În perioada în care Dumitru Chirleșan ajungea rector al Universității Pitești și în anii de după am fost puțin ocupată: nășteam și creșteam copii. Ca atare, un interviu face to face nu avusesem răgazul să fac, nu că acum ar fi fost prea târziu. Vă mărturisesc că m-am bucurat ca un copil că am mai descoperit un OM frumos. Și la el de sincer vă spun că nu m-aș fi așteptat. De obicei rectorii sunt persoane ceva mai scorțoase și enervant de… academice, care țin neapărat să epateze, să se eschiveze când subiectul nu-i avantajează sau să transmită cât mai mult… nimic cu cât mai multe vorbe. Dumitru Chirleșan este, însă, un tip frapant de firesc și natural. Pregătisem tot felul de întrebări lumești, doar că interviul a luat-o razna în cu totul altă zonă. Una în care mi-a făcut plăcere să intru, pentru că ne-am depărtat atât de mult de… noi, de ceea ce contează cu adevărat, încât, încât, parcă mai mult decât oricând, se simte nevoia unei scuturări de moloz, de inutil, de… Deh!
*Cum era rectorul Dumitru Chirleșan ca student și cum se vede astăzi, prin comparație cu ceilalți?
SPAȚIU PUBLICITAR
**Cât de sincer trebuie să fiu?
*Până la anularea instinctului de conservare…
**Pot să spun că am trăit din plin viața de student. Trebuie să știți că această comunitate restrânsă de fizicieni nucleariști are mult creier în cap, dar și multe… idei. Eram o trupă veselă…
*…iar acțiunea se petrecea la…
**…la București, doar acolo se făcea inginerie pentru reactor nuclear. Acesta a fost visul copilăriei mele. Am fost olimpic la fizică în liceu și a fost dragostea mea de tinerețe, să fac energie pentru tot poporul.
*Cum era facultatea pe vremea aceea?
**Era greu, nu se compară nivelul de profesionalism de atunci, cu ceea ce se întâmplă acum. Gândiți-vă că erau 70 de locuri pe an, pe toată țara. Măcar trei olimpici ai fiecărui județ visau să meargă acolo. Concurența nu era strânsă numeric, eram aproximativ 1,5 pe loc, dar era foarte dură la nivelul calității candidaților. Asta a fost admiterea…
*Nu mai este la fel de riguroasă acum, căci vorbim de un domeniu extrem de sensibil, domeniul nuclear…
**Nici măcar nu mai există! În țară, la ora actuală, reactoristică nucleară mai facem noi, aici la Pitești, mulțumită eforturilor mele de a o ține în viață, a Institutului de Cercetare Nucleară și a Fabricii de Combustibili Nucleari de la Mioveni, care au nevoie de profesioniști în domeniu. Eu am avut ambiția de a iniția Inginerie fizică în Pitești în anii '98, și au fost vreo 10-12 generații de ingineri fizicieni, exact pe modelul meu. După aceea, în 2005 s-a schimbit nomenculatorul de meserii și din inginerie fizică a ajuns… științe inginerești aplicate. E clar că amprenta personală a profilului a dispărut. Când știai că ești inginer fizician știai cele cinci-zece domenii în care vei munci. Ca științe inginerești aplicate… puneți-vă în pielea părintelui: ,,Ce-s alea, mă? Fă-te mecanic, fă-te electronist, că nu știm ce e aia!" și-au spus mulți. Atunci s-a terminat cu Ingineria fizică și începând cu 2006 am avut din ce în ce mai puțini absolvenți în acest domeniu. Cu alte cuvinte, după 10-12 ani moare de moarte bună și acest domeniu. În paralel am pornit cu ingineria mediului și după aceea, la nici doi ani, cu Energetică și energie nucleară, care astăzi poartă steagul. Scoate ingineri nucleari, dar mai adăpostiți puțin după cuvântul ,,energetic".
*Revenind la anii studenției, cum era pe atunci boema bucureșteană?
**Era Bucureștiul perioadei de final comunist. Am început facultatea în '82 și am terminat-o în '87. Am prins exact secvența aceea de 10 ani grei, în care nu găseai de niciunele, făceai cozi la salam de vară…
*Spuneați bancuri cu tovarășul și savanta?
**Ehei, era o perioadă extrem de efervescentă în materie de umor. Să știți că am mare încredere în poporul meu pentru că are un simț al umorului fantastic.
*Ne salvează simțul acesta al umorului, dar nu cumva ne și îngroapă? Nu cumva râdem prea mult și… râdem de noi?
**Nu mă refer la acea hlizeală peiorativă în care totul e la mișto. În esența mea eu sunt un om foarte serios, dar și când e de râs, râd cu gura până la urechi și îmi plac teribil toate poantele nou apărute, indiferent despre cine se râde. E evident că avem motive destule de râs la nivel național, iar eu nu asociez omul cu politica pe care o face. Dacă bâlba sau gafa generează o poantă drăgălașă, de ce nu?!
*Bine, poate vă mai împiedică puțin statutul… Poate râdeți mai mult în sine și mai puțin pe Facebook…
**Nu-i adevărat, să știți că ,,mă râd" și pe Facebook!
,,Până când generația mea și cea până la 10 ani mai tânără ca mine nu va ieși din sistem, lucrurile nu se vor schimba"
*Nu erați cu partidul în vremurile acelea tulburi?
**Nu. Am fost o generație rebelă. Am fost singura generație la care nu s-a organizat curs festiv. Am fost generația care a dat nu-știu-câte declarații la Securitate. Am fost generația care s-a opus vehement accesului Miliției în cămine. Șeful de post din Măgurele avea cu noi o relație extrem de atentă pentru că știa că nu o scoate la capăt.
*Dar ce aveați cu partidul, n-o agreați pe savantă, pe conducătorul iubit?
**Nu, nici măcar nu ne intresa politica. În sine, sistemul era cel care ne sufoca. Nu aveți idee, nu puteți percepe în esența lui ce a însemnat. A însemnat o stare continuă de frică, de ascundere, de duplicitate, de corupție… Să nu cumva să trăiți cu impresia că ceea ce trăim s-a inventat acum! Corupția din organul ei profund datează din vremea comunistă, acum vedem doar dezvoltări ale corupției. E drept că nu se poate să tragi de manetă și să dispară corupția peste noapte. O societate se curăță treptat…
*Am văzut, gunoaiele sunt tot mai multe și tot mai la suprafață…
**Eu am curajul să spun că până când generația mea și cea până la 10 ani mai tânără ca mine nu va ieși din sistem, lucrurile nu se vor schimba prea rapid… Tot ce e 45+ trebuie să iasă.
*Dar uite că îi avem și pe copiii ăstora de 45+…
**Sunt prea puțini cei care o iau razna… Cei care au acum 45+, atunci aveau în jur de 18, erau deja contaminați, erau formați într-un fel, erau UTC-iști de frunte. Dacă au ingurgitat rapid toate conceptele îi mai vrei schimbați acum? Ce aștepți, ce să se schimbe? Eu când îi văd că iau tot felul de atitudini pro sau contra, mă umflă râsul. Pe mulți dintre ei îi știu. Cine devine brusc justițiar? Cine devine brusc de dreapta? Cine devine brusc de ultra-stânga? Te crucești! Eu de aia nu vreau să intru în politică și nici să fac politică.
*Nu ați făcut parte din niciun partid?
**Nu.
*Atât de tare vă repugnă ideea…
**Nu e ce trebuie…
*Nu v-a curtat nimeni?…
**Ei, nu! M-au curtat, dar nu am cedat.
*Nici măcar în partidele nou-apărute nu întrezăriți vreo speranță?
**Eu nu văd niciun partid nou…
*USR?
**Nu e un partid nou. Sunt doar… niște oameni noi. Câțiva. Prea puțini. Din păcate USR și-a pierdut în ochii mei credibilitatea ca partid în momentul în care a dus un fel de politică de tipul ,,Dan Diaconescu în direct" care mie îmi repugnă. Trece cu nonșalanță peste orice. Nu are criterii, nu are obiective, nu are o credință anume. Un partid trebuie să poată spune despre el dacă e de stânga, de centru sau de dreapta… Ăștia nu sunt de nimic.
*Cât de mult mai contează doctrina?
**Cam atât de mult, de asta avem și politica pe care o avem, că nu mai contează deloc.
*Dar avem niște partide foarte puternice, cu niște doctrine foarte închegate, cu niște programe de guvernare… Și?…
**Și tot ele s-au degradat pentru că nu au ținut la propria doctrină și credință. Vreți să-mi spuneți dacă mai există liberali în țara asta?
*Doar în denumirea siglelor de partid…
**Așa zic și eu… La noi nu există nici doctrine ferme, nici doctrine combinate, nici hibrizi, nu există nimic.
*E prea devreme la noi chiar și pentru asta?
**Nu. Cred că doar că valorile nu ies să ducă steagul și înțeleg foarte bine de ce.
*…iar eu vă întreb de ce, și dumneavoastră îmi răspundeți…
**Păi pentru că de la gândurile nobile care te mână în luptă la un moment dat, până la punerea lor în practică, ai o serie întreagă de dezamăgiri imediate. Eu am trecut prin toate astea. Am ajuns să am un mandat de rector plecând de la o stare de ultra-criză, în care lumea nu mai credea, nu mai vedea orizontul. Și atunci ăsta a fost valul pe care am venit eu în funcție.
*Vreți să spuneți că în sistem pot pătrunde și persoane nerecomandate de către sistem, pentru că a ajunge la altitudinea unei anumite funcții trebuie să ai o anumită doză de coruptibilitate, manevrabilitate?…
**Nu încercați să-mi distorsionați mesajul… Grigore Ureche, într-un Letopiseț al lui, spunea așa: ,,Nu vremurile sunt sub oameni, oamenii sunt sub vremuri". Parafrazându-l, la anumite momente de timp societatea crează contextul în care un anumit tip de lider se impune. Hitler nu a fost el liderul Germaniei, Germania l-a generat pe Hitler și apoi natura umană l-a degradat. La fel și în cazul nostru: în anumite perioade societatea are nevoie de un anumit tip de lider, iar liderul respectiv depinde cine se nimerește a fi. Oricât de bune intenții ar avea liderul respectiv, poate fi perfect, după o anumită perioadă de timp – de obicei 100 de zile pe care le primești pentru a te acomoda – poporul se întoarce la ale lui, la micile lui interese, nu la marile interese, la învârteli… Nu mai gândește macro, așa că liderul, dintr-o dată, se găsește într-o situație extrem de dificilă: să conducă un sistem care nu mai este lângă el. A fost lângă el până când l-a împins acolo. Sunt mulți care își fac speranțe: ,,Îl punem pe ăsta, că după aia e de-al nostru și rezolvăm de-ale noastre."
,,Marii monștri comuniști au născut mici monștri post-comuniști, actualmente mari lideri politici de opinie"
*Spuneți că liderii pe care i-am generat sunt copia noastră fidelă…
**Copie fidelă sau nu, cert e că ni-i merităm.
*Așa de urâți suntem?…
**Ni-i merităm din plin și sunt nevoit acum să citez din Napoleon care spunea că ,,fiecare popor are conducătorii pe care și-i merită". Vă dau doar un exemplu simplu: studenții mei vor o țară ca afară, dar de muncit ca afară n-ar munci. Uite, eu sunt un profesor care ține ore ca afară, nu scrie nimeni la curs, am materiale-suport, am internet, lucrăm în on-line, suntem ca afară. Dar când vrei să vezi și dacă se muncește ca afară… păi nu se muncește! Și atunci încep să zâmbească și încep cu scuzele alea, că sora, că mama, că hâr, că mâr… Noi, românii în general, suntem caracterizați de acest superficialism.
*Și ăștia tineri de unde îl au, că ei nu au fost viciați de perioada comunistă?
**Îl au pentru că marii monștri comuniști au născut mici monștri post-comuniști, actualmente mari lideri politici de opinie. Spuneți-mi unul care are o idee clară despre țara asta și să nu aibă interese personale! Vă provoc!
*Mă provocați degeaba, nu cunosc niciunul…
**Vedeți? De aia spuneam că ni-i merităm pe cei pe care-i avem. Spuneți-mi măcar unul de aici de la noi, de acasă!
*Ha! De aici, chiar nimeni!
**La mine, la Bistrița, nimeni, la Suceava… nimeni, colo… nimeni? Și atunci, mai vrei ceva?
*Cunosc oameni frumoși, oameni de bună credință, dar sunt pe undeva prin eșaloanele cinci-șase sau neimplicați sub nicio formă în politică.
**Dar dintre liderii actuali nu aveți de unde nominaliza pe cineva care să ne poată spune clar încotro mergem?
*Poate că sunt unii cu viziunea drumului pe care mergem, dar nu le mai pasă, s-au săturat să lupte sau nu mai văd sensul luptei.
**Nu mai am încredere că au viziune. Am crezut foarte mult, acum șapte-opt luni, într-o persoană care în ochii mei are o oarecare statură. Nu spun cine că nu vreau să-i fac campanie… Ei bine, în urmă cu șapte-opt luni simțeam în el furia care m-a mânat pe mine în mandatul de rector, acea furie că nu se mai poate. Și acea persoană a spus că va face o chestie complet nouă, cu oameni noi, neimplicați, oameni care nu au interese… Pentru mine crucial este să nu fi fost implicați și să nu ai interese. În clipa în care ai interese personale cât de mici și te ascunzi după poziție, automat nu vei face treabă. Când am văzut recent că a anunțat ideea și platforma m-am dezumflat total și nu am făcut decât un scurt comentariu: ,,O nouă politică necesită sânge nou.". Dar omul m-a dezamăgit profund. Și m-au mai dezamăgit doi prieteni buni de tot, care nici ei nu erau atinși de urzica politicii românești; s-au arondat la niște mișcări… nu mai spun cum…. Și erau oameni care ar fi avut potențial să schimbe lucrurile.
*Poate că sunt…
**Oportuniști?…
*Naivi.,,
**Ei, terminați cu prostiile! La vârsta noastră și la experiența noastră socială?
*Am buni prieteni care au crezut la modul sincer, fără niciun interes, în anumite mișcări, prieteni pe care i-am atenționat să deschidă ochii, dar care nu au făcut-o până nu s-au dat cu capul de pragul de sus. Am genul acesta de prieteni naivi, idealiști… Și nu sunt nici proști, și nici lipsiți de experiență socială. Poate doar își doresc prea mult o intrare în normalitate…
*Prietenii ăștia ai mei de care vă vorbeam nu sunt nici naivi, nici idealiști, sunt oameni foarte stăpâni pe ei…
,,Eu nici acum nu mă cred rector, mi se pare așa, o etapă…"
*Psihologic vorbind, se se întâmplă cu genul acesta de oameni? Spre exemplu, ce să se fi întâmplat cu tânărul Liviu Dragnea, care în perioada studenției cânta într-o formație rock…
**A fost Dragnea într-o formație rock?
*O, da! Pe chestia asta aș fi băut și o bere cu el… Ei bine, ce s-a întâmplat cu tipul ăsta rebel, tipul ăsta care probabil că avea vise și cele mai bune intenții din lume? Cum de Dragnea de ieri a ajuns Dragnea de azi?
**Nu vreau să judec pe nimeni pentru că ispitele sunt multe și mari. Ispitele, de-a lungul vieții, îți apar din diverse cotloane și sunt imense. Eu am fost un mare norocos pentru că am putut încă demult, din anii '90, să îmi vând creierul, la banii din afară, aici, în țară. Am avut norocul ăsta fantastic.
*Cum se face că nu ați dorit mai mult, că mulți nu se pot opri la multul pe care deja îl au?
**Eu nu îmi doresc și mai mult pentru că sunt mulțumit cu ce mi-a dat Dumnezeu. Nu merg cu 500 de mașini, nu dorm în 200 de paturi, nu mănânc cu 100 de guri… Mie mi-e extraordinar de bine nu de acum. Eram neica-nimeni și mi-era extrem de bine!
*Nu v-a corupt nici vanitatea, amorul propriu?
**Nu sunt vanitos. Eu nici acum nu mă cred rector, mi se pare așa, o etapă… În continuare mă bucur să mă hlizesc cu 'nea Marcu care așeza mesele la Academica… E cel mai în vârstă angajat al nostru, singurul pe care nu l-am prins să-l facem student. Sunt multe momente în care inevitabil vanitatea îți este răzgâiată…
*Atitudinea celor din jur s-a schimbat, șefu' în sus, șefu' în jos?…
**Da, da, da… Și asta denotă că înainte nu erau ei. Dacă din prietenia clamată anterior am devenit, brusc, ,,domnul rector"… Am avut și am surprize de genul acesta în continuare, inclusiv de unde nu mă aștept…
,,Dulceața intratului în căminul de fete de la etajul patru, cu sfoara coborând în rapel, nu are cum să se repete."
*M-ați dus cu vorba în niște zone la care nici nu speram… Și eu care voiam să vă întreb tot felul de nimicuri superficiale, cum ar fi dacă în studenția dumneavoastră fetele purtau minijup…
**Da bineînțeles că purtau! Așa cum corupția nu s-a inventat acum, nici mijijupul, nici viața dulce de cămin nu s-au inventat acum… Doar că atunci erau… altfel și nu pentru că eram mai tineri. Cred că sarea și piperul veneau de la faptul că multe lucruri erau interzise. Dulceața intratului în căminul de fete de la etajul patru, cu sfoara coborând în rapel, nu are cum să se repete. Azi nu-i mai oprește nimeni nici ziua-n amiaza mare, când vor, unde vor. Atunci erau paznicii, era miliția, era directorul educativ care ne însura urgent dacă ne prindea la gagici în cameră… Era mai dulce perioada aia… Făceam chef și pe cămin…
*Ce erați, rocker, hipiot sau cu Dan Spătaru și Mirabela Dauer?
**Eram rocker… Cu Deep Purple, Led Zeppelin, ACDC… Era o adevărată mafie a vinilurilor vândute și răsvândute… Am prins și începutul videocasetelor. Cine avea video era un rege. Aveam un vecin care era bogat și pe care îl mai chema și Bogatu, își luase video și mai avea și niște boxe din alea mari, ceea ce îți definea clar statutul social. El dădea filme la tot cartierul, ne lua câte doi lei. Ne uitam la un film, la al doilea, la al treilea…
*…și te simțeai liber.
**Da…
*…și nu-ți trebuia mai mult ca să fii fericit…
**Greșeala mare pe care o fac foarte mulți dintre colegii mei de generație este aceea că ei confundă starea materială cu starea de fericire. N-au nicio legătură!
*Poate unde ne construim prea mult pe dinafară decât pe dinăuntru…
**Pentru mine, momentele mari în viață sunt acelea în care îmi beau cafeaua cu nevasta. E unul dintre momentele sublime. Dacă dimineața reușeșsc să beau o cafea cu ea înseamnă că viața e frumoasă…
,,L-am îmbătat măr pe comandantul nostru de companie și mi-am citit dosarul de la Securitate"
*Vorbesc de ceva vreme cu dumneavoastră și nu ați făcut nicio greșeală de vorbire și, cu toate acestea, în CV ați trecut că vorbiți fluent, cu foarte puține greșeli…
**Asta pentru că nu mă cred Iisus…
*De ce ați simțit nevoia să adăugați această mențiune?
**Poate e o modestie preventivă. Mă faultează nevastă-mea non-stop pentru lipsa lui ,,pe care". Sufăr de acel ,,pe" și mă faultează și ea, și fie-mea și râd de se prăpădesc: ,,Uite, țăranul de la Bistrița, nu a învățat nici acum unde se pune pe-ul!".
*Și eu care credeam că vreți să nu-i faceți pe alții să se simtă prost…
**Nici pe departe. Eu în general sunt un tip precaut și niciodată nu mă lansez chiar dacă știu că pot zbura la 100.000 de metri. Niciodată nu-mi exhib propriul potențial.
*Mergeți pe principiul… nu arăta niciodată unui om cât ești de puternic, căci va avea mereu tentația să-ți arate contrariul?…
**Nu, pur și simplu îmi las rezerve de mișcare. Și de a surprinde.
*Credeți că cei de azi sunt mai răi decât cei de dinainte de 1989, pentru că atunci parcă nimeni nu era deranjat de savanta Elena, în timp ce azi toată lumea înfierează gafele savantei Vasilica?
**Nu, oamenii erau mai răi înainte. Știți ce înseamnă răutatea umană când te bați pe un litru de lapte dimineața, la cinci, că tu ai copil de un an și moșul din fața ta trebuie să trăiască pentru că nu poate mânca decât lapte, iar asta se întâmplă zi de zi, timp de doi-trei ani la rând? Acolo e adevărata răutate umană, în clipa în care te uiți la moș, îți e milă de el, dar îi dai un ghiont, îți iei laptele și pleci. E un exemplu de răutate specific vremurilor de atunci. Acolo se vedea adevărata răutate. Adevărata răutate în care femeia își turna soțul la Securitate, în care eu te torn pe tine că ai în casă reșou sau mai știu eu ce era interzis. Ce-o fi fost în sufletul unora când și-au citit dosarul? Eu am avut șansa să mi-l citesc, nici nu bănuiți, în '87!
*!!!
**Da, l-am îmbătat măr pe comandantul nostru de companie, cu prilejul convocării de după facultate, i-am luat cheile de la fișet și ne-am scos dosarele și le-am citit toți.
*Măcar era scris ceea ce era adevărat?
**În mare da, însă starea de tristețe ne-a lovit în momentul în care am aflat că între noi, colegii, erau turnătorii. Nici nu aveți dimensiunea a ceea ce s-a întâmplat și e bine să nu o aveți, eu mă închin cu două mâini că s-a terminat, că îmi cresc copiii într-o societate liberă, așa proastă cum e ea.
*Preferați să îi creșteți aici sau v-ați fi dorit pentru ei să trăiască în altă parte?
**Au avut posibilitatea să trăiască în altă parte, nu i-am oprit. Fiu-meu a făcut un an de Danemarca, mama tuturor școlilor de învățământ superior, și a fost dezamăgit. Acum e în București, lucrează soft, programare, la o firmă internațională, trăiește bine. Dar a experimentat, eu nu am zis stop. Eu nici studenților mei nu le spun să stea în țară. Eu le spun doar atât: urmați-vă visul! Teoria asta că se depopulează România, că, vai, o să murim, nu e adevărată. Oriunde se duc românii, și după zeci de ani, sunt legați ombilical de această țară.
*Cu cei care au plecat cred că am mai putea face o altă Românie, o Românie paralelă…
**Oamenii aceștia dacă s-ar întoarce ar schimba total imaginea țării.
*Dar se vor întoarce?…
**Nu. Din păcate am pierdut tot ce era valoros, tot ce era partea de sus a societății.
*Cine a mai rămas în țară?
**Noi, nostalgicii, cei care nu ne putem desprinde. Eu m-am molipsit de boala de a reveni, de a mă întoarce acasă. Am fost de atâtea zeci de mii de ori plecat în toate direcțiile lumii ăsteia și nicăieri nu am găsit acel loc în care să spun… parcă aici aș putea trăi. Nu, n-ar fi viața mea. Cunosc oameni care au plecat, care și-au ratat viața și familia, care și-au adus copiii în stare de depresie, copii care nu mai vorbesc limba română din revoltă, pentru că au fost rupți din mediul lor.
,,Nu mai visați la pensie, că nu va avea cine să vi-o plătească…"
*Cum e generația asta care vine după 40+?
** 20+ este generația cea mai imberbă, care e sub coajă, care consideră Facebook-ul drept sursă de informare, acolo e drama! Dacă ne ducem la 30+ avem o generație destul de eteogenă, a prins ceva din consistența de dinainte de '89 și ceva ani după când încă se făcea școală, când încă se citea, dar nu a prins partea cu integrarea socială. Sunt niște neadaptați, niște neintegrați… 30+ a și fugit în toate colțurile lumii în masă. 30+ îi găsești peste tot.
*20+ ne vor plăti, așadar, pensiile…
**Nu mai visați la pensie, că nu va avea cine să vi-o plătească…
*Eu visez la grădina cu legume, la retragerea la țară, nu-mi pun baza în pensie…
**Eu mă fac bucătar. Sunt artist! Cu excepția prăjiturilor. Când sunt cel mai stresat, mă duc acasă și intru în bucătărie. Chiar dacă mai sunt cinci mâncăruri în frigider, eu mai fac una!
*Nu vă duceți la Chefi la cuțite?
**Nu, ăia se țin numai de prostii! Păi ce, aia e mâncare să te chinui o oră să pui niște flori în farfurie? Mâncarea trebuie să fie gustoasă. la ăștia… se fură calul ca să-ți ia banul!
,,Va veni vremea când o să ne doară rău ca să ne putem hotărî, pentru că noi nu ne hotărâm"
La final, hai să și cântăm puțin!
**Chiar așa!
*Dați răspunsul următoarelor întrebări… muzicale: ,,Ne-am născut cu fricile-n noi, printre derbedei/ Când o să ne fie altfel?" (The Mono Jacks – Un sfert de secundă)
**Nu știu.
*Silviu Brucan a zis un 20 de ani și tot și-a luat țeapă…
**Eu sunt un tip de un optimism debordant dar… când o să ne fie bine… Cred că trebuie să se criticizeze și situația socială.
*Să se aleagă praful și pulberea ca să putem renaște…
**Undeva trebuie să se rupă hamul pentru că atunci, la o răvășire dintr-asta ies în față cei care stau acum pe margine.
*Mă gândesc cu speranță și groază la acel moment. Pentru că pe mulți o să-i doară, o să-i cutremure.
**Fără durere nu există plăcere. Va veni vremea când o să ne doară rău ca să ne putem hotărî, pentru că noi nu ne hotărâm. Nu avem conștiință socială și suntem foarte ușor de manipulat. Nu vă place ce se întâmplă, hai la vot!
*Cu cine votați, domnule rector?
**În momentul ăsta să mor dacă știu! Dar mă duc, chit că mă las în mâna inspirației de moment, pentru că nu vreau să mă miorlăi că au votat alții în locul meu. Ce vrem altfel, anarhie?
*Nu spuneați că trebuie să se aleagă praful?
**Da, dar nu așa…
*Nu călcându-ne pe cap…
*Știți că eu, cu mintea de acum, regret execuția Ceaușeștilor? Și atunci abia așteptam, ca să fiu sincer până la capăt! Atunci 90% din popor îi dorea morți și sunt sigur că dacă se făcea voluntariat pentru plutonul de execuție se găseau cel puțin 100 de voluntari. Acum, după atâția ani, realizez că nu a fost în regulă. Ne-am mânjit într-o zi de Crăciun ca nație creștină, chipurile. Nu cred că era necesar…
,,Nu suntem dezbinați, suntem doar oameni cu foarte multe idei care cred că ei și doar ei au dreptate, atâta tot. "
*Revenind la cântat… ,,Drumurile noastre toate se vor întâlni vreodată"? Asta apropo de faptul că se spunem că suntem, mai mult ca oricând, un neam dezbinat…
**Aici eu sunt mai optimist decât bănuiți! Românii sunt toți împreună, sunt ca o familie. Ne ciorovăim, ne iubim, ne blestemăm, ne călcăm pe picioare, pe bombeu, dar nu ne-am despărți. Scoate-l pe român din România și o să-l vezi cum tânjește și vrea înapoi, începe să devină folclorist, creștin profund și naționalist. Am mii de exemple. Deci nu suntem dezbinați, suntem doar oameni cu foarte multe idei care cred că ei și doar ei au dreptate, atâta tot.
*,,Cine ești tu care-mi spui ce să fac,/ Cine ești tu care-mi spui când să tac" – Adrian Berinde, ,,Celălalt". Ați simțit sau vă incomodează cumva talpa sistemului pe gât?
**Nu, treaba cu sistemul e o gogoriță. Mă sparg de râs când aud vorbindu-se de statul paralel, de sistem, de Soros, de cei care manipulează societatea… Nu e adevărat! Că există anumite tendințe, că există anumite mișcări mai underground sau mai la suprafață, da! Există și au existat dintotdeauna, dar asta nu înseamnă că suferim de un… sistem. Sistem a fost ăla dinainte, acum nu mai vorbim nici măcar de un pistol cu apă! Angoasa pleacă din faptul că în general, noi, românii, când nu obținem ce vrem, nu ne întoarcem autocritic către noi, ci imediat apare sistemul împotriva căruia am luptat și am fost înfrânți. Toți care pleacă dintr-o funcție publică au fost… doborâți de sistem.
*,,N-ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit" – cântă Dinu Olărașu. Dumneavoastră de ce aveți nevoie?
**Ai nevoie de dragoste în toate formele ei, nu numai de dragostea partenerului de viață, ci și de dragostea părinților, a copiilor, de dragostea civilizată a celor din jurul tău. Dacă ai parte de așa ceva și dacă ți-a mai dat Dumnezeu și sănătate, părerea mea e că nu mai ai nevoie de nimic. Restul… le faci.
*Și ultima melodie, ultima întrebare… ,,Mother, should i build the wall?" – Pink Floyd…
**Deci… nu-mi place cum mă atacați! ,,Mother" este una dintre piesele care mi-au definit adolescența, tinerețea… Știți la ce mă uitam acum două zile? La un post cu Roger Waters cântând ,,Mother", anul acesta. M-a lovit brusc nostalgia și am căutat originalul ,,Mother" din 1980. Și mă uitam la Waters în '80 și la Waters din 2018… Are în continuare mesajul, doar că natura nu l-a iertat nici pe el. Nu iartă pe nimeni. Iar răspunsul la întrebare este… NU. Nu suntem născuți nici să ne izolăm, nici să ne protejăm în vreun fel. Cu cât ne protejăm, cu cât ridicăm ziduri, cu atât suntem mai vulnerabili. Suntem ființe vii și e bine să înghițim virusul, să-l asimilăm și să fim mai puternici. Altă cale nu este.
