicii, top-top, dau nas in nas cu una dintre cele trei secretare de la PDL. Ma opreste: „Eu sunt Oana, secretara domnului senator Andrei. Am vazut ca ai venit ieri si ca te-au luat cam tare fetele acelea. Eu te vad fata dezghetata si avem nevoie de oameni ca tine, lasa-mi un numar de telefon, o sa te sun personal”. Nu va pot descrie cata emotie m-a incercat, aproape ca imi venea sa o imbratisez. Fata de salon Onuta asta, suflet mare, caritabil! Are o bila roz de la noi, ca stim ca ii place culoarea.
