3,1K 
Alegerile s-au incheiat, candidatii s-au lamurit care si pe unde „s-au ales”, patimile politice s-au mai stins. Unii au gustat piscoturi cu sampanie, iar altii s-au hranit doar cu victorii usor amare. Dupa o luna de tropaiala prin toate targurile judetului, de promis cu gura pana la urechi si de strans maini, cei mai multi isi vor lua zborul si patru ani nu vor mai calca pe la noi.
Cel putin nu pe acolo unde lumea si asa ii vede rar, adica pe la tara, pe ulite infundate cu noroi, pe la oamenii impovarati cu adevarat. Febra a trecut! Cum s-a vazut campania in aceste locuri, ce stiu oamenii, de fapt, despre cei pe care i-au ales, cat de mult le pasa si cat de mare este prapastia dintre oameni si politicieni. Printre porci, carute, gaini, capre, curci, miros de tuica fiarta si…vaci, politica are alt gust! Iata un reportaj realizat prin targurile Argesului cu putine zile inainte de alegeri!
„Ce ne dati?” intreaba un barbat trecut de prima tinerete, ai carui doi dinti de sus abia se mai tin de gingie. Zambeste cu siretenie la gandul ca va primi ceva mai mult decat un pliant si un calendar electoral. Trei babe cu broboade negre pe cap uita de reumatism si prind viteza catre grupul electoral, in speranta ca efortul le va fi recompensat cu vreun obiect, oricat de inutil, dar gratis. Nu au mai scris de foarte mult timp ceva, nici macar cu mana altuia, insa sunt foarte interesate de pixuri. Nici o bricheta nu le-ar strica, mai ales ca vor avea cu ce sa aprinda aragazul, daca bietele il au, daca nu, cocenii in soba. E targ la Dobresti, Priboieni, Topoloveni, Bogati, Stefan cel Mare…E targ!
„Pai numa’ asta? Niste bani sau o geaca din aia de ce nu ne dati?”
Practic, nici nu conteaza unde esti. Atmosfera pare aceeasi in fiecare dintre ele. Oameni multi, majoritatea in varsta, isi poarta batranetile cu greutate pe cele doua picioare obosite de atata amar de ani. Rar vezi pe vreunul care sa zambeasca. Poarta toti haine cernite, ca pentru un doliu general si nesfarsit. Infatisarea ponosita si sumbra pare ca a devenit imaginea judetului. Oamenii alearga prin targ de colo-acolo, impovarati de propria lor viata si de grijile pe care mereu le-au adus altii. Apar, rand pe rand, grupurile de partid, ca doar despre ele era vorba. Viitorii alegatori devin foarte interesati de oferte. Insa nu de acelea electorale, ci de ceea ce vor primi atunci si acolo: „Pai numa’ asta ne dati? Niste bani sau o geaca din aia de ce nu ne dati?” Sunt foarte dezamagiti cand li se spune ca nu e voie sa dai cadouri mai valoroase de 10 lei, dar cu toate acestea tot mai spera. Zece lei!? Greu mai castigi un vot cu suma asta, dar nu imposibil!
.jpg)
La poarta targului din Topoloveni il cunoastem pe nenea Vrabie si familia lui. Vinde gogosi. Dar nu politice. L-am intalnit in toate targurile din zona si are acelasi succes. Nu e interesat de cine va castiga alegerile. Vrea doar ca lucrurile sa se schimbe in bine. Pana atunci, sau daca va fi asa, isi vede de afacerea lui care merge chiar bine. Intre timp, apar cei de la ARD. Sunt toti imbracati in alb. Multimea ii ia cu “huoooo!” Se duc inainte si nu se mai intorc in targ. In urma lor, pliantele le sunt aruncate la gunoi de catre cei care le-au primit. Cei de la PP-DD sunt primiti, surprinzator, foarte bine: „Dati-mi si mie o poza cu Dan Diaconescu, manca-l-as eu pe el! Ca el ce o sa ne mai scape de hotii astia! Si ala e tot un hot”, se aude vocea altui alegator aparut din senin.
„Ce, bai, domnisoara, astia n-o sa voteze niciodata altfel decat le spune primarul!”
In targ la Botesti il cunoastem pe domnul Dorin care face butoaie. Ingheata de frig pe langa ele. Oamenii nu se mai inghesuie ca altadata sa cumpere, asa ca e posibil sa plece cu marfa nevanduta acasa. Peste tot e iures mare. Printre morcovi, mere, branza, praz, porci, miros de mici si pastrama apar grupurile rosii, albe, mov etc. Isi lanseaza candidatii in lume. Candidatii, majoritatea necunoscuti, dar sustinuti de primarii din zona, si-au pus chipul simpatic de campanie si strang de zor maini, zambesc fad in speranta ca vor obtine acele 50 de procente plus unu care sa-i propulseze in Parlament intru folosul personal si, daca mai ramane, al alegatorilor. E o lume in care o luna de campanie e suficienta ca alegatorul sa cunoasca un candidat, chiar daca acela n-a trecut o zi prin judetul lui. “Ce crezi, ba, ca daca vine Dan Diaconescu iti face ceva? Tot un hot e si ala! Bine, ba, voteaza tu cu useleu tau, ca ti-a dat de toate”, spune nea Vasile lui nea Ion, care sta langa primarie si e „rosu” de cand se stie. Politicienii ofera, alegatorii iau si pleaca.
.jpg)
La urne, ei sunt suverani sau…primarul: „Ce, bai, domnisoara, astia nu o sa voteze niciodata altfel decat le spune primarul! Ca altfel le ia ajutorul social si nu le mai da nici aia, adeverinta aia pentru pomi fructiferi”, ne spune un localnic din Botesti. La sfarsitul unei astfel de zile, iti ramane un sentiment straniu ca nimic nu e cum trebuie. Alegatorul n-ar trebui sa stea cu mana intinsa la un pix sau fular electoral, iar politicianul n-ar trebui sa viziteze judetul care i-a dat votul doar in luna alegerilor. Si cu toate acestea, Argesul a votat inca o data, la fel!
